Tapetul galben este o scurtă poveste de groază, din păcate semi-autobiografică, scrisă sub formă de jurnal.
Jurnalul este al unei tinere care suferă de depresie post-natală, în care scrie pe ascuns, pentru că al ei soț nu-i înțelege pornirile creative și urăște să o vadă întreprinzând orice activitate intelectuală.
Pentru ”a o ajuta”, fiind medic, acesta îi prescrie o cură cu odihnă.
Așadar, o izolează într-o casă de vacanță pe timpul verii, unde își petrece majoritatea timpului singură, într-o cameră cu un tapet galben cu motive interesante, care o fascinează complet, până o aduce în pragul nebuniei.
Publicată în 1892, tapetul galben a devenit simbol al opresiunii intelectuale pentru curentul feminist timpuriu, căci scoate la suprafață nu doar starea femeii în căsnicia din acea perioadă, care avea la fel de multă autonomie ca animalul de companie, dar și relele tratamente aplicate de medici persoanelor care sufereau psihic.
Autoarea a divorțat de soțul ei cu mare scandal în același an în care a fost publicată cartea, i-a trimis și lui o copie, dar nu a primit un răspuns 😀
Eu am citit-o în engleză, nu am știut că există o traducere, dar o găsiți în acest volum sau în format PDF, în original, aici.
“There are things in that wallpaper that nobody knows but me, or ever will… so many of those creeping women, and they creep so fast.”
