asta-i România!

Profit puțin de sărbătoare ca să-mi spun oful, pentru în afară de ziua de 1 decembrie, când dă patriotardismul în noi, nu e zi în care să nu aud lozinca asta.

Avem tendința să ne amintim că trăim în România și că nicăieri nu-i ca la noi din cele mai puerile motive.

S-a furat un salam din Lidl. A, păi numai în România…

S-a căcat un porumbel. Păi da normal, asta-i România.

Urlă o pisică prin vecini. Ai văzut cum ciripesc pisicile prin Ucraina? Numai la noi urlă, dom’le. Asta-i România!

Cel mai tare mă uimește aerul de resemnare pe care îl au majoritatea când îi apucă propovăduirea acestui clișeu, un fel de a spune că trăim în cel mai rău loc de pe pământ și gata, odată cu salamul ăla s-a dus și ultima lor speranță în țara asta și că nu ne mai facem bine.

Și eu cred că e ceva profund greșit cu noi, nu înțeleg patriotismul și mă revoltă ce aud la știri, dar pentru că mai aud câte o știre și din afară îmi dau seama că suntem o țară cu multe probleme, ca orice alta. Problemele noastre nu sunt unice. Chiar se poate și mai rău.

În Japonia mediul de lucru este atât de stresant, încât oamenii mor cu capul pe masă la muncă de epuizare.

În anumite sate din India, copiii de 4-5 ani adună macai din mine, cu riscul de a muri dărâmați de bolovani, ca să avem noi cu ce să ne machiem. Și pentru că asta e singura lor șansa ca să mănânce ceva la finalul zilei.

În Afganistan abia anul trecut au primit mamele dreptul de a fi trecute pe certificatele de naștere ale propriilor copii. Și acum au pierdut orice drept posibil, că au tăbărât talibanii peste ei.

Yemen e în colaps. Război, foamete, malarie + covid19.

În 13 țări din Europa încă se practică mutilarea genitală la naștere.

În Coreea de Nord ești executat dacă te uiți la un film. 

Astea sunt doar așa, câteva din zecile de probleme care există în lume. Mi se pare că suntem puțin inconștienți când insistăm pe ideea asta, că România e cel mai groaznic loc de pe pământ și când dăm vina pe țară și pentru ploaia de afară. 

Atitudinea asta nu o să ne ajute niciodată, pentru că le induce noilor generații ideea că nu mai e nimic de făcut aici, ăștia suntem și vina nu e niciodată a noastră. Că noi suntem cei mai deștepți, le știm cu libertatea și toate cele, dar așa-i în Românica…

Cel mai urât mi se pare că vin la noi străini să locuiască sau să studieze, iar din momentul în care le descoperă românașii noștri conturile de social media, nu vezi altceva în comentarii decât ”cea mai proastă decizie”, ”o să regreți că ai venit aici”, ”altă țară mai de rahat n-ai găsit?” sau mizerii xenofobe. Cu gândirea asta nu ți-e bine nicăieri, nici măcar în satul vecin, nici măcar la mă-ta acasă. Nicăieri. România e pentru mulți străini o șansă la viață decentă, chiar dacă nouă ni se pare absurd – chiar se poate și mai rău și am fi mai bine la căpuț dacă am realiza asta în loc să fluturăm stegulețe inutile pe mașini o zi pe an și în rest să ne înjurăm țara de toți morții.