Dacă ești în clasa a 12-a și nu știi pe ce drum s-o apuci sau tocmai ai aflat că nu ai intrat la facultatea pe care ți-ai dorit-o, cred că ar fi bine să iei un considerare un gap year.
Ce este un gap year?
În alte țări conceptul acesta este mult mai dezvoltat, există tot felul de programe, iar tineri se gândesc din timp la pasul acesta fără rușine.
În România, oamenii încă au puși ochelarii de cal, și te judecă aspru pentru orice decizie care nu merge în aceeași direcție cu turma.
Un gap year este practic un an de ce vrei tu. Liniște, călătorie, muncă, voluntariat, în funcție de posibilități.
Adevărul este că ne lipsește o îndrumare serioasă în privința alegerii unei viitoare profesii. Ni se spun prea puține despre numărul mare de profesii pe care le putem urma și nu suntem ajutați să alegem ce ni s-ar potrivi cu adevărat. Astfel ajungem, după 12 ani de tocit lucruri inutile, să nu știm încotro s-o apucăm.
Și atunci ne facem o listuță cu 3 facultăți total opuse și lăsăm sistemul să facă ping-pong cu viitorul nostru. Dacă nu intru aici, intru acolo, dar măcar intru undeva și am unde să-mi petrec timpul câțiva ani din viață întrebându-mă dacă am făcut alegerea potrivită. Cum să stai și să te gândești serios la viitorul tău?
Cele mai dese argumente împotriva unui an liber între liceu și facultate:
pierzi un an / stai un an degeaba
un an poți să-l pierzi și făcând în silă o facultate care nu este potrivită pentru tine, pe care ai ales-o în grabă sau pe care au ales-o alții pentru tine.
într-un an se întâmplă multe. dacă muncești, înveți, faci voluntariat, călătorești, nu ai cum să pierzi timpul. îl pierzi numai dacă stagnezi.
e doar un an liber între liceu și facultate, nu ți se termină viața, educația nu se rezumă doar la o clădire în care îți petreci câteva ore pe zi. cunoașterea e peste tot, în fiecare experiență pe care o ai, nu numai în cărți. și de asta mulți termină facultatea cu dezamăgiri și regrete, pentru că se așteaptă ca tot viitorul lor să fie asigurat de o diplomă.
dai de bani și nu-ți mai trebuie facultate
în clasa a 11-a am plecat la muncă în UK cu gânduri permanente. după o săptămână de muncă în bucătărie m-am prezentat la șefuț cu rugămintea de a-mi face contractul doar pe 2 luni, ca vreau să mă întorc acasă și să-mi continui studiile.
iar un salariu de UK nu se compara cu Mc-ul nostru. nu este o regula ca banii să-ți fure minițile. poți să ai o revelație în timp ce tremuri într-o cameră frigorifică la -n grade turnând jeleu pe cheesecake-uri și să-ți dai seama că tu chiar vrei să faci mai mult de atât în viață.
uiți din materie / îți pierzi ritmul
cred că sunt puține facultăți la care ai nevoie de materia din liceu pentru a continua studiile, în general te iau de la zero. și nu cred că înveți în liceu ceva ce nu poți să-ți amintești cu puțină recapitulare.
mă bufnește râsul la a doua. hai să fim FOARTE serioși, câți elevi învață pe tot parcursul liceului și câți studenți învață în afara sesiunii?
încă ceva: absolvirea unei facultăți te ajută mai mult pe plan personal decât pe plan profesional. personal, cunosc foarte puține persoane care lucrează în domeniul pe care l-au studiat în facultate. depinde mult și ce studiezi, ce-i drept. dar nicio facultate nu te trimite în câmpul muncii as în vreun domeniu. îți oferă niște informații (basic) și te pune în niște situații care să-ți dezvolte anumite competențe, însă pe care tu o să înveți să le aplici de la zero când (și dacă) o să te angajezi. indiferent în ce domeniu alegi să profesezi, lucrurile se schimbă și trebuie să înveți constant, pe tot parcursul vieții. altfel n-ai cum să avansezi, logic.
bineînțeles că ai altă capacitate de învățare la 18 ani, însă există oameni care se reprofilează și la 40 de ani. nimic nu e imposibil, iar memoria e o chestie de exercițiu și voință.
Vorbesc din experiență:
În anul în care am ales să-mi ascult intuiția și să stau acasă, toți prietenii mei erau studenți și facultatea era subiectul principal în toate discuțiile noastre, lucru care mă facea să mă simt ca o ciudată. Cred că un an de zile m-am întrebat încontinuu ce-i în neregulă cu mine și de ce trebuie întotdeauna să fiu eu pe dos.
Acum intru în anul 3 de facultate, știu ce master vreau să urmez, în timp ce mai toți prietenii mei s-au lăsat și își caută de lucru în comerț. Ori se gândesc să facă altă facultate, pentru că o consideră pe prima aleasă în grabă. Ori regretă că și-au complicat viața atât în loc să facă un simplu curs.
Ideea este că nu trebuie să te compari cu alții și nu trebuie să asculți gura lumii când vine vorba de alegerile tale de viitor. Nu există calea corectă, asta e mai bună decât asta sau o rețetă clară a succesului. Chiar și dintr-un an de facultate aleasă prost poți învăța destul de multe lucruri.
Nu toți suntem talentați, nu toți știm ce vrem să facem din liceu și asta e ok. Fiecare are parcursul lui, fiecare are o definiție proprie pentru succes și nicio decizie nu este proastă, cât timp ți-o asumi și înveți ceva în urma ei.
Fiind un subiect extrem de discutabil, articolul este un ping-pong de informații. Am încercat să-l sintetizez în așa fel încât să se înțeleagă ideile de bază fără să scriu o lucrare de 100 de pagini, deși aș mai avea o grămadă de lucruri de spus pe subiect, dar cine știe? Poate o să existe și articole viitoare pe această temă. Stay tuned!