Bravo, ai stil! a introdus cuvântul asumare în vocabularele românilor și de atunci n-a mai tăcut nimeni.
Toată lumea își asumă sau îi acuză pe alții că nu sunt asumați într-o veselie.
Ce înseamnă asta?
Conform dexonline, să îți asumi înseamnă să iei asupra ta ceva, în general responsabilitatea vorbelor și acțiunilor tale.
Adică să-ți duci obligațiile până la capăt și dacă greșești să spui da, am greșit și să o îndrepți – dacă se poate.
Dar în ultimul an asumarea a fost folosit atât de prost și obsesiv încât a devenit un cuvânt gol, care nu mai înseamnă nimic.
În special în aceste două contexte mari și late:
1. Când au un defect care deranjează sau spun un lucru abject, spun că și-l asumă și dintr-o dată se simt absolviți de orice vină și așteaptă să se șteargă totul cu buretele.
2. Când jignesc, înjură, hărțuiesc și li se răspunde în orice fel.
“Tu te-ai postat pe internet, deci trebuie să-ți asumi!” e o eroare logică.
Nu poți sa îți asumi vorbele și comportamentul altora.
Poți să-ți asumi riscul că oamenii o să-ți atragă atenția și o să îți critice greșelile, dar nu poți să-ți asumi jigniri, hărțuiri și abuzuri fără sens.
Imaginează-ți că cineva te pocnește pe stradă și impulsul tău e să spui: da, îmi asum, e vina mea, eu m-am expus ieșind din casă.
Asumarea în contextul acesta ar însemna să te duci la Poliție și să depui o plângere pentru că să fii asumat înseamnă să fii responsabil. De ce online ar fi altfel?
Cred că asumarea a devenit un paravan al celor mai mizerabile comportamente. Multora le place să aibă plasa asta de salvare. Nu le place să fie atenționați când critica lor “constructivă” nu e altceva decât agresivitate nefondată. Și le place să pună asta în cârca unei democrații și libertăți de exprimare foarte prost înțelese.
Asumarea ar trebui să fie un lucru bun – o conștientizare de sine și o recunoaștere a impactului pe care îl ai asupra oamenilor din jurul tău.
Dar degeaba ești conștient de tine dacă nu faci nimic cu această conștientizare, doar o bagi sub preș și aștepți aplauze pentru că ți-ai pus o etichetă și crezi că asta e suficient.
Spoiler: nu e.
Știi ce e mult mai util decât să spui că “îți asumi”? Să taci. Tăcerea e mult mai înțeleaptă și mai umilă.
Sper să ne săturăm toți grămadă de acest tic verbal, să ne vindecăm și să-l scoatem din vocabularele noastre odată pentru totdeauna pentru că a ajuns în topul meu de pitici pe creier și simt că-mi pocnesc ochii dacă mi-i mai dau o dată peste cap.
Aveți milă.