end of the year book tag 2020

Am avut un mic atac de panică dându-mi seama că mai avem două luni din anul 2020 și din challenge-ul de lectură de pe GoodReads.

Al meu, momentan arată așa:

M-am gândit să fac o tradiție și din acest tag pe care l-am furat anul trecut.

1) Există vreo carte pe care ai început-o anul acesta și pe care vrei să o termini până la sfârșitul anului?

Am început atât de multe cărți în ultimele luni și pe toate vreau să le termin cât de curând posibil. Nu pot să le înșir pe toate aici fără să mă hiperventilez, așa că o să sar peste partea asta.

În mare, am trei cărți despre arta și istoria fotografiei, care sunt prea interesante să le grăbesc.

Am o antologie de teatru scurt de Matei Vișniec pe care o ador, deci la fel.

Și multe cărți de non-ficțiune pe teme foarte diverse de care nu mai am nicio șansă să mă apropii prea curând, așa că singurele cărți pe care sper să le mai bifez cele de la întrebarea 4) și Bufnița oarbă.

2) Ai vreo carte iernatică, care să facă trecerea către finalul anului?

Anul ăsta chiar mă apuc Iarna vrajbei noastre de Steinbeck.

3) Există vreo apariție nouă, pe care încă o aștepți?

Ca de obicei, nu, nu urmăresc ce se întâmplă pe piața de carte, am prea multe liste cu cărți și nu vreau să fiu tentată să le dublez.

Însă am aflat că există niște newslettere literare, m-am înscris la câteva (poate o să scriu despre ele?) și în viitor poate nu o să mai fiu atât de paralelă cu lumea.

4) Numește trei cărți pe care vrei să le citești până la finalul anului.

Vreau să testez  GoodReads face recomandări bune, dar văd că-mi dă doar piese de teatru. Am ales 3:

Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni –  mi-au recomandat-o pentru că am citit Jocul de-a vacanța.

Stare de alertă de Albert Camus –  pentru că citesc Omul din cerc.

Cui îi e frică de Virginia Woolf? de Edward Ablee – pentru că am citit Lungul drum al zilei către noapte.

În rest, sper să citesc ceva SF lunile astea (Philip K. Dick, de exemplu) – poate ajung la numărul decent, magic și ideal de 52 de cărți pe 2020 😀

5) Crezi că există vreo carte care te mai poate impresiona, devenind cea mai bună carte pe care ai citit-o anul acesta?

De la Bufnița oarbă am avut mari așteptări. Nu mi-a plăcut deloc traducerea (prea românească), așa că am abandonat-o și acum am făcut rost de ea în engleză. Dacă mai reușesc să mă reapuc de ea presimt că da, s-ar putea să fie una dintre cele mai impresionante din 2020.

6) Ai început să faci planuri de lectură pentru 2021?

Simt nevoia să citesc proză mai consistentă (am citit prea multe piese de teatru, comics și poezie anul ăsta). Și multă non-ficțiune. Așa că în 2021 nu o să am un număr de cărți impresionant și, probabil, nu o să mai am nici cărți scurte de recomandat 🙁 dar nu o să bată vântul pe aici, promit. 

#7BooksILove

Recent am participat pe Twitter la o provocare –#7BooksILove – ideea era să postezi în fiecare zi câte o copertă a unei cărți iubite alese la întâmplare, fără alte comentarii sau explicații.

Pentru că astăzi este 23 aprilie – ziua internațională a cărții și a drepturilor de autor, m-am gândit să postez cărțile alese și aici.

Nu o să pun tweet-urile pentru că wordpress-ul le așază foarte prost în pagină,

dar cam acestea sunt:

Voi cum sărbătoriți Ziua Cărții? 😀

și cărțile scurte merită să fie iubite!

Vreau să-mi promovez din nou seria de cărți scurte cu care am înnebunit pe toată lumea, pentru că astăzi am citit câteva bloguri de cărți, mai vechiuțe ce-i drept, și am observat o mică idee care se perindă prin unele minți de cititori: evit cărțile scurte, cărțile scurte nu sunt opere de valoare, eu citesc literatură adevărată.

Bitch, please!

Ce înseamnă literatură adevărată? Cum deosebești literatura de gunoi? Păi în niciun caz în funcție de numărul de pagini. După această logică de baltă, Fluturi a doamnei Blender este o capodoperă, având în vedere că volumele însumează aproximativ 1000 de pagini.

Bineînțeles că niște dezvantaje ale cărților de dimensiuni reduse pot fi personajele, care nu au timp și loc să se dezvolte suficient, acțiunea nu prea complexă, lipsa descrierilor amănunțite și așa mai departe, dar nu este o regulă ca lucrurile acestea să conteze în orice poveste. Depinde de subiect, de stilul autorului și de ce se vrea transmis.

Sunt multe motive pentru care e posibil să nu apreciezi o carte scurtă, dar să nu o numești literatură??? Fight me, bitch!

Nu văd cum literatura poate fi redusă la un număr de pagini.

Tocmai de aceea am creat această rubrică, în care o să mai urmeze în viitorul apropiat încă cel puțin 3 articole. Bineînțeles că aș fi putut face o singură postare cu nșpe mii de titluri, dar nu, eu vreau să vă stresez pe termen lung.

O să menționez niște titluri, pe care nu o să le includ în recomandările viitoare căci, consider eu, că sunt foarte cunoscute și apreciate în general:

  • Arta războiului de Sun Tzu
  • Micul prinț de Exupery
  • Șoareci și oameni de John Steinbeck
  • Metamorfoza de Franz Kafka
  • Zidul de Jean Paul Sartre
  • Însemnări din subterană de Dostoievski
  • Clopotul de sticlă de Sylvia Plath
  • Fahrenheit 451 de Ray Bradbury
  • Bătrânul și marea de Hemingway
  • Ferma animalelor, Orwell
  • Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde
  • Împăratul muștelor de William Golding
  • Mașina timpului de Herbert Wells
  • De veghe în lanul de secară de Salinger
  • Ciuma de Albert Camus
  • Suferințele tânărului Werther de Goethe
  • Siddharta de Herman Hesse
  • Abatorul 5 de Kurt Vonnegut
  • Doamna Dalloway de Virginia Woolf
  • Orașe invizibile de Italo Calvino

Multe liste lungi de cărți scurte aici. Click, bitch!