Vreau sa reiau discuția asta despre critica adusă cititorilor de cărți self-help pentru că mi se pare importantă.
Zilele acestea m-am trezit într-un colțișor de Internet unde se vorbea cu dispreț si batjocură despre ei. Din nou. Si nici acum n-am înțeles marele haha pe tema asta.
Ce nu înțeleg “cititorii” e că nu toată lumea vede literatura ca pe o pasiune, unii o văd ca pe un răspuns. De aici și celebra întrebare “ce cărți ți-au schimbat viața?” pe care o s-o comentez cu altă ocazie.
Treaba este foarte simplă:
Unii oameni când întâmpină dificultăți, au de luat anumite decizii. Unii se apucă de băut, alții de jocuri de noroc, iar alții de citit.
Totuși, cumva, ăștia care încearcă să se îmbunătățească sunt o problemă și trebuie periodic să apară câte-un entelectoal revoltat că oamenii citesc maculatură din aia auto-motivantă în loc să dea în cap pe stradă.
Am mai zis asta, dar:
Oamenii citesc ce pot, ce e accesibil pentru ei și ce-i ajută pe moment.
Nu toată lumea își permite un psiholog și, până la urmă, e ca în orice alt domeniu:
- Dacă te apuci de pictat azi, mâine nu o să faci portrete suprarealiste. Mâine o să tragi 3 linii mai drepte.
- Dacă te apuci de programare, mâine nu o să te angajezi la Google. Mâine o să te uiți la două tutoriale în loc de unu.
- Dacă te apuci de citit, nu o să începi cu Ulise. O să citești ce e mai accesibil, ce e mai la vedere în librărie sau pe primul site de cărți de care te împiedici.
Când pătrunzi într-un domeniu, oricare ar fi acela, la un moment dat începi singur să discerni ce e bullshit și ce e util pentru tine.
Dar trebuie să începi de undeva și să treci prin muntele de căcat prima dată.
Și nu știi niciodată ce cuvânt, autor sau concept descoperi prin acel munte de căcat care poate să schimbe ceva în viața ta.
Ne lamentăm de câte ori apare câte un studiu despre piața de carte din România că există români care nu au citit niciodată o carte, dar în același timp jignim niște oameni care tocmai au descoperit un gen de cărți care îi atrage.
Noaptea minții.
Aroganțele astea m-au ținut întotdeauna departe de grupuri de cititori, deși eu nu citesc self-help, dar mi se pare foarte contradictoriu să ai contact cu atâtea perspective diferite de viață, cu atâtea idei, personaje, situații diverse și totuși să nu te poți pune în pielea altor oameni.
Faptul că self-help-ul a devenit o industrie care face gargara pe aceleași subiecte și unele idei sunt înșelătoare nu e vina oamenilor care caută un ajutor, e vina industriei care profită de ei.
Din fericire, nu a murit nimeni pentru că a citit despre productivitate, maxim și-a luat un imbold motivațional, a făcut două-trei greșeli sau un challenge ca ăsta și a învațat ceva nou, așa că haha-ul e inutil.
Ne plângem că oamenii nu citesc, dar când citesc, de ce nu citesc literatură adevărată? Da, pentru că un om care are nevoie de speranță, vindecare sau un loc de muncă mai bun, Maestrul și margareta o să-i ajute în viață, nu niște sfaturi măcar în aparență practice.
