De câte ori arunc câte un ochi în comentariile unui articol despre freelancing, un grup de freelanceri sau în orice alt loc cu freelanceri în care se mai rătăcesc și “oameni normali”, nu se poate să nu văd câte un omuleț foarte supărat că freelancerii vor bani pe serviciile lor “inutile”.
Dar ce nu pot să înțeleg e logica acestei fraze:
unii oameni muncesc pe 500 euro o lună și X cere 500 euro pe serviciul Y.
Ce nu înțeleg oamenii, în general, despre freelancing:
- fiecare își alege drumul în viață, nu e treaba nimănui că unii oameni aleg să lucreze pe 500 euro o lună întreagă;
- freelancerii își plătesc singuri taxele, așa că dacă faci un calcul, acei 500 euro sunt aproape nimic;
- freelancerii nu-s plătiți cu ziua, unii lucrează per proiect și prețurile sunt destul de gândite, dacă îi întrebi ce intră în acele ore, o să fii surprins;
- freelancerii nu prea fac muncile pe care le fac oamenii care lucrează pe 500 de euro o lună întreagă pentru că nu fac muncă necalificată, investesc în ore întregi de cursuri de formare și mentori, în echipamente (care se mai și strică), în soft-uri (care mai și expiră), uneori și în promovare. ei sunt proprii lor piariști, marketeri, uneori și contabili;
- dacă nu sunt proprii lor PR, marketeri, contabilim trebuie să angajeze unii.
- treaba freelancer-ului, de exemplu fotograf, nu se oprește când se termină evenimentul. pozele trebuie și descărcate, stocate, editate, lucruri care mănâncă timp și creativitate. și putem extinde punctul ăsta la nesfârșit, pentru că fiecare domeniu are provocările lui.
Absolut nicio muncă nu e ușoară.
Omul ăla care-ți face un logo în 3 zile, probabil a muncit ani de zile ca să ajungă la performanța asta.
Dar dacă nu ai depus niciodată un efort să dobândești o abilitate, cel mai ușor lucru e să stai pe margine și să cotcodăcești.
Nu îți place că lucrezi pe 500 euro și ți se pare că jobul X îl poate face oricine…
Fă-l tu 😀
De ce să facă alții bani din ”nimic” și tu să te chinui să ai un loc de muncă normal?
Până la urmă orice profesie sau meserie poate fi redusă la nimic dacă vrem să fim niște căcați cu ochi.
Programator, adică căutător profesionist pe Google?
Farmacistă, adică vânzătoare în halat?
Asistentă, adică distribuitoare de Paracetamol?
Stewardesă, adică vânzătoare în aer?
Profesor, adică vorbitor de crengi?
Vreau să fiu pozitivă și să cred că genul ăsta de comentarii vin doar din ignoranță și nu din rea intenție.
Pentru că nu pot să înțeleg de ce freelancing-ul are o reputație atât de ciudată, deși presupune mai multă muncă, ambiție și disciplină decât a fi simplu angajat.
Când ești angajat cu normă întreagă, hai să fim foarte sinceri și să admitem că nu prea lucrezi 8 ore decât dacă robotești într-o fabrică. În rest, se trage de cafelutsă, țigară și bârfă la greu.
Când ești pe cont propriu nu ai asemenea lux, cafelutsa o bei pe banii tăi, nu are cine să-ți dea șuturi în fund, nu îți pune nimeni în traistă, nu vine nimeni la tine să-ți dea de muncă.
Freelancing-ul nu e pentru toată lumea.
Și nu e nici mai presus, nici mai prejos de alte joburi – doar un alt tip de job și atât.