În 2019 mi-am propus să citesc doar 25 de cărți, așa că nu știu de ce sunt dezamăgită de acest număr. :))
Pe același sistem ca anul trecut.
Concluzii de sfârșit de an:
- mi-am găsit autorul preferat
- literatura română nu e rea, avem noi traume
- 2019 a fost un de-zas-tru
Favorită: Deșertul tătarilor de Dino Buzzati
Mi-au plăcut destul de mult și:
- O dragoste, Buzzati
- Pan, Hamsun
- Ciuleandra, Rebreanu
Între 3 și 5 stele:
- Colonia penitenciară, Kafka
- Dama de pică, Pușkin
- Prieten drag, tovarăș al răposatului, Kurkov
- Pânza lui Charlotte, E.B.White
- Metafizica tuburilor, Nothomb
- Femei fără bărbați, Parsipur
- Fantoma din Canterville, Wilde
- Dezonoare, Coetzee
Mi-a plăcut și trebuie neapărat s-o recitesc cândva: Therese Raquin, Zola
Mi-a plăcut, dar nu până la capăt: Grădina de ciment, McEwan – îmi plac cărțile bizare, cu subiecte originale, dar incest? no.
Mi-a plăcut, dar nu știu să vorbesc despre ea: Lentoarea, Kundera – încă nu știu ce-a fost ciudățenia asta, de la niște idei filosofice s-a ajuns la o discuție despre gaura curului and i’m not even joking.
Înțeleg de ce e apreciată, dar nu e printre preferatele mele: Kitchen, Yoshimoto – e o carte drăguțică și cam atât, nu înțeleg hype-ul.
O carte care m-a făcut să mă simt copil, în sensul bun: Pânza lui Charlotte de E.B.White – nu mi-au plăcut niciodată cărțile și filmele cu animale vorbitoare, dar am vrut să citesc o carte clasică pentru copii și a fost prea adorabilă, nu-mi vine să cred că aproape am plâns la o carte despre un purceluș și o păienjenică.
N-a fost vina ta, a fost vina mea: Femeia mării, Ibsen – nu știu, habar n-am.
Am fost dezamăgită de Prima iubire, Becket – singurul lucru care mi-a plăcut la cartea asta sau mai bine zis la ediția asta, au fost ilustrațiile de Schiele.
Nu mi-a plăcut deloc: Cronica unei morți anunțate, Marquez – a n-a încercare de a citi acest autor cu care se pare că nu mă împac deloc, nu-s destul de cultă-n cap.
Cel mai citit autor de anul acesta a fost Dino Buzzati, de la care mai am un roman și un volum de povești scurte de terminat. Pot să-l declar autorul meu preferat, alături de Knut Hamsun. Deșertul tătarilor și O, dragoste, alături de Foamea și Pan, au fost cărți pe care le-am trăit și despre care o să mai vorbesc în curând.
Cea mai citita autoare de anul acesta este din nou Amelie Nothomb – eh, am citit doar două cărți, dar e singurul nume de femeie care se repetă în lista mea, din păcate. Totuși, îmi place că se găsesc multe informații despre viața (de străin) în Japonia în scrierile ei, pe lângă temele destul de filosofice.
O surpriză a fost: Ciuleandra, de Rebreanu – nu am simțit că citesc un autor român, îmi pare rău că încă sunt foarte reticentă când vine vorba de literatura română, pentru că sunt sigură că avem multe romane care merită citite și în zilele noastre, însă nu glumesc când spun că majoritatea cred că avem o traumă cu literatura obligatorie din școală.
Oricum, am cel puțin 3 autori români pe care vreau să-i citesc în viitor: Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Marin Preda. Ar mai fi și câțiva contemporani, precum Ioana Pârvulescu. Am văzut că în vară s-a organizat un maraton de lectură clasică românească, însă nu aveam cum să pun mâna pe vreo carte în perioada aceea. Dacă se mai organizează, let me know, peopleee. Nu-mi plac mie maratoanele, dar poate încerc ceva.
Piese de teatru preferate:
- Pymalion, Shaw – despre care am vorbit aici
- Fără ieșire, Sartre
- Bolnavul închipuit, Moliere
Romanul grafic (/manga) preferat din cele 4 citite: Panorama of hell, Hino
Cifre la care trebuie să mai lucrez: TOATE
10 cărți citite în limba engleză, 7 cărți de non-ficțiune, 5 cărți scrise de femei, 2 cărți scrise de români 🙁
Abandonate? Fără număr.
Concluzia finală:
De-zas-tru. Hai cu 2020.