Mi-am făcut StoryGraph. Inițial mă gândeam că trebuie să fie e foarte inutil, pentru că există deja Goodreads, care mi se pare un site destul de complet.
A durat o zi să-mi importe cărțile de pe celelalt site și deja mi-am făcut o părere despre el.
Părțile bune:
- statistici destul de detaliate
- descrierea preferințelor mele:
Mainly reads fiction books that are reflective, dark, and emotional.
Typically chooses slow-paced books that are <300 pages long.
Mi-a plăcut chestia asta și o să zic mai jos de ce.
Părțile rele:
- pare un site destul de fantomatic pentru că m-am obișnuit cu forfota de pe GR
- nu văd sensul în a avea conturi pe mai multe site-uri cu exact același scop
- trebuie să plătești ca să ai câteva funcții în plus și nu mi se par utile: de reclame poți să scapi cu un browser chromium-based care deja are adblock pre-instalat (ex: Brave), recomandări ai gratis pe Goodreads și peste tot, oameni cu interese similare nu sunt greu de găsit în recenziile cărților preferate etc.
Cred că o să uit destul de repede că există site-ul ăsta, dar mi se pare o alternativă bună pentru Goodreads, dacă chiar nu te poți împăca cu el.
Acum, ca să revin la descrierea de mai sus. Eu am o problemă. Întotdeauna când sunt întrebată ce fel de cărți citesc, habar nu am ce să răspund :))
Pentru că nu citesc un gen anume, îmi aleg cărțile destul de superficial, după imbolduri de moment, cum ar fi titluri și numărul de pagini, dar mai ales – intuiție. Și, în general, apreciez tot ce-i ieșit din comun.
În ultima vreme mă tot întreb ce caut eu la o carte. De ce citesc. Ce fel de cărți vreau să citesc în continuare. Etc.
Mă bântuie întrebările astea pentru că uneori, când simt că nu prea am timp liber și aleg să mi-l ocup cu beletristica, am momente când mă gândesc dacă este cu adevărat util să fac asta în loc să citesc non-ficțiune pe un subiect mai serios, care să mă ajute și alte aspecte ale vieții.
Și citind Sapiens, m-a mai și plesnit paragraful ăsta:
Ficțiunea poate fi periculoasă prin faptul că induce în eroare sau că distrage atenția. S-ar zice că cei care umblă prin pădure în căutare de zâne și unicorni au mai puține șanse de supraviețuire decât cei care umblă în căutare de ciuperci și căprioare.
Bineînțeles, aici vorbea despre mituri și ritualuri, dar gândesc ceva asemănător despre literatură uneori.
Nu m-am putut identifica niciodată cu motivul suprem al altora de a citi, acela de a călători prin cărți, a trăi vieți, lalala.
Eu caut doar scânteia aia de nebunie și poate de asta nu țin minte foarte bine cronologia cărții sau adâncimile personajelor.
Așadar citesc multe, dar cel mai mult apreciez absurdul, disproporționatul, grotescul, bizareria, satira. Îmi place orice e original și diferit. Anti-literatura. Nonsensul. Stupidul. Îmi plac temele întunecate, cu 2-3 mici excepții. Sau ceea ce numesc unii ”lecturi depresive”. Rareori mă încântă altceva. Și realismul îl detest din ficați. Dacă o să-mi descrii o carte ca fiind cretină, sunt șanse destul de mari să o citesc a doua zi.
Până la urmă gândesc că toți avem nevoie de irațional.
Unii cred în zei, alții în astrologie, alții în tarot, mie-mi place absurdul.
Și fac analogia asta doar pentru că, cu toate că poți găsi foarte mult sens în orice, pentru că nimic nu e atât de întâmplător pe cât pare, știu ce gândește o persoană din exterior.
De asta cad pe gânduri când sunt întrebată ce fel de cărți citesc 😀
Și de asta te rog, dacă știi vreo carte ciudățică, să mi-o lași în comentarii că sunt șanse mari să o ador.