Nu-mi vine să cred că n-am mai scris articol de genul ăsta din 2020. Unde zboară anii???
Anyway – o scurtă trecere în revistă a ceea ce am citit din ianuarie până în iunie (inclusiv).
Stats:
- Romane grafice / manga / cărți ilustrate: 18
- Volume de poezie / haiku / zen / tanka: 13
- Piese de teatru: 4
- Non-fictiune: 5
- Români: 5
- Femei: 23
Total: 60 cărți
Concluzii:
- Balcanii au cărți bune, chiar începusem să notez naționalitatea autorilor, am zis că vreau să fac ocolul lumii în 2018 și am uitat de harta făcută în Google Maps atunci, dar în ianuarie m-am apucat iar să notez și am atins o bună parte din balcani, iar acum sunt fiartă pe maghiari.
- O să citesc mai multă ficțiune istorică pentru că o chestie pe care o apreciez la genul acesta de cărți e cât de multă muncă depun ca să fie cât mai aproape de realitate, deși nu e necesar… pentru că-s lucrări de ficțiune până la urmă.
- Nu prea-mi plac autorii americanii. După ce-am citit două volume de haiku americane eșuate și o carte de Ruta Sepetys, care după nume nu ar părea, dar e tot americancă, mi se pare că oamenii ăștia cam mulg culturile altora. Poate pentru că a lor e prea recentă si hot dog-ul ăla obosit nu prea se poate numi o cultură? Habar n-am, cert e că o să evit americanii că mi-e frică să nu-mi rămână ochii blocați pe dos la cât mi-i dau peste cap.
Acum, un mic top, deși nu-mi place să ierarhizez cărțile. Anul ăsta chiar am adăugat câteva cărți la preferate:
Ficțiune: Vara în care mama a avut ochi verzi de Tatiana Țîbuleac
Non-ficțiune: Întoarcere în Bucureștiul interbelic de Ioana Pârvulescu
Roman grafic: Alone de Christophe Chaboute
Teatru: Cabaret Dada de Matei Vișniec
Haiku: Moon Woke Me Up Nine Times: Selected Haiku of Basho, traduse de David Young
Sight of the mountain
makes me forget
I’m getting old.
Alte mențiuni:
- Palatul viselor de Ismail Kadare – micro-recenzie aici.
- The tenant de Roland Topor, tradus Locatarul himeric, care nu înțeleg de ce nu e mai cunoscută – probabil pentru că a fost ecranizat de Roman Polanski și a eclipsat cartea? micro-recenzie în curând
- L’Assommoir de Emile Zola, tradus Gervaise, care m-a rupt în două, am suferit câinește.
- Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian – o carte a cărei popularitate o înțeleg, aș vedea-o ecranizată.
O mențiune de 3.5 stele:
Sfârșitul șoaptelor. Decembrie 1989 de Ruta Sepetys, pe care eu am citit-o în engleză sub numele de I must betray you și habar nu aveam că e despre România, nu văzusem steagul de pe copertă. E puțin exagerată, sentimentală, iar finalul e de filme de acțiune proaste, dar descrie cum era viața informatorilor în comunism și mi se pare o lectură utilă pentru un adolescent care vrea să înțeleagă mai bine acea perioadă pentru că e destul de bine documentată. I-am dat 3.5 pentru că la un moment dat mi se părea că vrea să bifeze toate clișeele din comunism și până la final am tot așteptat să menționeze peștele de sticlă, dar nu s-a întâmplat și am fost foarte dezamăgită.
M-a dezamăgit…
Tolstoi – Calendar of Wisdom vrea să fie o colecție de idei, citate, aforisme adunate de autor și împărțite pe zilele anului ca material de meditație zilnică. Am încercat să-i ignor pasajele religioase, dar a devenit repetitivă și când au început ideile să să se contrazică de la o pagină la alta, m-am pus și-am scanat toată cartea în două ore.
Anul trecut am citit Stoic zi de zi, care are același concept, dar mai organizat, logic și mai puțin… o să zic vag ca să nu fiu rea și să zic imbecil. Ups!
Uneori am impresia că sufăr de analfabetism funcțional pentru că nu reușesc să înțeleg popularitatea anumitor cărți și/sau personaje. Anul trecut mi-am dat ochii violent peste cap la Zorba Grecul, anul ăsta victima mea e Rebecca.
Despre dragoste și alți demoni de Marquez nici nu mă așteptam să-mi placă, a fost masochist din partea mea să pun mâna pe ea, autorul ăsta îmi provoacă o repulsie pe care nu pot s-o explic.
Legat de…
#30under300 – voiam să fie o chestie constantă, dar între timp mi-am dat seama că toate cărțile pe care le aveam în minte când am pornit chestia asta nu mai există – nici în magazine, nici în biblioteci (efectiv am verificat cataloage OPAC și nu sunt nicăieri), au dispărut din stocuri și n-are niciun sens să recomand cărți care nu se pot găsi nicăieri, deci o să mai dureze.
Popsugar Challenge – am dat un update și bifat 10/20, dar nu-mi dau seama dacă mitul minotaurului e foarte popular în proza modernă sau am ajuns să citesc atâtea cărți cu referințe la minotaur dintr-o coincidență dubioasă.
Reading Challenge 2023 – am terminat provocarea prin mai, nu am citit nimic în ultimele două luni, dar deja știu că o să ajung iar la 100 de cărți fără să mă chinui. dacă vreau. nu știu dacă vreau, sincer.
Ce mai citesc vara asta:
Nu multe.
Devotions de Mary Oliver (e americancă, dar o iert) – o colecție cu cele mai bune poezii ale ei din toate volumele, eu am citit o parte din ele și nu mă satur de ea pentru că o asociez cu diminețile de vară în care vreau doar să-mi beau cafeaua la soare în miros de iasomie și să nu gândesc prea deoarte. Îmi place simplitatea stilului ei, îmi place că e puțin cheesy , nu mă deranjează că are atâtea poezii despre Dumnezeu pentru că mi se pare că-l folosește ca metaforă pentru natură.
Îmi aduce aminte de Dimitrie Anghel, care mi-a mâncat jumătate de copilărie.
Instructions for living a life: Pay attention. Be astonished. Tell about it.
Grădina de sticlă de Tatiana Țîbuleac – sper să nu păstrez tradiția de a fi dezamăgită de a doua carte după ce prima a dat cu mine de toți pereții.
Nana de Emile Zola – nu sunt fană a realismului, dar Zola m-a prins și îmi pare rău că nu l-am citit mai devreme să devorez toată seria. Nana e fiica lui Gervaise din L’Assommoir și cum Zola e un mic geniu al psihologiei umane, sunt foarte curioasă ce s-a ales de-o copilă crescută în sărăcie lucie și aburi de alcool; probabil nimic bun.
Ce mai am pe TBR pentru restul anului?
Momentan multă non-ficțiune și 3 autori maghiari