Apropo de pitici pe creier, toți avem cate o tâmpenie din asta care ne apasă pe creier și ne face să părem niste lunatici dacă ne apucăm sa povestim despre.
Bine, eu am mai multe, Albă ca Zăpadă ar fi invidioasă pe ce am aici.
Dar sunt unele cuvinte care nu-mi plac în niciun context. Nu suport felul în care sună. Mă zbârlesc toată când le citesc sau când le aud – e cam sinonim cu ce simt englezii față de cuvântul moist. Și când mai sunt folosite și cu referire la mine, ca un compliment, îmi vine să mă arunc într-o baltă și să mor.
Recent am observat că sunt din aceeași zonă gastronomică. Nu-mi amintesc să fi avut vreo traumă pe tema asta, dar toate cuvintele și expresiile astea mă fac să mă perpelesc:
- “savuros/am savurat”
- “ești delicioasă!”
- ”râs copios”
- ”forme apetisante”
- ”mă unge pe suflet”
Și pentru “gustos” chiar îmi vine să dau un pumn.
Pe lângă faptul că îmi sună scârbos, sună a ceva extrem de fals ce am citit mai mult pe Internet decât să aud în viața reală. Cine naiba îți zice “ești savuroasă!” cu lejeritate în realitate? Nu, e ceva super-nenatural în comentariile astea mereu.
Scriu asta pentru că recent mi s-a făcut un compliment și am făcut o față scârbită din reflex și încă mă simt prost.
Pe lângă toate aceste cuvinte care mă duc cu gândul la limbi și bale și plescăit, mai am un pitic: diminutivele.
Mi-am dat seama că folosesc multe diminutive în mod sarcastic și uneori mă opresc singură să mă întreb dacă oamenii mă iau în serios și îi enervez pentru că eu dacă aș auzi gustărică, ați vedea documentar cu mine pe Netflix în maximum 2 ani.
Să mai zic că “berică și mititei” mi se pare o combinație atât de nefericită venind din gura unui bărbat încât uneori îmi pare rău că nu am o formă violentă de Tourette ca să împart picioare cu o scuză bună?
Și, în final, ceva ce mi-a dat fiorii groazei recent: mămici cu burtici și pitici…. și tătici care merg la scârbici 😐 …