Unde-i drama, hop și eu, dar m-am distrat rău la toată situația cu Bookster.
Context:
O tipă a povestit pe TikiTok despre un job la care a aplicat și se întreba dacă e normal, printre altele, să i se ceară un test GMAT, care presupune matematica, geometrie spațială și alte lucruri care nu au absolut nicio treabă cu fișa postului de HR sau cu firma în sine.
Postul nu este la NASA, ci la Bookster, firmă care se ocupă cu distribuirea de cărți în firme – în caz că nu este absolut evident, nu ai nevoie de matematici avansate ca să iei niște cărți de aici și să le duci dincolo.
Angajații Bookster au luat-o razna, au început s-o facă mincinoasă în condițiile în toate informațiile sunt publice pe site-ul lor și ea nici nu a vrut să menționeze numele firmei, dar l-au menționat alții în comentarii împărtășind experiențe similare pentru că, guess what – au același proces de recrutare de minim 5 ani.
Cei de la Bookster au făcut vreo 5 TikTok-uri în care o ironizau, o luau peste picior, îi spuneau subtil că e proastă că haha, oricum nu a luat testul (GDPR, hello???).
Și-au făcut conturi false ca să se certe în comentarii și dacă nu dădeau singuri de înțeles că sunt angajații firmei, eu eram convinsă că-s minori cu cerințe educaționale speciale.
Efectiv s-au comportat ca niște hărțuitori de clasa a 5-a, au tăbărât pe ea ca să o defăimeze, dar au reușit doar să fie de-un penibil greu de descris și să își distrugă reputația firmei în timp record.
Poate oamenii nu au mai avut de-a face cu o situație ca asta și sunt paraleli cu noțiunea de PR, poate au avut o zi neinspirată, poate chiar au vrut prima aia de Paști, ce e trist la copilașii ăștia e că:
1) încă n-au aflat cât de ușor sunt de înlocuit – se dau peste cap și se fac de râs ca să-și apere compania cu gimnastici mentale… pentru nimic, un simplu stitch cu: “băi, scuze că ai rămas cu impresia asta după experiența ta cu procesul nostru de recrutare, hai să îți explicăm de ce facem testele astea” ar fi fost arhisuficient și profesional. atât de simplu. de ce ne complicăm viețile inutil?
2) știți de ce se complică inutil? pentru că habar nu au de ce fac ceea ce fac – eu cu genul acesta de oameni am o istorie lungă și simt lehamite până la cer. omul lipsit de gândire critică, care execută orice i se impune fără să întrebe de ce. efectiv de ce fac asta? de ce așa și nu invers? măcar să știu, eu pentru mine și liniștea mea, chiar dacă e un lucru stupid și o să-l facem în continuare. nu, facem asta că “așa trebuie” sau cum spunea o fosta colegă “timpul trece, leafa merge, ce mă doare pe mine?”.
3) se comportă ca o sectă – gândirea de turmă potențată de ce am spus la punctul 2, care sunt foarte curioasă dacă a fost încurajată de vreun superior pentru că din toți participanții la mizeria asta, unul singur nu s-a oprit din behăit ca să se întrebe dacă e normal ce fac.
Toate acestea, cel mai probabil, pentru 2000 lei.
Un candidat confuz despre procesul de angajare nu ar trebui sa fie perceput ca pe un atac, ar trebui sa fie ocazia perfectă de a educa și de a accentua valorile companiei tale… când acestea există în mod real și nu-s elitisme de doi lei.
Bookster mi s-a părut mereu o inițiativă OK și atât, nu m-a atras, dar cred că drama asta arată exact de ce un proces de recrutare alambicat nu e și unul eficient, de ce cunoștințele de matematică nu țin locul aptitudinilor “soft” sau cunoștințelor minime de marketing și PR și de ce trebuie să ne punem un semn de întrebare când o companie are tot timpul posturi vacante – efectiv de ce?
De multe ori, mediul dominat de o aroganță infantilă s-ar putea să fie cauza:
Imaginează-ți să-ți pese atât de mult de locul tău de muncă încât să îți faci treaba bine și să nu stai acasă cu morcovul în fund. Crazy, right?
Edit: Bookster și-au cerut scuze! Tot nu au știut să explice de ce există acel test. Big L.