Scriam asta în mai și chiar voiam să afle cât mai multă lume că nu ai ce face, efectiv, cu cărțile vechi – nu ți le mai primește nimeni.

Ei bine, articolul celor de la Știri de Cluj la puțin timp după să confirme ce am zis, doar că clickbait-ul e… FABULOS.

Au găsit vinovatul: Dorian Popa :))

Îmi e atât de antipatic personajul, dar hai să fim serioși, nu e de vină Dorian Popa, TikTok sau OnlyFans pentru faptul că:

  • bibliotecile și anticariatele nu mai au loc pentru cărți vechi
  • bibliotecilor nu le convine să țină cărți pe care nu le împrumută nimeni
  • anticariatelor nu le convine să plătească chirie ca să țină cărți extrem de ieftine pe care nu le cumpără nimeni
  • cărțile vechi sunt, în general, șterse, cu scris ilizibil, prăfuite, rupte, împuțite, pătate, purtătoare de microbi 
  • cărțile vechi, de multe ori, sunt scrise de autori irelevanți pentru secolul ăsta, de care nu a auzit nici dracu’
  • toate cărțile trec printr-un întreg proces de hârțogăraie care, sincer, dacă o carte nu e nouă și nu ai garanția că o să ți-o citească sau cumpere cineva, nu merită bătaia de cap

Adevărul e că nu ne place să citim din cărți vechi.

Și eu frecventez biblioteci, dar niciodată nu am împrumutat o carte aflată în stare jalnică. Nici nu văd rațiunea, de ce aș căra acasă o carte jupuită, când biblioteca are zeci de alte cărți în stare bună?

Problema nu e Dorian Popa, problema e fetișizarea asta a cărții. Tendința de a crede că orice carte e valoroasă doar pentru că e o carte și nu alt obiect cu scop superficial. De parcă n-au scris toți politicienii cărți și dacă ținem niște împuțiciuni într-un pod 20 de ani fără să se atingă nici naiba de ele, suntem mai nobili și mai cu stea în frunte. 

Da, e păcat de copaci, dar cartea chiar este un obiect, care devine inutil la un moment dat; fie că-i trece vremea sau se degradează și devine inutilizabil. 

Mie mi se pare un lucru bun că oamenii, în sfârșit, se detașează de obiecte. 

Totuși, ce poți face dacă ai cărți de care trebuie să scapi?

Înainte să le arunci, poți să încerci să:

  • vezi dacă există în orașul tău anticariate care cumpără (prețurile sunt extrem de mici și uneori nu le primesc decât dacă donezi un volum foarte mare – eu acum câțiva ani găsisem un anticariat care asigura și transportul în orice colț al României, deci poate ai noroc)
  • vezi dacă există școli care au nevoie de ele (grijă totuși să nu le duci chiar ultimele rupturi, mâzgălituri și abominații de Sandra Brown)
  • vezi dacă le poți da la schimb pe grupuri de cititori (slabe șanse având în vedere că a existat o tentativă de site cu scopul acesta și a murit destul de repede – booksharing.ro)

Altceva nu e de făcut pentru că, chiar dacă ne plângem noi că e mică piața de carte, în fiecare an se traduc și se publică foarte multe cărți și oamenii chiar au ce citi, nu au nevoie să scormonească prin gunoaiele altora și să citească mizerii îmbâcsite de la 1800 toamna scrise de autori obscuri.

zi una de jale

comments