O fetiță ajunge într-un orfelinat după accidentul părinților ei și tot ce are e o păpușă.
Este diferită – nu scoate un sunet și pielea ei e de culoarea prunii – așa că devine din prima clipă o fascinație pentru colegele ei, care o numesc Marina, fata cu mâinile mici.
Marina încearcă să își găsească un loc printre fete, dar acestea sunt crude una cu cealaltă și implicate constant în jocuri de putere.
Când păpușa ei dispare, Marina simte nevoia să o înlocuiască, așa că inventează un joc, un ritual nocturn în care reușește să ademenească toate fetele, dar care la un moment dat scapă de sub control.
Mâinile mici e descris ca fiind un micro-roman experimetal. Eu îi mai zic și pumn în stomac.
E sinistru, și ce-l face și mai tulburător este faptul că e bazat pe o poveste reală care a avut loc în anii 1960 în Rio de Janeiro.
Singura carte pe care am mai simțit-o atât de apropiată a fost Grădina de ciment despre care am scris aici și împart cam aceeași temă principală: ce fac copiii, într-o lume neglijată de adulți, ca să supraviețuiască traumei?
Trigger warnings: violență, abuz, moarte
”Cineva care descoperă ceva teribil în el însuși nu mai simte nici frică nici milă, doar trufie.”
