cuvântul lunii aprilie

În topul celor mai căutate cuvinte de pe dexonline, apare în fiecare lună empatia. 

Ianuarie – 19.233 căutări

Februarie – 17.583 căutări

Martie – 18.898 căutări

Asta doar în 2022…

Pentru că în 2021 a fost pe locul 1 cu 187 de mii de căutări.

Un semn bun? Rău? Deprimant? Alarmant? Nu știu…

Am văzut un comentariu de genul vine-sfârșitul-lumii legat de chestia asta, dar eu sunt sigură că toți căutăm în dicționar cuvinte banale și că sunt lucruri pe care le înțelegem sau le cunoaștem doar intuitiv pentru că nu am fost niciodată nevoiți să le exprimăm în cuvinte.

Așa că vreau să fiu optimistă și să cred că oamenii știu ce este empatia, dar nu știu mereu cum s-o explice.

Atât 🙁

cum putem proteja mediul

Cum ai sărbătorit Ziua Pământului anul acesta? 

Eu am făcut-o plantând un soi de trandafir alb pe care mi-l doream de mult ♥.

Mi-am dat seama, în timp ce dădeam conștiincioasă cu săpăliga, câte lucruri banale facem zilnic fără să ne gândim cum influențează mediul.

Așa că în acest articol am să vă împărtășesc niște idei despre natură și sustenabilitate, dintre care măcar una sper să fie nouă și să o poți lua cu tine.

*

Cum poți proteja mediul înconjurător:

1) Nu strânge frunzele din curte, de pe alei, din fața casei etc.

Frunzele nu sunt gunoaie, sunt casele aricilor și ale buburuzelor. Dispar de la sine, mâncate de alte viețuitoare (în general bacterii și ciuperci).

Sunt benefice și pentru rădăcinile copacilor pe care le protejează de îngheț, dar și pentru sol, pe care-l hrănește și îl face mai roditor.

2) Nu hrăni păsările cu pâine, covrigi, pufuleți sau orice alt produs de panificație.

Sunt produse calorice, care le oferă senzația de sațietate, dar nu au nicio valoare nutritivă. Ele nu pot digera aluatul, așa că pot dezvolta boli incurabile, care în final o să le împiedice să mai zboare.

Păsările sunt inteligente și se descurcă să-și procure singure hrana, fără ajutorul omului. 

3) Reciclează și, dacă se poate, fă-o selectiv.

Pentru că poți recicla aproape orice în ziua de azi: ulei de gătit, baterii uzate, electrocasnice, deșeuri din construcții, capace, până și cărucioare de bebeluși.

Sunt centre de colectare peste tot și poți afla care sunt cele mai apropiate de tine cu ajutorul acestui site – hartareciclarii.ro

4) Evită risipa alimentară producând compost.

Compostul este un îngrășământ natural pe care îl poți produce acasă din resturi – ai nevoie doar de un recipient pentru compost, râme roșii și un scurt tutorial de pe Internet.

Ce poți composta:

coji de fructe, coji de legume, iarbă tăiată, zaț de cafea, buruieni, coji de ouă, pliculețe de ceai și frunze folosite de ceai, frunze moarte, paie și fân, rămurele tăiate, rumeguș, carton incolor etc.

5) Informează-te.

Am observat că există o reticența față de orice are legătură cu sustenabilitatea. Bănuiesc că provine din teama de a ne complica stilul de viață.

Adevărul e că nu trebuie să-ți dai viața peste cap ca să protejezi mediul.

Nu trebuie să renunți la carne, să-ți arunci tot plasticul din casă și să bifezi fiecare căsuță a bunelor practici ale sustenabilității – pentru că este una interminabilă. 

Dar e bine să știi că, orice stil de viață ai, poți face câteva alegeri sustenabile fără să renunți la confort. 

Să cumperi o periuță de dinți din bambus în locul uneia de plastic, să eviți produsele de unică folosință și să investești în unele reutilizabile, să cumperi haine second-hand, să nu arunci pe jos (nici măcar chiștoace, nu știu de ce cred majoritatea că sunt biodegradabile – nu sunt). 

Sustenabilitatea este un subiect complex despre care merită să te informezi, nu doar pentru a ajuta mediul, dar și pentru a-ți ușura viața.

Dacă nu ție, măcar pe cea a strănepoților tăi.  

Pentru că producem gunoi în prostie și plătim enorm pentru asta, din toate punctele de vedere.

