ne căutăm simptomele pe internet?

Soșăl media e plină de oameni care îți spun că ai probleme la cap.

De câte ori deschid o aplicație îmi curg liste de simptome prin fața ochilor.

Anxietate. AHDH. Tulburări de tot soiul. 

Au început să mă streseze și să am mixed feelings despre treaba asta. 

De ce? 

  1. orice afecțiune psihică este mai complexă decât o listă de 5 simptome 
  2. multe tulburări au simptome comune 
  3. multe simptome sunt doar rezultatele unui stil de viață dezechilibrat  
  4. multe simptome pot fi autoinduse 
  5. multe informații găsite online s-ar putea să pară mai grave decât sunt în realitate

Listele astea sunt scrise de persoane care nici nu ai de unde să știi dacă suferă sau nu de ele, iar dacă suferă, nu înseamnă că experiența tuturor este una și aceeași.  

Sunt sigură că mulți sunt bine intenționați și își imaginează că îi fac pe alții aidoma să se simtă mai înțeleși sau sa se înțeleagă ei mai bine pe sine, dar sunt sigură că și mai mulți profită de popularitatea subiectului pentru a primi atenție, aprecieri și induc în eroare oameni normali.

Toate astea pentru că e foarte ușor să înșiri niște simptome și să te prefaci că ai creat conținut.

Au apărut multe conturi de psihologi în ultima vreme, care-ți explică că ai traume dacă îți place să faci dușul cu apă fierbinte, că de fapt ascunzi o rană de abandon, te simți izolat și singur, iar apa fierbinte e o îmbrățișare mult dorită. Cu toate că dușul fierbinte e pur și simplu relaxant și necesar dacă nu stai bine cu circulația periferică sau ai rezistență termică mai ridicată. Femeile, în general, sunt friguroase, iar unele mai naive, dacă au trecut prin măcar o despărțire, pot ajunge să se sperie că au cine știe ce probleme emoționale complexe pentru că le place să facă duș.

Vreau să ne amintim că psihologii nu sunt medici. Și multe din ideile pe care le promovează sunt doar speculații.

Pe de altă parte: 

  1. nici medicii nu le știu pe toate. o boală rară, cu care nu a mai avut el de-a face, poate primi un diagnostic greșit 
  2. nici ei nu sunt mereu bine intenționați, nu toți te iau în serios din prima, și ei sunt oameni
  3. nu degeaba e recomandat să ceri mereu o a doua părere / al doilea diagnostic, de la un specialist diferit
  4. nu cred că există om complet sănătos și lipsit de traume sau probleme emoționale

Totuși, mi se pare grav dacă o să ajungem să nu mai putem face un duș fără să ne gândim că avem probleme la mansardă.

Așadar, ne ajutăm de Internet să aflăm ce probleme avem? 

Mi se pare normal să încerci să te informezi. Dar nu de pe rețele sociale, din reclamele și articole de pe site-uri care nu oferă argumente și surse serioase, doar te izbesc cu diagnostice grave și creează anxietate.

Am scris și eu un articol despre burnout. Am scris și despre insomnii. Despre perfecționism. Și o să mai scriu. Dar doar păreri și experiențe personale. Nimic științific care ar trebui să fie luat in seama. Nu orice trăsătură de personalitate sau obicei e un semn de afecțiune psihică, dar dacă e recent sau ai simțit mereu că e ceva mai mult, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci pentru tine este să mergi la medic.

o carte citită, un copac plantat

Adăugând o carte pe Goodreads, mi-am adus aminte că acum câțiva ani mi-am pus eu pe un bucket list ideea de a planta un copac pentru fiecare carte citită în viața asta.

Ironic, căci nu contribui la defrișări, având în vedere că citesc doar cărți electronice în ultima vreme, cum am mai tot spus :))

Dar iubesc pădurile, trăiesc aproape de ele, și nu-mi place să observ cum dispar, încetul cu încetul, și cum sunt înlocuite cu drumuri auto-forestiere, parcări și vile.

Așa că am început să mă gândesc la soluții și mi-am dat seama că am început deja să fac asta efectiv inconștientă de ideea mea de acum câțiva ani.

În ultimii ani am donat 5 copăcei reali țărilor defavorizate din Africa prin aplicația Forest – au un buget de respectat, așadar există această limită de donație per utilizator.

Pentru a dona un copăcel, trebuie să strângi bani virtuali, pe care îi obții destul de greu – de exemplu, pe 10 minute de focus primești 3 bani, iar un copac costă 2,500 de bani.

