Strania bibliotecă de Haruki Murakami este o carte scurtă a cărei titlu nu ascunde niciun mister – chiar este vorba de o bibliotecă stranie aici.
Mai exact despre un copil care se duce la bibliotecă cu o curiozitate despre colectarea de taxe din Imperiul Otoman, dar ajunge captiv în subsolul labirintic al unui nebun.
Acesta-i promite eliberarea cu o condiție aproape imposibilă: să memoreze 3 cărți foarte groase într-un timp foarte scurt.
Ce se întâmplă dacă nu reușește? Îi…. devorează creierul :)) care acum va fi cremos și bun fiind imbuibat cu atâta cunoaștere.
Avem și inocență, avem și anxietate, și-o fată frumoasă, și-un Om Oaie, și o amenințare – sau chiar două dacă punem și mămica îngrijorată la socoteală. Și poezie.
Strania bibliotecă e catalogată ca fiind “o carte de copii”, dar e destul de profundă. Unii au asemănat-o cu Kafka și Borges, eu nu m-am dus atât de departe, dar mi se pare o metaforă bună pentru ideea de cunoaștere care te va elibera, dar pe care o poți folosi și într-un mod absurd și inutil în manipulări meschine.
Cartea o găsim în română și engleză.
I lie here by myself in the dark at two o’clock in the morning and think about that cell in the library. About how it feels to be alone, and the depth of the darkness surrounding me. Darkness as pitch black as the night of the new moon.
