Apropo de afaceriștii noștri de carton, știți ce nu mai suport să aud în sfera asta?
Sintagma “mentalitatea de sărac” și următoarea idee:
Un om bogat eșuează și într-o lună se mobilizează și face bani înapoi pentru că are un anumit tip de mentalitate.
😐
Hai să fim serioși.
Sunt foarte rare cazurile în care un om construiește un imperiu de unul singur.
De obicei, e un efort de comunitate.
Așa că evident că dacă o afacere pe care ai clădit-o in 10 ani să ajungă la niște cifre se prăbușește, tu încă ești un om cu o anumită experiență de afaceri, cu foarte multe relații și un portofoliu de foști clienți, cu ceva.
Nu ești tocmai un nimeni în drum. Nu ești al nimănui. Nu ești într-o situație chiar atât de critică.
Tu nu ești sărac chiar dacă rămâi fără bani, chiar dacă ai datorii, chiar dacă ți-au întors 2-3 oameni spatele.
Evident că îți revii rapid când ai la cine să apelezi și ai experiența pe care nu poate să ți-o ia nimeni.
Dar fă-o din nou cu zero conexiuni, zero buget, zero imagine și cu nevoi de bază nesatisfăcute.
Nu o iei tocmai de la capăt când ai deja un schelet pe care poți să clădești.
Mi se prea puțin despre vreo mentalitate a abundenței și de detectare a oportunităților și prea mult despre pile revenirile astea miraculoase.
Se fac multe greșeli când vine vorba de bani și ura pentru bogați nu o înțeleg, dar sărăcia e prea tare simplificată în mintea antreprenorilor (pardon, a influenkerilor care mimează antreprenoriatul citând din cărți de afaceri americane de acum 30 de ani care nu au nicio legătură cu economia noastră).
Sărăcia e mai mult decât o gaura temporară în buzunar. E o lipsă de context, de șansă, de comunitate, de oportunitate și da, de noroc.
E mizerabil să minți oameni săraci că pentru a câștiga decent trebuie să muncească până pică din picioare ca să construiască 100 de linii de venit.
Educația financiară e necesară, dar ideile antreprenorilor de carton fac mai mult rău decât bine când folosesc sărăcia ca pe o insultă de câte ori le pui la îndoială sfaturile.
Mai ales când în 99% din cazuri ei sunt copii cărora le-au făcut părinții PFA și le-a pus Macbook-ul în brațe, nu antreprenori reali.