În 2018 mi-am propus să citesc o carte de ficțiune pe lună, iar în rest, să mă axez pe cărți de specialitate pentru facultate.
Dar pentru că am găsit multe cărți cu număr foarte mic de pagini, m-am repezit în ele și am terminat challenge-ul până la sfârșitul lui martie (12/12).
Menționez că am citit cărți foarte scurte, destul de multe piese de teatru și câteva romane grafice.
Așa că acel 50 nu e un număr atât de impresionant pe cât pare, chiar dacă în decembrie nu am reușit să citesc nimic.
Concluzii de sfârșit de an:
- am fugit de ruși degeaba
- eliade e în continuare un autor pe care nu prea îl înțeleg
- am citit o singură carte de 5 stele
- ador romanele grafice
Favorită: Sentimentul unui sfârșit de Julian Barnes.
Mi-au plăcut destul de mult și:
- Foamea de Knut Hamsun
- Copiii lui Hansen de Ognjen Spahic
- Femeia sfâșiată de Simone de Beauvoir
- Moarte la Veneția, Mann
- Ocean mare, Baricco
- Femeia cu parul rosu de Pamuk
- Portocalele nu sunt singurele fructe de Winterson
- Igiena asasinului de Nothomb
- În noapte de Murakami
Mi-a plăcut și trebuie neapărat s-o recitesc cândva: O singurătate prea zgomotoasă de Hrabal – bere, cărți și singurătate.
Mi-a plăcut, dar nu până la capăt: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții de Haddon – interesantă, dar m-a cam pierdut spre sfârșit.
Mi-a plăcut, dar nu știu să vorbesc despre ea: Căderea de Camus – de studiat într-o altă zi, cu mai multă răbdare.
Înțeleg de ce e apreciată, dar nu e printre preferatele mele: Jucătorul de Dostoievski.
O carte care m-a făcut să mă simt copil, în sensul bun: Mecanica inimii de Malzieu.
N-a fost vina ta, a fost vina mea: Isabel și apele diavolului, Eliade – mi s-a șters aproape totul din minte despre cartea asta, nici măcar nu știu de ce i-am dat două stele.
Am fost dezamăgită de Stoner de John Williams, Poșta de Charles Bukowski, Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman.
Nu mi-a plăcut deloc: Cititorul din peșteră de Zink. Nu am nimerit-o la vârsta potrivită.
Am recitit: Despre ploaie de Martin Page.
Cel mai citit autor de anul acesta a fost Alessandro Baricco.
Cea mai citita autoare de anul acesta a fost Amelie Nothomb pentru simplul fapt că romanele ei sunt foarte rapide și ușor de parcurs.
Piese de teatru preferate: Rinocerii de Ionesco & Pescărușul de Cehov. Recomand și adaptările radiofonice, care se pot găsi pe acest canal genial.
Romane grafice (/manga) preferate:
Uzumaki – toate cele trei volume, și Solanin de Inio Asano.
Cifre la care trebuie să mai lucrez:
5 cărți de non-ficțiune, 5 cărți scrise de femei, 5 cărți scrise de români.
Am abandonat aproximativ 100 de cărți și sunt mândră de mine.
Concluzia finală: am avut un an bun, deși nu am reușit să ajung la autorii care mă interesau de fapt și toate cărțile de mai sus au fost alese pe moment – au fost ce trebuie.
Pentru 2019 nu am foarte multe planuri, așa cum spuneam, dar sper să citesc mai multă non-ficțiune & filosofie.
În rest, aș vrea să găsesc timp să-mi documentez mai bine lecturile și să-mi dezvolt bookstagram-ul, deci s-ar putea să încep o serie de articole tip wrap-up și să fiu activă pe Instagram de luna viitoare 😀 follow me:
Goodreads | Bookstagram | Un cuvânt pe zi