Dar eu nu sunt expertă în sustenabilitate, așa că dacă îți pasă de viitorul planetei, îți sugerez să te informezi din cât mai multe surse despre: microplastic, slow-fashion, waterneutral, zero waste, minimalism – și să vorbești despre asta de câte ori ai ocazia, pentru că earth day is every day.

cafelutsa digitală (4)

         Plouă. Îh. 

CV-uri creative

Vorbeam cu o tipă care a terminat Arte despre cât de greu îi este să le atragă atenția angajatorilor și m-am gândit: măi, de ce nu-ți faci un CV creativ? 

Apoi a trebuit să explic ce înseamnă asta și să ajungem la concluzia că oricum nu o angajează nimeni, deci nu are nimic e pierdut.

Un CV creativ este pur și simplu un mod de a-ți arăta abilitățile, experiența, chiar și personalitatea (calitățile), jucându-te cu structura unui CV tradițional.

Adică, în loc de o pagină alb-negru plictisitoare, poți să construiești ceva de la zero folosindu-ți abilitățile, fie că e vorba de Photoshop, un infografic, un video, un origami – efectiv nu ai limite.

Bine, ideal ar fi să nu distragi atenția de la conținut prin sclipiceli, până la urmă tot pe baza a ceea ce știi să faci ești angajat, nu a primei impresii, dar din marea de angajatori care petrec 5 secunde scanând CV-uri, cine știe, poate sari în ochi cui trebuie.

Prin afară sunt tot mai populare CV-urile creative, cineva trebuie să aducă moda și la noi.

Așa că dacă visezi să lucrezi în marketing, advertising, feșăn sau orice altă industrie creativă, efectiv nu ai nimic de pierdut dacă-ți storci cea mai ciudată idee de CV și o prezinți oamenilor care oricum te ignoră.

O mică opinie nepopulară însă…. ⇓

Dacă o să cauți CV-uri creative pe Google, o să găsești o grămadă de template-uri care sunt foarte frumoase, dar nu spun nimic despre tine.

Nu e nimic creativ în a completa niște căsuțe. Sunt utile dacă scopul tău e doar să ai un CV frumos. Totuși, în majoritatea cazurilor nu o să conteze că are sau nu floricele, iar eu sugerez genul ăsta de CV pentru profesii care nu sunt exagerat de formale și unde se apreciază originalitatea și unde ți se ignoră deja portofoliul.

Un exemplu care-mi place mult.

ficțiuni reale

Ficțiuni reale este un grup de Facebook surprinzător de activ având în vedere că este despre scris.

A fost înființat în 2013 de Florin Piersic Jr. și de atunci fiecare zi are o tema despre care membri sunt invitați să scrie o poveste de 500 de caractere.

Caractere! Nu cuvinte. Asta înseamnă că orice spațiu, virgulă, metaforă și lungimea fiecărui cuvânt contează.

Eu nu pot să intru pe Facebook fără să simt că se zvârcolește ceva în mine, așa că nu reușesc să țin pasul cu cât de mult se publică acolo, dar din când în când mai citesc, din când în când mai scriu, și din când în când o să vreau să mai public ce mi se pare că a reușit să capete măcar puțin sens.

O să fac asta aici, postarea asta rămâne deschisă, pentru că pe Facebook mi se pare că postările dispar în vid. 

Ficțiuni Reale e un loc ideal în care să-ți rafinezi scrisul dintr-o rațiune simplă:

regulile te forțează să te exprimi într-un mod cât mai concis, oricât de complexe și abstracte ar fi ideile tale.

Și, contrar a ce cred mulți, scriitorii buni nu sunt cei care scriu alambicat, sunt cei care scriu uman și simplu.

Link către grup aici.

cafelutsa digitală (3)

 

despre sfaturi

Pot să număr pe degetele de la o mână persoanele cărora le mai ofer sfaturi și asta doar pentru că mi le solicită ele.

Am încetat să dau sfaturi care țin de chestiuni personale din mai multe motive:

  • oricine poate face asta, e cel mai ușor lucru din lume, mai ales privind din exterior și fiind departe de complexitatea situației
  • am învățat să nu mă mai consum pentru alții, dacă nu îmi ești prieten/ă foarte apropiat, nu o să mă miște foarte tare povestea ta, scuze, dar așa e când setezi niște limite, începi să pari un om rău
  • omul mai trebuie lăsat și să se dea cu capul de pereți, nu cred că e sănătos să gândească mereu cineva pentru el și eu făceam greșeala asta înainte, de a mă agita să ofer soluții, cu toate că nici nu mi se cereau, avem impresia că e datoria mea să îl îndrept pe omul ăla

Dar mai ales, pentru că oamenii nu au nevoie de sfaturi.

