În 2022 am citit 130 de cărți, dar înainte să ziceți că sunt nebună, trebuie să stabilim că o bună parte din ele au fost:
25 volume de poezie și 7 de haiku
27 romane grafice / comics / webtoon /manga
și câteva povești foarte scurte (de câteva pagini)
+ oricum, media de pagini a fost de 159
Concluzia de sfârșit de an:
it’s very easy to do a lot of reading if 1) you depend on books for escapism and 2) the world is a living nightmare
— the moon’s wife (@bookishseawitch) June 15, 2022
Preferate:
♥ The hearing trumpeth de Leonora Carrington
♣ The complete stories of Leonora Carrington
♠ The street of crocodile de Bruno Schulz
^ aruncați direct, cu viteza lumii, pe lista de autori preferați.
Piese de teatru preferate:
- Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre de Matei Vișniec (tribut pentru Eugen Ionesco, foarte recomand!!!)
- Medea de Euripides
Volume de poezie preferate:
- Wild Iris de Louise Gluck
- Blue iris de Mary Oliver
- Bride of ice de Marina Tsvetaeva
- You will hear thunder de Anna Akhmatova
- I wait for the moon de Kuroda Momoko – am citit multe volume de haiku anul acesta, dar acesta mi-a plăcut în mod special pentru că m-a făcut să-mi dau seama că interpretările mele sunt foarte simpliste față de câte exprimă de fapt un haiku – dacă nu studiezi asiduu cultura japoneză, nu ai de unde să știi, de exemplu, că uneori cireșii înfloriți sunt un simbol al morții (căci unii își îngropau iubiții sub ei), deci nu însemnau superbitatea care era în mintea mea.
Mi-au plăcut destul de mult:
- Lady into fox – dacă bărbatu-tu nu își dă viața peste cap când te transformi spontan într-o vulpe ca să-ți alături pe veci, aruncă-l !!!
- Pedro Paramo – cartea preferată a lui Borges și cred că și a lui Marquez
- Carmilla – prima carte cu vampiri
Non-ficțiune: Letters to Milena de Franz Kafka – nu am subliniat în viața mea nicio carte cât am subliniat în scrisorile acestea, care sunt reale.
Mi-a plăcut și trebuie neapărat s-o recitesc cândva: Aphrodite made me do it – plină de clișee, dar și de niște mesaje destul de profunde despre traumă și abuz.
Mi-a plăcut, dar nu până la capăt: The houseguest and other stories – nu mi-a plăcut, mai exact, the other stories, pentru că primele au fost perfecte ca povestiri de groază despre niște creaturi.
Am recitit: poezii pentru că nu înțeleg de ce nu pot scoate un singur volum cu toate poeziile sau mai multe volume, dar în fiecare să fie poezii unice, mulți poeți se pare că au volume în care repetă aceleași poezii la nesfârșit, de exemplu, am citit Wild Geese de Mary Oliver de o știu pe de rost:
Înțeleg de ce e apreciată, dar nu e printre preferatele mele: Zorba grecul – îhhh.
Alexis: am omorât, am siluit femei, am dat foc la sate
Toată lumea: PERSONAJUL MEU PREFERAT, UN OM CARE ȘI-A TRĂIT VIAȚA. 8-|
Dacă aș fi citit-o acum 10 ani, când eram mai fragedă la minte, cred că aș fi adorat-o și eu.
O carte care m-a făcut să mă simt copil, în sensul bun: Haroun and the sea of magic de Salman Rushdie – omul ăsta e nebun. e o carte pentru copii, dar totuși, nebun.
N-a fost vina ta, a fost vina mea: Desire de Haruki Murakami – vina mea că citesc tâmpenii.
Nu mi-a plăcut absolut deloc: In watermelon sugar de Richard Brautigan – ați simțit vreodată că un autor își bate joc de voi?
Am fost dezamăgită de Istoria secretă de Dona Tartt – am terminat-o în chinuri groaznice, la un moment dat mi-am blocat telefonul pentru că-mi venea să plâng de plictiseală. am zis că e ultima dată când fac așa ceva, dar chiar am vrut să înțeleg. n-am înțeles.
Cei mai citiți autori: din păcate am citit 3 cărți de Schmitt. în rest, Vișniec (4 piese?)
Cele mai citite autoare: Leonora Carrington, Mary Oliver, Louise Gluck ♥
Romane grafice/ webtoons / manga preferate: Pigpen, Radio PTSD și Homunculus
Apropo de manga – dilema anului a fost dacă ar trebui să-mi pun romanele grafice pe Goodreads sau nu, eu mai am Anilist, dar acolo intru o data la câteva luni și e doar pentru manga.
Ce nu-mi place la Goodreads e că unii autori își pun fiecare volum individual, dacă citesc o serie de 15 volume, aș vrea să existe un box set cu toate (cum e la Death Note), nu să spamez acolo și să creez haos cu volume de 150 pagini care se citesc în 30 minute, dar în fine, pe de altă parte sunt sătulă de site-uri, îmi ajung astea.
Anul acesta am decis să:
- încerc să citesc cât mai puține cărți sub 200-300 pagini
- nu mai citesc poezie postmodernistă, mai ales românească – am mai zis asta, dar de data asta îmi promit mie solemn! oricât aș încerca să dau o șansă tineretului, mi se pare că-și concentrează toată energia creativă pe titluri cinematice / misterioase și uită că trebuie să aibă ceva și între coperți.
- citesc prima mea carte în limba italiană
Alte cifre: nu am citit nici măcar 10 cărți în română, am citit doar 3 autori români, am citit foarte multe femei (am pierdut numărătoarea), cărți abandonate? prea multe, nici nu le-am trecut pe toate pe gr.
Concluzia finală:
E ușor să citești 100 de cărți într-un an. Dar nu e fun. Nu mi-am propus să fac asta, am făcut-o din greșeală.
Cu toate că am scris eu niște mini-recenzii după fiecare lectură, tot mi se pare că am mintea vraiște și ar trebui s-o las mai moale cu poveștile scurte sau cu cărțile citite în paralel.
Mă rog, cam așa arată statistica anului în mare, am citit prea mult ca să iau cărțile la rând, dar urmează niște recenzii în curând.
Statisticile de anii trecuți aici: 2021, 2020, 2019, 2018 ♦.