Dacă nu știi ce este Forest, urmează un articol special despre aplicația asta în curând.

De asemenea, de câteva luni folosesc extensia Ecosia – care plantează un copăcel la fiecare 45 de căutări. După calculele mele, momentan am plantat 25 de copăcei.

Cum știu că ei chiar fac asta? Atât Forest, cât și Ecosia sunt transparenți și au rapoartele financiare online.

Momentam am 30 de copăcei plantați din 375 de cărți citite.

Ce proiecte interesante am mai găsit în care plănuiesc să mă implic:

More Trees

Prin donație, dar de bani reali de data aceasta, poți planta copăcei în jurul lumii. Un copăcel costă doar $1. Poți să-i plantezi pentru tine sau poți să îi faci cadou. Ce mi se pare interesant e că ai o platformă unde poți urmări cum crește pădurea ta și care e impactul ei asupra mediului. 

Muma Pădurii

Aici împuști doi iepuri: plantezi copăcei în schimbul unor brățări simpatice și susții inițiative frumoase românești. Au și o colaborare cu Ruvix, mai exact o colecție de tricouri. Un tricou înseamnă doi copăcei plantați. Eu deja știu ce cadouri fac Crăciunul acesta.

Plantează în România 

Aici poți dona, dar poți fi voluntar și planta chiar tu, dar trebuie urmărite locațiile pentru a te putea a nu rata înscrierile.

Momentan asta mi-a atras atenția.

Pentru mine acesta o să fie un proiect continuu, având în vedere că o dată cu lista mea de copăcei, o să crească și lista mea de cărți citite 😀

Cunoști asociații care se ocupă cu astfel de inițiative și sunt pe bune? Aștept recomandările tale.

Ultimul update: 25 nov 2021

cuvântul lunii noiembrie

În ultima vreme am urmărit câteva scandaluri în social media și am observat că în lipsa de argumente, mulți încep să-și corecteze între ei și greșelile care nu există :)). 

Astfel am aflat că ,,marea majoritate” e un pleonasm, cacofonia e o greșeală gramaticală pe care o salvează virgula și ”nicio” se scrie oricum, dar nu legat.

Asta mi-a adus aminte de un cuvânt interesant – hipercorectitudine.

Cert este că o majoritate poate să fie și mică (51%), și mare (99%). Cacofoniile astea care terorizează pe toată lumea nu sunt erori gramaticale. Sunt doar mici neatenții, care ar fi drăguț să fie evitate, pentru că acea virgulă nu anulează nimic.

Nici-o există doar în vise și poate-n supa de litere. Nici o scriem doar când repetăm o negație (ea nu e nici o proastă, nici o inteligentă), iar în toate celelalte cazuri, nu ar trebui să existe nicio confuzie 😀

luna securității cibernetice

Recent mi-a fost spart un email și, pentru că octombrie a fost Luna Securității Cibernetice, m-am gândit să vorbesc puțin despre întâmplarea asta și despre cum ne putem asigura că suntem în siguranță pe Internet.

Eu obișnuiam să fiu destul de pasionată de social media, aplicații, platforme online – îmi făceam conturi peste tot cu aceeași adresă de email și aceeași parolă încă din 2014.

În ultimii ani a început să mă enervez când mi se cerea să-mi fac cont doar ca să văd despre ce e vorba pe acolo, așa că trânteam emailul pentru acele 5 minute și ieșeam, fără să mai șterg vreo informație în urma mea.

Nu erau aplicații dubioase, dar cred că neatențiile astea au contribuit la nenorocirea asta.

Cronologia șarlataniei:

Anul trecut mi se logau IP-uri din mai multe țări pe contul Evernote. Pentru că nu verificam emailurile, am văzut asta târziu. Cred că ar fi fost mai înțelept să-mi șterg contul și să-mi schimb parola emailului, dar eu am schimbat parola contului și am șters aplicația.

În 27 septembrie am primit mai multe notificari de la Google că a blocat încercări de autentificare de pe dispozitive dubioase. M-am gândit că nu am ce să fac mai mult decât să-mi schimb parola și, nefiind un email principal, nu m-am mai stresat. 

În 10 octombrie nu mi-a mai mers OneNote-ul, adică viața mea. Am intrat să-l reinstalez, dar nu-mi mai mergea nici Magazin Play. Am intrat în email: gol, mi se șterseseră toate emailurile din ultimii 7 ani, în afară de unele din 27 septembrie, printre care era și un email dubios de la MEGA despre cum parola mea a fost ‘’leaked’’  și, ulterior, schimbată.

