Sau cum să evităm angajatori dubioși, care ascund informații prețioase prin cuvinte inofensive, cum ar fi:
“salariu atractiv” – minimul pe economie
“multe beneficii” – o cafea moca din când în când
“oportunități în funcție de performanță” – muncești peste program
“program flexibil” – te trezim și din morți la cea mai mică inconveniență
“calm și rezistent la stres” – colegii tăi sunt psihopați
“mediu dinamic și competitiv” – se bârfește și se țipă
“persoană muncitoare, responsabilă etc” – în caz că mai aveai vreo speranță că te plătește cineva ca să stai degeaba
“simțul umorului bine dezvoltat” – o să plângi în baie
“detalii în privat” – dacă ți-am zice salariul din prima, n-ai mai pierde timpul cu interviul nostru inutil
Dar cea mai dubioasă categorie e asta de sociopați, care caută să facă din munca a doua lor casa. Să fie un fel de familie sau cult, care să aibă toți aceleași valori și să interacționeze și în afara job-ului. Dacă în unele companii funcționează modelul ăsta, că na, sunt de dimensiuni reduse, angajații au vârste mici, apropiate, și-s în pas cu moda, pentru oamenii normali, care au deja o viață sau pentru introvertiți e un coșmar.
Pentru o carieră sănătoasă evitați stegulețele roșii de mai sus.