În 2023 am citit 93 de cărți și am abandonat peste 30 – sunt mai mândră de cele 30 pentru că e foarte fain să vezi că ai scăpat de o manie inutilă.
Puteam să mai citesc 7 cărți și să fac suta? Da, dar nu m-a durut.
Ce am scris la jumătatea anului rămâne valabil. Adaug doar:
O concluzie de sfârșit de an:
- Dacă poezia modernă nu are hateri, înseamnă că am murit.
Preferată:
♥️ The water statues de Fleur Jaeggy- nonsensul perfect!
Mi-au plăcut destul de mult și:
- Grădina de sticlă de Tatiana Țîbuleac – singurul minus al acestei cărți sunt salturile în timp, care bulversează.
- Journey by moonlight de Antal Szerb – uite un roman care se poate citi și ca o comedie, și ca un comentariu social, și ca un roman de aventură și te mai uimește și cu niște filosofie – nu-mi vine să cred că a fost publicat în 1937
- The juniper tree de Barbara Comyns – faptul că e o reinterpretare modernă a unui basm de Frații Grimm se simte, pe tot parcursul cărții ai impresia că urmează să se întâmple ceva rău. și se întâmplă. cartea a fost adaptată cinematografic în 1990 și e filmul în care a debutat Bjork.
Non-ficțiune:
- At the existentialist cafe de Sarah Bakewell – O biografie istorică destul de complexă a mișcării existențialiste. Practic, Bakewell aduce la viață întâmplările din cafenelele unde Sartre, Beauvoir și Camus se adunau ca să filososfeze, și nu numai, trecem prin viețile, operele și ideile multor alți filosofi existențialiști și fenomenologi și vedem cum au modelat gândirea și cultura secolului XX. Momentan cartea mea de non-ficțiune preferată.
Mi-a plăcut și trebuie neapărat s-o recitesc cândva: Extracting the stone of madness de Alejandra Pizarnik – știi când termini de citit o carte și te uiți în gol vreo oră? genul acela de experiență.
The abandoned bonfire kills its own light.
Mi-a plăcut, dar nu până la capăt: Ușa de Magda Szabo – e atât de bine scrisă cartea asta și atât de sensibilă, dar atât de plictisitoare. e greu să citești o carte în care nu există nici măcar un personaj agreabil.
Am recitit: multe poezii, o să las aici una care mă bântuie și anul viitor poate fac o selecție
Lamium by Louise Gluck
This is how you live when you have a cold heart.
As I do: in shadows, trailing over cool rock,
under the great maple trees.The sun hardly touches me.
Sometimes I see it in early spring, rising very far away.
Then leaves grow over it, completely hiding it. I feel it
glinting through the leaves, erratic,
like someone hitting the side of a glass with a metal spoon.Living things don’t all require
light in the same degree. Some of us
make our own light: a silver leaf
like a path no one can use, a shallow
lake of silver in the darkness under the great maples.But you know this already.
You and the others who think
you live for truth and, by extension, love
all that is cold.
Înțeleg de ce e apreciată, dar nu e printre preferatele mele: I’m glad my mom died de Jennette McCurdy – cred că e mai ușor să empatizezi cu Jennette atunci când ai suferit din cauza unei tulburări de alimentație și a unei mame narcisiste, dar pentru mine a fost doar o altă poveste Hollywood – un copil exploatat. tragic, dar ceva comun. și dacă ești familiarizat cu poveștile lui Judy Garland sau Rita Hayworth, nu te mai șochează nimic.
O carte care m-a făcut să mă simt copil, în sensul bun: două cărți de Nia Gould
N-a fost vina ta, a fost vina mea: Recitatif de Toni Morisson – ideea e interesantă, avem două fete – una albă, una neagră. nu e specificat care este care. teoretic ar trebui să descoperi pe parcurs identitățile lor, dar e pur și simplu prea evident de la bun început și introducerea de Zadie Smith e mai lungă decât povestea. nu am citit-o pentru că era plină de spoilere și povestea are doar 16 pagini!!! s-ar fi putut face mai mult cu premisa asta originală.
Nu mi-a plăcut absolut deloc: Morning Haiku de Sonia Sanchez, nu mai suport americanii care se cufuresc pe culturile altora și transforma totul, până și niște poezii despre natură, în ceva politic. dacă vreau să citesc haiku, vreau sa citesc despre zăpada și păsărica din copac. cel mai inteligent haiku din toată cartea:
ding ding ding (click) dong dong dong dong dong (click) dee boom (click) deeeboooom (click) deeeee booooom (click)
Am fost dezamăgită de: Bolla de Statovci – nu citești zilnic povești LGBT scrise de autori europeni, dar nu, nu am înțeles ce a vrut să spună autorul, cartea asta ar trebui să aibă 3 pagini doar de trigger warnings. bună de pus pe o listă de cărți șocante, pentru când ai nevoie de un pumn în stomac
Cel mai citit autor: Andrey Kurkov? am citit Death and the penguin (tradus foarte prost Moartea pinguinului) + continuarea.
Cea mai citită autoare: Agota Kristoff doar pentru că am citit Trilogia gemenilor.
Romane grafice/ webtoons / manga preferate: Ultra heaven de Keiichi Koike – arta, genială, povestea destul de simplă – un viitor distopic în care drogurile sunt foarte accesibile, ba chiar sunt comercializate ca niște bomboane. un tâmpit s-a plictisit de toate, caută ceva next level și găsește.
Alte cifre: am cam pierdut șirul, sincer, promit că nu mai citesc atât de mult.
Popsugar challenge 2023: 13/20 – atât s-a putut;
O scurtă opinie despre Voxa:
Mama adoră aplicația asta, așa că am zis să îi dau și eu o șansă, mai ales că am văzut niște cărți scrise și narate de autori români, cum sunt Bureți de fag și A râs și tata. Inițial mi s-a părut interesant conceptul, dar m-a izbit realitatea după 2 minute: nu toată lumea are … voce, intonație sau talent să nareze cărți, chiar dacă sunt scrise de ei. + Vă rog beți apă.
Chiar aveam chef să ascult cărți, dar toate cărțile care mă interesează de pe Voxa sunt în format PDF :/
Obiective 2024
Anul acesta am adăugat a 600-a carte pe Goodreads și am decis să iau o pauză, challenge-ul meu e de 12 cărți de 300+ pagini în 2024.
O chestie amuzantă – în fiecare an, cititorii care nu reușesc să-și termine Reading Challenge-ul încep să împrăștie același discurs obosit pe toate rețelele sociale despre cum nu contează câte cărți citești, că e importantă calitatea, nu cantitatea și vai, câte hobby-uri mai au ei pe lângă citit. Aproape că începi să te simți și prost că îți permiți să citești mai mult – vedeți articolul acesta – ce vreau să zic e că ideile astea sunt la mintea cocoșului. În realitate nu vă judecă nimeni că nu citiți x număr de cărți, din contră, cititorii avizi sunt mult mai criticați decât voi, nu vă mai scuzați și nu vă mai căutați motive pentru care “nu aveți timp de citit”, ca în realitate nu stă nimeni să vă țină contabilitatea.
Statisticile de anii trecuți aici: 2022, 2021, 2020, 2019, 2018 ♦.