M-am gândit ca pentru acest început de an să fac ceva ce n-am mai fost de mult confortabilă să fac – să scriu ca și cum nu m-ar citi nimeni.
În ultimii trei ani, de când există și Julietts, m-am transformat din miserupista aceea, care scria tot ce-i trecea prin cap, în această perfecționistă, care lucrează după planuri editoriale, e un pic prea atentă la cifre și se întreabă mult prea des: cât de relevant e ceea ce fac?
Cred că un om normal la cap nu ar vedea nimic în neregulă cu asta. Doar că mă uit în jurul meu cât nonsens se promovează și am ajuns la concluzia că îmi bat prea mult capul.
Îmi lipsește spontaneitatea aceea care mă caracteriza odată, dar lucrez la asta. Chiar acum.
Acesta este primul meu an fără rezoluții, în care o să fac ce simt atât în ceea ce privește blogul, cât și viața mea personală.
2018 a fost un an bun, am reușit să fac multe lucruri din cele propuse, doar că mi-am dat seama că sunt prea hotărâtă, prea calculată, prea știu ce vreau, iar viața nu e un C.V.
Liniștea e frumoasă, dar creativitatea nu vine din confort.
Trebuie să mai și greșesc.
Așa că, 2019….
and go with the flow.