Într-o lume în care tot mai multe articole reale sună ca Times New Roman, e destul de greu să discerni ce e realitate și ce e ficțiune.

Nimic nu mai e suficient de absurd, de incredibil, de ieșit din comun – am văzut destule.

Din păcate, unul dintre puținele lucruri pe care le putem face în conflictul curent este să nu împrăștiem știri false și propagandiste. 

Uite câteva idei, mai mult sau mai puțin intuitive, despre cum poți să evita să contribui la acest haos informațional:

Citește știrea, nu doar titlul. Multe titluri scot din context sau nu reflectă deloc conținutul unui articol.

Descarcă imaginile și încarcă-le pe Google dacă nu ești sigur că sunt reale. O să te ducă la sursa originală.

Nu te grăbi să reacționezi și să dai mai departe informațiile, chiar dacă par credibile. Multe se dovedesc a fi false în timp. Niște exemple aici. Se poate trăi și fără share sau retweet – și chestia înfricoșătoare e că niște acțiuni atât de banale, au ecou. Fii sceptic, nu te mulțumi cu o singură sursă. Așteaptă confirmări de la multiple surse, trusturi, nume importante.

Ia informații din surse oficiale unde se poate. Nu rețele sociale. Nu pagini de jurnaliști apărute peste noapte. Dacă nu ai încredere nici în sursele oficiale, măcar compară știrile care devin virale și vezi cine și ce spune despre acel lucru – grijă mare, expert e un cuvânt care nu mai înseamnă nimic în 2022.

Evită publicațiile cu nume care nu sunt câtuși de puțin familiare sau care aduc a revistă de cancan cu titluri senzaționale, scrise prost, cu multe semne de punctuație sau în care vedeți afirmații extremiste. Partizanatul vizibil trebuie să te pună pe gânduri în orice situație. Un articol profesionist trebuie să fie obiectiv, să implice două sau chiar mai multe puncte de vedere. Nu trebuie să-ți spună ce să gândești. Evită, în special, oamenii care afirmă că dețin adevărul, că ei știu secretul, că au descoperit sensul vieții – astea sunt apucături de demenți.

Caută o logică în ceea ce citești. Întreabă-te mereu de ce?

Și nu uita că propaganda există în ambele direcții.

Nimic nou, ai zice, dar nu, oamenii încă pică zilnic în capcanele cele mai simple.

Chiar dacă te interesează sau nu, știrile oricum ajung la tine.

Eu prefer să-mi iau 30 de minute din zi și să le citesc decât să-mi rămână în cap vreo gogonea auzită pe stradă, în magazin, la Cristina Ich, etc. Pentru că e superușor să se lipească orice informație de tine dacă nu îți pui întrebări și treci teleleu prin lume. 

Și o opinie nepopulară, dar în perioada asta până și site-urile de satiră mi se pare că ne încurcă. Chiar nu mă interesează discursul despre libertatea presei, pentru mine orice glumă pe o temă sensibilă mi se pare că minimizează gravitatea ei, ne face să privim problema mai light decât e și empatia e deja ceva rar, nu cred că avem nevoie de încă o generație de psihopați. 

“Satire is meant to ridicule power. If you are laughing at people who are hurting, it’s not satire, it’s bullying.”

― Terry Pratchett

zi una de jale

comments