Oamenii vor să le confirmi că ceea ce simt și gândesc ei este normal, real și sunt îndreptățiți să se simtă într-un fel sau altul.

Îmi dau seama că oamenii sunt asaltați de îndemnuri stupide când cineva încearcă să-mi povestească drama vieții și se tot scuză, că el gândește pozitiv, darcă știe că trebuie să vadă partea bună a lucrurilor, dar… că știe că trebuie să fie recunoscător pentru x, y, dar… etc.

Nu, nu trebuie să fii fericit, recunoscător, energic 24/7, că nu ești robot și nici clovnul nimănui. 

Emoțiile au și ele un rol, chiar dacă sunt negative sau neplăcute, că natura nu e o pruastă care ne-a înzestrat cu ele că se plictisea pe dealuri.

Alternative mult mai sănătoase pentru fii fericit și zâmbește tâmp:

  • spune-i că nu e nebun
  • că are dreptate (dacă are, bineînțeles, nu minți)
  • că e normal să se simtă așa în situația X
  • că e greu să îți imaginezi cum poate să se simtă (nu-i spune că-l înțelegi, nu o să te creadă, fiecare își simte drama unică)
  • că îți dai seama cât e de greu
  • sau doar ascultă.

Majoritatea vor doar asta, nu soluții. Soluțiile de cele mai multe ori vin de la sine.

Dacă chiar nu știi cum să reacționezi, mai bine întrebi cum pot să te ajut? sau pur și simplu îi spui că ești acolo pentru el oricând.

O greșeală pe care o făceam eu și a început să mă enerveze când am observat-o, era să îmi povestesc și eu întâmplările  asemănătoare. În mintea mea, era un exemplu de nu ești singur, uite, și eu am trecut prin asta acum 15 ani, dar acum îmi dau seama că e foarte enervant și cumva muți atenția spre tine, deși nu tu ești cel care caută alinare în momentele acelea. 

Așa că, ironic, dar sfatul meu e să nu mai dați sfaturi. Orice om caută la un moment dat doar să știe că cineva e acolo, îl ascultă și nu îl judecă. 

Atât.

cafelutsa digitală (2)

Bună dimi. 

“For four hours I forget all my worries and boredom, I am afraid neither of poverty nor death.”

 

haiku journaling

Mi-a venit mie prin decembrie când ningea într-o seară frumos să scriu un haiku și câteva zile am zbârnâit, m-am distrat extraordinar, am zis că mi-am găsit pasiunea vieții :))

Dacă n-ai mai auzit de haiku  – este un gen de poezie japoneză care are o formă fixă, 3 linii de vers formate din 5 – 7 – 5 silabe.  

Ce face chestia asta mult mai interesantă este că un haiku trebuie să conțină măcar un cuvânt care să exprime anotimpul în care a fost scris.

Există mai multe categorii estetice, dar în general, un haiku are ca temă principală natura.

Câteva categorii estetice:

ryuku – care este efemerul, ceea ce este vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii

mei – frumusețea naturii, a inteligenței umane

fueki – eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei

sabi – tristețe a singurătății, a declinului, a sărăciei acceptate.

Mai sunt și alte tipuri de haiku, dar mie mi-a fost suficient să citesc cele de mai sus ca să-mi petrec câteva zile de iarnă scriind despre zăpada pufoasă, păsărele și ursul din pădure.

De ce ar trebui să încerci să scrii haiku?

  • Poți compune oriunde, oricând – nu durează o veșnicie.
  • Te face să te uiți în jurul tău și să cauți inspirație în lucruri pe care poate nu le-ai observa în mod normal.
  • E un exercițiu creativ, care poate să fie și terapeutic. 

Pe Instagram am un reper cu poezii scrise de cei mai prolifici poeți japonezi (Basho, Ogawa, Issa etc) pe care urc constant preferatele mele. Fiind traduse din japoneză în engleză, evident că nu respectă numărul de silabe, cadența, stilul, dar tot rezultă din ele imagini frumoase.

Și pentru haikus scrise de oameni ca mine și ca tine, există o comunitate pe Twitter: #haikuchallenge.

Enjoy.

cafelutsa digitală (1)

Bun venit la cafeluța digitală, categoria în care doar o să înșir link-uri de acum încolo ♥. 

Older posts →