Mi-a zis o tipă recent că e leneșă pentru că lucrează doar 6 ore pe zi și am văzut roșu în fața ochilor.
Pentru că tipa:
– e foarte bună în ceea ce face și câștigă bine
– e instructor de yoga în paralel și se ocupă de un instagram unde filmează o grămadă de video-uri pentru promovare
– e voluntară la un ONG
– citește mult
Unde e lenea?
Asta nu e lene, e o percepție stupidă pe care o avem despre muncă – nu muncești, domn’le, dacă nu te chinui și nu te dai de toți pereții și nu mergi acasă târându-te pe coate.
Tipa se descrie ca leneșă când e doar deșteaptă ✨
Eu nu cred în lene.
Oamenii normali și sănătoși au aspirații, dorințe și-s mânați, dacă nu de vise, speranță și ambiții pozitive, de ciudă și ură, și tot sunt ambiționați de ceva.
Lenea e, de foarte multe ori:
1) Privilegiu mascat – efectiv nu cred pe nimeni care-mi spune că e leneș, nu cred nici în motivație, cred că e vorba de prea mult confort, adică nu i-a fost niciodată suficient de foame, nu a fost niciodata pus într-o situație disperată și atât.
2) Simptom al unei boli fizice sau afecțiuni psihice – depresiile severe cred că ignoră orice foame, altfel nu-mi explic existența oamenilor străzii. chiar și o anemie cred că îți poate induce somnolență
3) O frică irațională – de eșec, de respingere, de succes (da, există) etc.
4) Lipsă a unui scop clar – ai o idee vagă despre ce vrei să faci, așa că nu știi de ce să te apuci prima dată, dar nici nu te grăbește nimeni să iei o decizie.
5) Reacție traumatică – exemple: pefecționismul paralizant, tulburare de personalitate evitantă, etc.
Sau, cum spuneam, inhibare indusă de ideile unor oameni care au fost învățați că nu există altfel – trebuie să te duci și să suferi undeva 16 ore pe zi, altfel nu muncești cu adevărat.
Lenea e prea rară și etichetată greșit pe orice om normal la cap care nu-și dă viața pentru un loc de muncă.
Mereu există un de ce acolo la care ar trebui să-ți răspunzi înainte să lipești de tine o etichetă.
Tot ce trăim are o sămânță undeva și e păcat să te convingi că ești leneș și să nu te zbați să faci nimic cu viața ta când poate ce trăiești tu are o rezolvare și nu e doar o trăsătură de caracter.