Se vorbește mult despre burnout în ultima vreme. Pentru că am trecut și eu prin așa ceva, m-am gândit să vă zic, pe scurt, ce m-a ajutat pe mine să-mi dau cu reveneală:
pur și simplu m-am oprit într-o zi și m-am întrebat câte dintre lucrurile pe care le făceam atunci erau cu adevărat obligații și câte erau importante sau urgente doar în capul meu.
Pentru că uneori, fiind în mijlocul evenimentelor, vezi lucrurile mult mai dramatice decât sunt de fapt.
Ajungi să te dai peste cap pentru chestiuni care poate mai suportau o amânare, sau care poate nici nu aveau o consecință.
În mintea ta tu crezi că menții o balanță între lucrurile importante.
În realitate, probabil te stresezi și cu propriile tale hobby-uri.
Probabil o să ajungi și tu într-un burnout dacă:
- nu poți să spui nu
- nu știi când să renunți sau măcar să iei o pauză
- nu îți propui țeluri realiste
- nu petreci timp cu tine
- nu îți asculți corpul
Sau dacă:
- crezi că o greșeală e sfârșitul lumii
- crezi că tu ești munca ta și e singurul lucru care te definește
- crezi că dacă îți schimbi părerile sau planurile ai eșuat
Uneori e bine să-ți îndrepți spatele, să-ți relaxezi maxilarul și să te gândești ce drăcie fac eu aici?
Pentru că ne subestimăm. Mult. Creierele noastre știu când au nevoie de o pauză, de somn, când am depășit doza normală de cafea sau când nu am mâncat corespunzător. Majoritatea însă suntem încăpățânați și ne mințim că nu ne afectează ora aia nedormită, masa aia sărită, și o ținem tot așa, o decizie nesănătoasă acum, una mâine, așa se naște haosul.