Abia atunci am activat toate metodele posibile de protejare a contului, și după încă o săptămână mi-au reapărut o parte din emailurile vechi, deși nu toate, dar pentru că adresa a fost ‘’stricată’’ câteva zile și efectiv nu mai puteam trimite sau primi emailuri și nu puteam intra pe nicăieri fără să-mi dea eroare, am renunțat la ea.

Ce am pierdut?

Pe lângă email în sine, care sunt prea paranoică să-l mai folosesc acum, un cont de MEGA – și asta pentru că nu am avut cheie la el, încă o măsură de siguranță pe care nu mi-am luat-o. Restul s-a putut recupera, dar pentru că nu am avut multe pe ea. 

Pe Have I Been Pwned? apar în două data breach, ambele site-uri foarte populare, așa că nu mai am încredere în nimeni pe planeta asta, adio.

Se spune că viitorul e passwordless și deja se fac mișcări în direcția asta, dar până atunci, trebuie să lucrăm cu ce avem.

Și momentan avem parole slabe.

Microsoft spune că cele mai slabe și ușor de hecuit parole sunt cele care se învârt în jurul unor informații ușor de aflat despre noi de pe rețelele sociale: numele animalului de companie, formația preferată, aniversări, nickname-uri nume ale membrilor familie etc + parole reciclate (cum a fost în cazul meu).

Eu, în calitate de persoană amețită și nerăbdătoare, nu sunt în măsură să dau sfaturi în legătură cu securitatea cibernetică, dar am din câte am citit, recomandările ar fi acestea:

1) Passphrase, nu password. Parola trebuie să fie puternică. Așa cum se recomandă, mai nou, peste tot când ni se cere să mai adăugăm o majusculă, un semn, o cifră, o măslină în plus. Cu cât mai lungă și încărcată, cu atât mai bine.

2) Parolă trebuie personalizată pentru fiecare site. Adică unică. Eu acum, am la fiecare site un semn diferit în coadă, de exemplu.

3) Parolele importante ar trebui schimbate periodic. Aproximativ o dată la 6 luni. Yeah…

4) Autentificarea prin mai mulți factori (MFA) ar trebui activată. Măcar prin doi factori (2FA). Adică un pop-up pe telefon.

5) Dacă ți-e greu cu toate astea, îți trebuie un password manager – adică o aplicație care-ți generează parole unice sau îți salvează parolele într-un singur loc.

Eu sunt un om normal și mă mulțumesc managerul Google (Chrome) momentan, cu doi factori de autentificare. 

În ultimul an am văzut multe lucruri dubioase: conturi de Twitter furate pentru giveaway-uri suspecte, conturi de Spotify (inclusiv ale unor artiști) trollate, conturi de Instagram furate prin persoane care se dau cunoștințe din viața reală și îți fac tot felul de propuneri, și nu mai zic câte logări dubioase îmi blochează Akismet-ul pe WordPress. 

Mi se pare tot mai nesigur Internetul, așa că nu fiți ca mine și aveți grijă să n-aveți griji.

P.S: dacă vrei să fii la curent cu ce alte încercări de țepe, furturi de identitate și de bani mai există, recomand seria Hoți cibernetici a lui Ciprian Lospa.

 

end of the year book tag 2021

Cred că pot să fac asta acum 😀

Mi-am zis, dacă peste tradiția cu listuța de cărți citite până la jumătatea anului am sărit, măcar de booktag-ul ăsta (furat și refolosit în ultimii doi ani) și statistica anuală să mă țin în acest an dubios care e 2021.

Momentan sunt cu 18 cărți în urma reading challenge-ului de pe Goodreads, dar sunt optimistă.

1) Există vreo carte pe care ai început-o anul acesta și pe care vrei să o termini până la sfârșitul anului? 

*Nu-mi mai fac planuri, nu-mi mai fac planuri, nu-mi mai fac planuri…* 

Evident, lol, am 8 cărți la currently-reading :)) dacă aș fi nerealistă, aș spune că vreau să le termin pe toate, dar fiindcă încă mai am puțin creieraș nezdruncinat de pandemie, zic Geniul și zeița de Huxley.

2) Ai vreo carte iernatică, care să facă trecerea către finalul anului?

Mă așteaptă Zăpadă de Orhan Pamuk de-un an, dar mi-e frică de ea că are 500+ pagini.

3) Există vreo apariție nouă, pe care încă o aștepți?

