M-am mai amuzat eu printr-un articol în legătură cu întrebarea din titlu care mi-a fost adresată aici, pe blog, într-un an în care citisem 35 de cărți.
Dar data trecută am omis un detaliu. Nu m-a bufnit râsul doar pentru că mi s-a părut o insultă nereușită, ci și pentru că omul ăla era pe toate rețelele sociale comentând aiurea altora.
Cred că înainte să ajungă la mine, îl văzusem din greșeală, ba la o recenzie pe Youtube, în două certuri monstru pe Goodreads (prima dată când am văzut ceartă acolo), ba pe-un blog. Părea omniprezent, agitat, limbut.
Și mi-am amintit zilele astea de el, când m-a întrebat cineva cum naiba am citit atâta în ultimii ani și primul lucru care mi-a venit în minte a fost să-i zic: verifică-ți screentime-ul.
Surpriză, șoc și groază: avea peste 10 ore / zi :))
Cum citesc atât de mult:
Am mai vorbit despre asta. Mie nu mi se pare că citesc mult. Citesc mult, poate, față de omul de rând. Dar în general? Nu. Eu nu car după mine cărți, nu suport să citesc în gălăgie, să țin o carte în mână așteptând la o coadă mi se pare incomod și nu-mi place să atrag atenția aiurea. Nu mi se pare sănătos să citesc în fiecare moment de pauză, să n-am un moment de liniște. Nici măcar nu citesc zilnic. Citesc însă dimineața, până mi se deschide laptop-ul, beau cafeaua și mă obișnuiesc cu lumina de afară. Uneori seara. Uneori în weekenduri.
Kindle-ul ajută enorm.
Pentru că-mi calculează viteza de citire și-mi spune destul de corect cât îmi va lua să citesc următorul capitol + toată cartea. Și atunci mă organizez altfel. Și îmi fac timp altfel.
E mult mai ușor să te organizezi știind că o carte îți ia 4 ore de citit decât neștiind cât o să te întinzi cu ea. Și te motivează. Dar dacă citești cărți fizice, pe site-ul ăsta (howlongtoread) poți face un test de viteză de citire și în funcție de el îți calculează cât ți-ar lua să citești cartea X.
Telefonul tău e foarte deștept. Ai limitele pe Social Media, Modul Focus și Black and white mode.
Până nu arunci un ochi prin screentime nu îți dai seama cât timp pierzi uitându-te… de multe ori la nimic. Dar Instagram, cel puțin, nu știu cum e pe altele – are o pagină unde poți vedea media de timp petrecut pe aplicație și poți seta să primești notificare că ai stat mai mult de 10-15-20 minute. Modul Focus poate să-ți blocheze aplicațiile. Modul Black & White îți anulează culorile ecranului după o anumită oră setată de tine și e destul de deprimant să scrollezi în tonuri de gri, așa că-ți cam taie pofta de soșăl media.
Nu există să nu știi cât timp pierzi aiurea pe telefon sau să fii dependent de rețele decât dacă chiar te doare-n cucă și n-ai pic de ambiție sau autocontrol.
Faptul că nu mă uit la știri și seriale mă ajută enorm.
Am renunțat să mai fiu la curent cu știrile acum vreun an, mi-am dat seama că mă afectau psihic și, până la urmă, știrile importante mereu ajung la mine.
Pentru seriale nu am niciun strop de răbdare. Sau interes. Mă chinui de 5 luni să mă la Junji Ito și ăla chiar îmi place.
Nu e deloc greu să citești 100 de cărți într-un an. Doar că e inutil. Anul trecut am citit 130 de cărți din greșeală. Nu mi-am propus asta. Doar că e foarte ușor să intri într-o rutină din asta în care cititul devine o extensie a ființei tale. Sau o adicție. Trebuie să faci asta doar câteva zile la rând din ambiție personală, imediat scapă de sub control. La mine a fost simplu: cum deschideam ochii, hop pă Kindle.
Eu nu cred că toată lumea trebuie să citească. Dar nu înțeleg de ce oamenii nu își asumă că nu le place, că nu vor sau pur și simplu nu au un interes pentru asta. Mereu este folosită duma cu timpul de parcă există oameni care să nu irosească măcar o oră undeva, aiurea, zilnic. Și nu vorbesc de persoane cu 2 joburi, alaiul de copii și vieți grele. Deși dacă stau să mă gândesc, cunosc două mămici care citesc de trei ori mai mult decât mine. Până la urmă e vorba de priorități. Și nu e nicio problemă dacă ai alte interese în viață. Eu nu cred în pasiunile forțate. Mai ales dacă-s forțate dintr-un soi de snobism. Nu ar trebui să ne simțim unii superiori altora în funcție de ce preferăm să facem în timpul liber. Chestia faină la a fi adult e faptul că faci ce vrea mușchiul tău cu timpul tău liber.
În fine, scriu asta pentru că întrebarea cu timpul ăsta enorm pe care cică l-aș avea e destul de frecventă și, cel puțin în cazul meu, e mereu o întrebare puțin malițioasă, doar că nu la fel de directă ca cea din titlu, și întotdeauna venită de la persoane care fie mănâncă TikTok pe pâine, fie sunt la zi cu toate filmele și seriale autohtone. Adică au timp cu caru’. Vor doar să fie enervante.