despre citirea rapidă: mai mult nu înseamnă mai bine

Am mai zis, nu intru eu des pe Facebook, dar și când intru este deja o tradiție să mă aricească un status, un comentariu sau un video dubios. 

Cum reușiți să citiți mai repede? este întrebarea care mi-a cutremurat ființa, a fost pusă într-un grup de cărți și unul dintre comentarii era acesta:

Eu sunt un cititor lent. Îmi ia mult să termin cărți destul de scurte. Mi-e greu să mă concentrez pe un singur lucru și nu am aceeași problema cu cititul articolelor sau a orice altceva, atunci citesc cu viteza luminii și pot asculta chiar și muzică pe fundal. Dar literatura este altă poveste. Trebuie să urmăresc un fir narativ, multiple personaje, idei principale, să înțeleg metaforele și simbolurile. Așa că am nevoie de liniște. Dacă măresc viteza simt că nu sunt la fel de prezentă în timp ce citesc, iar eu nu vreau doar să scanez cărțile și să le trântesc pe o listă.

 Toți vrem să avem tot timpul din lume pentru activitățile care ne plac și să nu fie nevoie să ne împărțim în cinci direcții. Așa că niște cifre rezonabile m-ar fi atras și pe mine. Dar 1000 cuvinte pe minut și capacitate de memorare de 80%, fără a citi în diagonală, scanând textul? Și mai ai timp să culegi și informația cea mai importantă din text. Fuck off. 

Mi se pare dezamăgitor că există oameni care-și pierd timpul cu mizerii din astea până și în domeniul literar, care e atât de mic și pricăjit, săracul, vai de el.

Faptul că în comentariile doamnei se aflau zeci de persoane entuziasmate, care o felicitau și cereau detalii despre cursul ei de jignire a inteligenței mă neliniștește teribil.

Nu trebuie să ai studii în medicină ca să îți dai seama că tehnicile astea nu sunt realiste și doar vând niște iluzii unor persoane care vor maximul obținut cu minimul de efort depus.

Cititul nu e greu, e foarte ușor să-ți treci ochii peste un text, ceea ce ne încetinește este capacitatea noastră de concentrare, de asimilare a informației și interpretarea ei.

Citirea rapidă poate fi utilă, dar în domenii în care ai de consumat un volum imens de informație, non-fictivă, pe care chiar o poți scana din ochi să îți faci o idee dacă este ce-ți trebuie ție sau nu, ca apoi să o poți citi în ritm normal. 

În literatură nu se poate aplica așa ceva.

Am citit câteva comentarii despre faptul că viteza de citire se mărește în timp, cu cât citești mai mult. Așa ar trebui, să fie ca orice alt mușchi antrenat prin exercițiu și efort susținut. Însă în cazul meu n-a avut loc nicio îmbunătățire de când mă știu :)) 

Un singur comentariu avea sens în toată hărmălaia și asta rămâne și concluzia mea:

,,Mai mult nu înseamnă mai bine.”