Mi-a venit mie prin decembrie când ningea într-o seară frumos să scriu un haiku și câteva zile am zbârnâit, m-am distrat extraordinar, am zis că mi-am găsit pasiunea vieții :))
Dacă n-ai mai auzit de haiku – este un gen de poezie japoneză care are o formă fixă, 3 linii de vers formate din 5 – 7 – 5 silabe.
Ce face chestia asta mult mai interesantă este că un haiku trebuie să conțină măcar un cuvânt care să exprime anotimpul în care a fost scris.
Există mai multe categorii estetice, dar în general, un haiku are ca temă principală natura.
Câteva categorii estetice:
ryuku – care este efemerul, ceea ce este vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii
mei – frumusețea naturii, a inteligenței umane
fueki – eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei
sabi – tristețe a singurătății, a declinului, a sărăciei acceptate.
Mai sunt și alte tipuri de haiku, dar mie mi-a fost suficient să citesc cele de mai sus ca să-mi petrec câteva zile de iarnă scriind despre zăpada pufoasă, păsărele și ursul din pădure.
De ce ar trebui să încerci să scrii haiku?
- Poți compune oriunde, oricând – nu durează o veșnicie.
- Te face să te uiți în jurul tău și să cauți inspirație în lucruri pe care poate nu le-ai observa în mod normal.
- E un exercițiu creativ, care poate să fie și terapeutic.
Pe Instagram am un reper cu poezii scrise de cei mai prolifici poeți japonezi (Basho, Ogawa, Issa etc) pe care urc constant preferatele mele. Fiind traduse din japoneză în engleză, evident că nu respectă numărul de silabe, cadența, stilul, dar tot rezultă din ele imagini frumoase.
Și pentru haikus scrise de oameni ca mine și ca tine, există o comunitate pe Twitter: #haikuchallenge.
Enjoy.