cărți de dezvoltare personală

Vreau sa reiau discuția asta despre critica adusă cititorilor de cărți self-help pentru că mi se pare importantă.

Zilele acestea m-am trezit într-un colțișor de Internet unde se vorbea cu dispreț si batjocură despre ei. Din nou. Si nici acum n-am înțeles marele haha pe tema asta.

Ce nu înțeleg “cititorii” e că nu toată lumea vede literatura ca pe o pasiune, unii o văd ca pe un răspuns. De aici și celebra întrebare “ce cărți ți-au schimbat viața?” pe care o s-o comentez cu altă ocazie.

Treaba este foarte simplă:

Unii oameni când întâmpină dificultăți, au de luat anumite decizii. Unii se apucă de băut, alții de jocuri de noroc, iar alții de citit. 

Totuși, cumva, ăștia care încearcă să se îmbunătățească sunt o problemă și trebuie periodic să apară câte-un entelectoal revoltat că oamenii citesc maculatură din aia auto-motivantă în loc să dea în cap pe stradă.

Am mai zis asta, dar:

Oamenii citesc ce pot, ce e accesibil pentru ei și ce-i ajută pe moment. 

Nu toată lumea își permite un psiholog și, până la urmă, e ca în orice alt domeniu:

  • Dacă te apuci de pictat azi, mâine nu o să faci portrete suprarealiste. Mâine o să tragi 3 linii mai drepte.
  • Dacă te apuci de programare, mâine nu o să te angajezi la Google. Mâine o să te uiți la două tutoriale în loc de unu.
  • Dacă te apuci de citit, nu o să începi cu Ulise. O să citești ce e mai accesibil, ce e mai la vedere în librărie sau pe primul site de cărți de care te împiedici. 

Când pătrunzi într-un domeniu, oricare ar fi acela, la un moment dat începi singur să discerni ce e bullshit și ce e util pentru tine.

Dar trebuie să începi de undeva și să treci prin muntele de căcat prima dată.

Și nu știi niciodată ce cuvânt, autor sau concept descoperi prin acel munte de căcat care poate să schimbe ceva în viața ta.

Ne lamentăm de câte ori apare câte un studiu despre piața de carte din România că există români care nu au citit niciodată o carte, dar în același timp jignim niște oameni care tocmai au descoperit un gen de cărți care îi atrage.

Noaptea minții.

Aroganțele astea m-au ținut întotdeauna departe de grupuri de cititori, deși eu nu citesc self-help, dar mi se pare foarte contradictoriu să ai contact cu atâtea perspective diferite de viață, cu atâtea idei, personaje, situații diverse și totuși să nu te poți pune în pielea altor oameni. 

Faptul că self-help-ul a devenit o industrie care face gargara pe aceleași subiecte și unele idei sunt înșelătoare nu e vina oamenilor care caută un ajutor, e vina industriei care profită de ei.

Din fericire, nu a murit nimeni pentru că a citit despre productivitate, maxim și-a luat un imbold motivațional, a făcut două-trei greșeli sau un challenge ca ăsta și a învațat ceva nou, așa că haha-ul e inutil.

Ne plângem că oamenii nu citesc, dar când citesc, de ce nu citesc literatură adevărată? Da, pentru că un om care are nevoie de speranță, vindecare sau un loc de muncă mai bun, Maestrul și margareta o să-i ajute în viață, nu niște sfaturi măcar în aparență practice.

cum să te îndrăgostești de citit

Într-un articol anterior am menționat câțiva autori și genuri literare care mi se par potrivite la început de drum, însă eu consider cititul constant un mod de viață. Nu mi se pare suficient să pui mâna pe o carte ca să te îndrăgostești de literatură dacă nu ai avut dintotdeauna o înclinație pentru cărți. E posibil să încerci la nesfârșit și nimic să nu te impresioneze vreodată.

Câteva idei despre cum ai putea să te îndrăgostești de citit:

1.Uită ce ai învățat în școală. 

Cărțile nu trebuie să fie plictisitoare, să fie scrise în termeni pompoși sau să fie groase și să-ți consume zile întregi din viață.  

Uită traumele pe care ți le-a lăsat școala, când citeai în silă pasaje din cărți vechi, scrise într-un limbaj arhaic, care te plictiseau și pe care nu înțelegeai de ce le studiezi, pentru că erai un pui de om zgribulit în lume. Eu înțeleg cum e gândită programa, dar cred că ar trebui, măcar o dată pe semestru, să i se dea elevului șansa de a citi ceva mai modern, ce-l atrage pe el, nu o listă de lecturi obligatorii și una de lecturi suplimentare.    

 Aruncă un ochi pe aici, și pe aici– adică în câteva articole în care am mai scris despre cum cititul poate fi și fun, și scurt, și comic, și altfel.

2. Alege un domeniu care te interesează. 

Dacă zici că nu ai unul, nu te cred. Nu trebuie să citești clasici sau bestselleri. Nu trebuie nici măcar să citești beletristică. Cărțile non-fictive pot fi, de multe ori, mult mai utile. Ideea e să explorezi lucrurile care te interesează prin altceva decât articole de Wikipedia, rețele sociale sau prima căutare pe google, care e de cele mai multe ori un site foarte dubios. Nu cred că există subiect care să nu fi fost tratat deja într-o carte. 

3. Mai puțin internet și TV. 

Sau mai puțin orice alt lucru din viața ta care-ți consumă timp și nu-ți aduce nimic pozitiv

Toți avem mici adicții, internetul și televiziunea cred că sunt cele mai frecvente, timpul cam dispare când începem să scrollăm sau ne uităm la emisiunea preferată și nu prea realizăm câte ore din viață pierdem în felul acesta până când nu renunțăm la ele și ne gândim: acum ce?

Acum punem mâna pe o carte. Zece minute de citit în loc de scrollat azi, o jumătate de oră în loc de zapat mâine, și încetul cu încetul, poți înlocui o activitate nocivă cu una care poate o să-ți aducă serioase beneficii în timp. N-ai cum să dezvolți un obicei sau cum să te îndrăgostești de un lucru, dacă nu-i dedici timp. Și uneori trebuie să te și dezveți de obiceiurile care nu-ți mai folosesc. Un citat din Micul Prinț, care ilustrează perfect ceea ce vreau să zic:

It’s the time you have wasted for your rose that makes your rose so important.