Momentan habar nu am ce urmează să apară, dar am început să fiu interesată de mai multe autoare contemporane și o să iau în vizor orice se publică de: Ludmila Ulițkaia, Olga Tukarczuk, Guzel Iahina.

4) Numește trei cărți pe care vrei să le citești până la finalul anului.

Bineînțeles că o să numesc mai multe.

Poliția memoriei de Yoko Ogawa

Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian

Inima-i un vânător singuratic sau Balada tristei cafenele de Carson McCullers

Mai este oare acesta un om? de Primo Levi

Nu știu nimic despre niciuna și ăsta cred că-i farmecul lor.

5) Crezi că există vreo carte care te mai poate impresiona, devenind cea mai bună carte pe care ai citit-o anul acesta?

Chiar nu știu. Anul ăsta mi-am dat ochii peste cap ca niciodată. Dacă ar fi să mă descriu printr-un titlu de carte, acela ar fi: Jurnalul unei fete greu de mulțumit de Jeni Acterian :))

6) Ai început să faci planuri de lectură pentru 2021? 

Am început să-mi măresc TBR-ul de non-ficțiune, ceea ce e groaznic, groaznic, groaznic.

O să revin la articolul ăsta cu bife și completări sau ca să râd din nou de mine-din-trecut.

librării digitale care oferă cărți gratuite

O scurtă listă de site-uri de unde se pot descărca tot felul de cărți în format electronic: PDF, EPUB, Kindle, cred că și Word.

101 Books

MsBooks

LibGen

Zlibrary 

PDF Drive

Archive

Kupdf

Gutenberg

FreeBookSpot 

CărțiBuneGratis

PlaneteBook

Open Culture

BooksVooks

 Humanitas

Netgalley – aici primești cărți scrise de autori contemporani în schimbul unor recenzii sincere.

Din câte știu, sursele astea sunt gratuite și legale.

Evident, mai există și altele, dar pe astea le-am scotocit și mi se par cele mai safe.

Ce site-uri ați mai adăuga?

 

Cartea cimitirului de Neil Gaiman

Pe cât de sinistru sună titlul, pe atât de drăgălașă este Cartea cimitirului.

Totul începe cu un masacru odios și un bebeluș care fugind de la locul atacului, se rătăcește într-un cimitir.

Acolo este rapid adoptat și protejat de spirite până când se mai maturizează, întâlnește o vrăjitoare și decide să plece în lume.

Afară îl așteaptă o grămadă de aventuri cu tot felul de creaturi fantastice, dar și asasinul familiei lui, care îi e pe urme an de an, dar nu s-a putut apropia de el în tot acest timp din cauza Protecției Cimitirului.

Pare o poveste puerilă povestită așa, dar vă asigur că e un roman plin. 

 Cartea cimitirului o găsim pe Cartepedia și este o lectură perfectă pentru un octombrie târziu.

– Şi merge? Sunt mai fericiţi dacă-s morţi?

– Uneori. În majoritatea cazurilor, nu. E ca şi cu oamenii care cred că vor fi fericiţi dacă vor pleca şi vor trăi în altă parte, dar care află că lucrurile nu stau chiar aşa. Oriunde te-ai duce, te iei pe tine însuţi cu tine. 

#30under300

storygraph: first look + ce fel de cărți citesc

Mi-am făcut StoryGraph. Inițial mă gândeam că trebuie să fie e foarte inutil, pentru că există deja Goodreads, care mi se pare un site destul de complet.

A durat o zi să-mi importe cărțile de pe celelalt site și deja mi-am făcut o părere despre el.

Părțile bune:

  • statistici destul de detaliate
  • descrierea preferințelor mele:

Mainly reads fiction books that are reflective, dark, and emotional.

Typically chooses slow-paced books that are <300 pages long.

Mi-a plăcut chestia asta și o să zic mai jos de ce.

Părțile rele:

  • pare un site destul de fantomatic pentru că m-am obișnuit cu forfota de pe GR
  • nu văd sensul în a avea conturi pe mai multe site-uri cu exact același scop
  • trebuie să plătești ca să ai câteva funcții în plus și nu mi se par utile: de reclame poți să scapi cu un browser chromium-based care deja are adblock pre-instalat (ex: Brave), recomandări ai gratis pe Goodreads și peste tot, oameni cu interese similare nu sunt greu de găsit în recenziile cărților preferate etc.

Cred că o să uit destul de repede că există site-ul ăsta, dar mi se pare o alternativă bună pentru Goodreads, dacă chiar nu te poți împăca cu el.

