Am găsit ilustrația perfectă a de ce nu mă impresionează oamenii care se laudă că citesc.
Sunt foarte curioasă să-i văd lista de lecturi a acestui Releveu, să aflu unde a citit el leii stau în junglă și cu ce poezii de doi lei şi-a ocupat anii de mintea lui e tot îngrămădită într-un pătrățel a rămas.
Ultima dată când am auzit de el scremea pe YT un rap care-ți merge la suflet doar când ai 14 ani și suferi că i-ai zâmbit crushului cu spanac între dinți.
Aici avem încă o ilustrație superbă a motivul pentru care mă țin departe de grupuri de “intelectuali” și prefer sa am prieteni diverși și ancorați in realitate:
Vă dați seama, el toata viața a citit, a fost la cluburi de șah și la teatru, de asta este atât de informat despre ce se întâmplă în cluburi și știe el că acolo e baubau.
De fetele abuzate de profesorii de la Facultatea de Teatru n-a auzit însă. De studentul criminal de la Teologie n-a aflat. Nu era atent. Era concentrat să-și mute calu’. Nu au fost destul de disruptive știrile ca să ajungă la el. Nici știrile de la facultatea de arte, nici cele de la litere, nici cele de la jurnalism. De Casa Rosso ce să mai zic?
Eu n-am fost niciodată în club, dar pot să scriu 3 cărți despre abuz.
Am trecut prin toate, deși am stat doar prin biblioteci.
Cel mai bolnav și abuziv om pe care-l cunosc îmi scria scrisori cand m-a cunoscut. Nu bea și nu stătea prin cluburi. Avea cărți acasă. Bine, carti cu titluri de genu’ “Barbați care urăsc femeile.”, dar avea cărți. Se uita la Rick & Morty. Era campion la League of Legends. Genul de om cu “good guys finish last” în descrierile pozelor. Era aparent un tocilar și un “nice guy”. M-am prins eu în timp că joacă un teatru extraordinar, dar cam târziu. Inteligența e foarte ușor de mimat când minți cum respiri. Și tot ce am aflat după despre el a fost mult mai rău decât mi-am imaginat.
Aparențele înșeală.
Nu știi niciodată cu cine ai de-a face, în Uber sau la teatru.
Nu ai de unde să știi cine-i Ted Bundy și cine-i Keanu Reeves – amândoi sunt carismatici, amândoi par “băieți buni”.
Să crezi că nivelul de inteligența sau cultură e direct proporțional cu empatia și bunătatea cuiva e de-un absurd grotesc.
Mai ales cand majoritatea psihopaților au IQ, studii și funcții peste medie.
Și toată mizeria asta de ce?
Pentru că a zis Erika Isaac într-o melodie că atunci când mergem la o întâlnire ne trimitem locația prietenilor ca sa știe unde suntem.
Vai de mine!!! Șoc și groază.
Subliniez, întâlnire. Nu agățat în club. Dar faptul că a inclus și tramvaiul în exemplele lui de locuri periculoase arată că e conștient în sinea lui de lumea în care trăim, vrea doar să se contreze aiurea.
Mireii s-au ofensat la versurile Erikăi în care menționa o măsură de prevenție, iar apoi s-au apucat să dea instrucțiuni legate de alte măsuri de prevenție, mult mai extreme – cum ar fi, să nu mai ieșim deloc din casă.
Practic, femeile sunt nebune că sunt precaute, după ei ar trebui sa fie mai precaute!
Concluzia mea e că bărbații sunt reactivi la absolut orice face o femeie. Mă rog, mireii și releveii. Triggerul lor e simplul fapt că existăm. Nici nu mai contează ce zicem și ce facem, ei trebuie să se dea cu fundul de pământ despre orice ar fi vorba.
Eu sunt convinsă ca majoritatea femeilor suferă de o forma de PTSD.
Să-mi țin cheia între degete a fost un reflex inconștient pe care l-am avut prima data la 12 ani.
E suficient sa treci prin câteva întâmplări ca astea la o vârstă fragedă ca să starea de alertă să îți rămână un automatism.
Oricum, sper ca într-o zi releveii să afle că paranoia e simptom PTSD și acuzând femeile de asta doar la validează experiențele în încercarea lor disperată de a le invalida.
Cât despre idioțenia asta:
Am abomanente la 7 biblioteci în 2 orașe. În 20 de ani, n-am văzut în viața mea bărbat bibliotecar.
Ar trebui sa facem un sondaj, să vedem câți bărbați citesc și merg la teatru în România și să conchidem ca ăștia sunt singurii care nu ne-ar putea face rău?
Și ce ne facem dacă ne șochează rezultatele și aflăm ca doar 1% fac asta? 😀
O dăm la întors? O să schimbăm subiectul, că nu face bine la orgoliu? Sau o să ne amintim celebra vorbă “o carte citită, un grătar pierdut” și o să ne trezim la realitate?
Îmi pare rău, dar de-a lungul anilor am avut multe proiecte online educative, legate de cărți și cultură, cu sute de mii de vizualizări – nici macar 10% din audiență nu au reprezentat-o vreodată bărbații.
Cât despre Releveu, există un motiv pentru care a picat în ireleveu – mintea lui e prea mică pentru lumea asta mare.