În ultima vreme am văzut o grămadă de sfaturi legate de practica de a ține un jurnal.

Unul mai prost decât altul. Dar vreau să încoronez unul drept cel mai idiot sfat cu spume și cu crengi, care m-a și enervat:

în loc să pierzi vremea pe internet, mai bine scrii 3 ore în jurnal pe zi și îți pui viața în ordine

Și uite așa transformăm un lucru care ar trebui să fie constructiv într-unul distructiv.

Dacă folosești jurnalul ca să-ți analizezi viața, comportamentul, oamenii din jurul tău – e foarte ușor să ajungi un observator pasiv și exterior al vieții tale.

În alte cuvinte, uiți să trăiești în prezent.

Devii un overthinker.

Sau mai rău: dezvolți o dependență.

Asta cu dependența am trăit-o în primul an.

La cea mai mică emoție sau inconveniență, simțeam nevoia fizică să scriu. Mă furnicau mâinile. Mă ridicam noaptea din pat și deschideam laptop-ul. Mă opream pe stradă și deschideam notițele din telefon. Mă enervam la Poștă și scoteam telefonul în loc să dau un pumn la o doamnă. Până nu scriam, nu doar că mă simțeam rău, dar nu mă puteam concentra la faptul că trăiesc, eram pe altă planetă și nu cred că are rost să explic de ce nu e normal să te streseze un hobby.

  • 3 ore de scris o dată pe lună? Okay.
  • 3 ore de scris zilnic? Rețeta perfectă să te duci dracu’.

Un jurnal chiar îți schimbă viața. Dar ți-o poate schimba și în rău. Nu suntem făcuți sa stăm izolați cu gândurile noastre. Introspecția e bună, dar suntem oameni. Mai repede îți pui ordine în viață plimbându-te pe afară cu lofi în urechi decât intectualizându-ți emoțiile până o iei pe câmp.

Cât despre “pierdutul vremii” – nu e mereu un lucru rău, avem nevoie de momente în care să nu facem nimic și să ne distragem de la problemele cotidiene.

Obsesia de a optimiza fiecare minut al zilei și a fi productiv 24/7 duce numai la burnout.

zi una de jale

comments