Acum, ca să revin la descrierea de mai sus. Eu am o problemă. Întotdeauna când sunt întrebată ce fel de cărți citesc, habar nu am ce să răspund :))

Pentru că nu citesc un gen anume, îmi aleg cărțile destul de superficial, după imbolduri de moment, cum ar fi titluri și numărul de pagini, dar mai ales – intuiție. Și, în general, apreciez tot ce-i ieșit din comun.

În ultima vreme mă tot întreb ce caut eu la o carte. De ce citesc. Ce fel de cărți vreau să citesc în continuare. Etc.

Mă bântuie întrebările astea pentru că uneori, când simt că nu prea am timp liber și aleg să mi-l ocup cu beletristica, am momente când mă gândesc dacă este cu adevărat util să fac asta în loc să citesc non-ficțiune pe un subiect mai serios, care să mă ajute și alte aspecte ale vieții.

Și citind Sapiens, m-a mai și plesnit paragraful ăsta:

Ficțiunea poate fi periculoasă prin faptul că induce în eroare sau că distrage atenția. S-ar zice că cei care umblă prin pădure în căutare de zâne și unicorni au mai puține șanse de supraviețuire decât cei care umblă în căutare de ciuperci și căprioare.

Bineînțeles, aici vorbea despre mituri și ritualuri, dar gândesc ceva asemănător despre literatură uneori.

Nu m-am putut identifica niciodată cu motivul suprem al altora de a citi, acela de a călători prin cărți, a trăi vieți, lalala.

Eu caut doar scânteia aia de nebunie și poate de asta nu țin minte foarte bine cronologia cărții sau adâncimile personajelor. 

Așadar citesc multe, dar cel mai mult apreciez absurdul, disproporționatul, grotescul, bizareria, satira. Îmi place orice e original și diferit. Anti-literatura. Nonsensul. Stupidul. Îmi plac temele întunecate, cu 2-3 mici excepții. Sau ceea ce numesc unii ”lecturi depresive”. Rareori mă încântă altceva. Și realismul îl detest din ficați. Dacă o să-mi descrii o carte ca fiind cretină, sunt șanse destul de mari să o citesc a doua zi. 

Până la urmă gândesc că toți avem nevoie de irațional.

Unii cred în zei, alții în astrologie, alții în tarot, mie-mi place absurdul.

Și fac analogia asta doar pentru că, cu toate că poți găsi foarte mult sens în orice, pentru că nimic nu e atât de întâmplător pe cât pare, știu ce gândește o persoană din exterior.

De asta cad pe gânduri când sunt întrebată ce fel de cărți citesc 😀 

Și de asta te rog, dacă știi vreo carte ciudățică, să mi-o lași în comentarii că sunt șanse mari să o ador. 

Misery de Stephen King

Misery este un roman pe care îl asociez cu o ploaie lungă și apăsătoare datorită atmosferii, care este întunecată și tensionată de la început și până la sfârșit. 

Avem aici povestea unui scriitor care este sechestrat de către ”cea mai mare fană a lui” și obligat să scrie cartea perfectă :D. Scopul? Să readucă la viață personajul ei preferat dintr-o serie de cărți romantice, pe care l-a ucis în ultimul volum, sătul fiind de propria maculatură și dornic de reinventare artistică. 

Obsesie, fanatism, sadism, două personaje memorabile + o ecranizare pe măsura cărții.

Pe Misery o găsim în Cărturești și-n cele mai negre vise ale oricărui scriitor.

#30under300

Laleaua neagră de Alexandre Dumas

Laleaua neagră este o plimbare scurtă prin secolul 17, când în Olanda tulipomania era… în floare :)).

Un tânăr este închis pentru o crimă pe care nu a comis-o. Până în momentul acela, și-a dedicat viața cultivării de lalele și, mai ales, descoperirea unei noi specii – o lalea neagră, lipsită de impurități. 

În închisoare însă, o întâlnește pe Roza, fiica gardianului său, căreia îi transferă sarcina de a-i crește visul, momentan aflat încă sub formă de bulb.

Însă invidia rivalilor intervine și face ravagii, pentru că misiunea pare una imposibilă, și în consecință, premiul pentru această descoperire este unul grandios.

Laleaua neagră este un roman comic, bizar și plin de suspans. Se găsește la reducere pe Libris și este numai bun pentru o sâmbătă petrecută printre flori.

“Să ucidă un om mai merge! Dar să ucizi o lalea este în ochiul unui adevărat tulipier o crimă atât de înspăimântătoare!”     

#30under300

Older posts →