Ascultam un podcast și m-a uimit cât de vehement susținea o tipă că orice formă de a te compara cu alte persoane e toxică și că singura persoana cu care trebuie să te compari ești tu.

Tipa aleargă. Mult. Și povestește des despre căt de greu i-a fost la început, până a devenit un obicei pentru ea. Dacă nu avea un model, o persoană pe care a văzut-o făcând asta, a admirat-o și a stârnit ceva in ea… Oare mai făcea asta?

Eu sunt destul de sigură că nu.

Fără un reper exterior și fără un ideal spre care să tinzi, de unde știi ce faci și încotro să te îndrepți? De unde îți iei inspirația? Cum observi evoluția? Cum știi că ești mai bun decât ai fost ieri? Când știi că ai ajuns unde trebuie?

Comparația e oribilă când o folosești pentru a te devaloriza.

Persoana X a reușit să facă Y până la vârsta Z. Eu nu, pentru că sunt prost cu spume.

Ideal ar fi sa te compari cât mai puțin, dar e inevitabil să nu o faci deloc, chiar și inconștient.

Trebuie doar să ții minte că:

Omul ăla cu care te compari că ți se pare ție că a realizat mai multe decât tine până la vârsta X, a avut alt trecut, altă formare, alte oportunități față de tine, deci sunteți doi oameni cu traiectorii total diferite, chiar dacă ați terminat aceeași școală.

Te apuci de sală. Îl admiri pe un tip și vrei sa fii ca el. Mare. Pachet de muschi. Doar că ăla sta 10 ore pe zi la sala de 20 de ani și de la o vârstă fragedă, că atâta i-a plăcut în viață și aia e meseria lui, iar tu te-ai apucat la 25 de ani și abia te târi pe acolo o oră, pentru că mai trebuie sa ajungi și la munca in ziua aia. Nu o să fii niciodată ca el. Dar poți să te lași motivat de ideea că peste 20 de ani, poate, o sa ai măcar și tu disciplina lui, longevitatea lui în hobby-ul respectiv, vitalitatea pe care o are la vârsta lui ș.a.m.d.

Obiectul comparației e problema. Pentru că e foarte des unul superficial. Și că te face să invidiezi în loc să te inspire și să te ambiționeze.

Când compari lucruri pe care nu le poți schimba, când nu poți să apreciezi reușita cuiva fără să simți că o umbrește pe a ta, când compari viața ta reală cu viața unora pe care o cunoști doar din aparențele de pe internet – da, atunci e foarte toxic.

Dar altfel, dacă nu ne-am compara, toată lumea s-ar plafona.

zi una de jale

comments