vara mea japoneză

Nu știu despre voi, dar eu sunt pregătită de vreme rece – mi-am scos hanoracele, păturica, am făcut provizii de ceai și nu-mi mai pasă de vară.

În mod normal, la începutul verii scriam despre ce am citit în prima parte a anului.

Anul acesta am sărit peste această tradiție cu multă durere-n suflet.

Singurul motiv pentru care am reușit să citesc câte ceva vara asta a fost că o prietenă superbă, gagică, șmecheră, iubibilă, mrr s-a oferit să-mi ofere acces la biblioteca ei de studentă la facultatea de Japoneză și m-a motivat puțin, am zis ok, o să încerc câte ceva de aici.

Nu aveam în plan să mai citesc autori japonezi din multe motive – mi se pare un popor rece, pervers, cu valori morale dubioase (dacă ai citit Uimire și cutremur, poate ai o idee la ce mă refer).

Totuși fiind cărți care se studiază într-o facultate, mă așteptam să fie pline de simboluri care țin de folclorul și mitologia japoneză și nu am fost dezamăgită din punctul ăsta de vedere.

Dacă vrei să afli câte ceva despre Japonia, teatrul , zeul Kappa, shamanism, viața artiștilor după război, cărțile de mai jos sunt numai bune.

Nu vreau să intru în detalii, pentru că o să mai menționez titlurile în #30under300 și bilanțul final, dar am citit 5 cărți din 10 de la gagica-mrr și 2 manga găsite de mine.

Și cam cu asta asociez vara mea.

liste utile

Am mai vorbit despre obsesia mea pentru liste.

Obsesie sună foarte urât, de acum încolo o să-i spun pasiune, pentru că în ultima vreme am o relație mai sănătoasă cu ele și nu mai sunt genul care are listă chiar pentru orice.

Îmi plac listele pentru că-mi țin creierul grămadă. Gândesc mult, citesc mult și ideile care-și fac culcușul cel mai confortabil în mintea mea sunt dintre cele mai inutile. 

Așa că nu stau grozav cu memoria și am nevoie de liste ca de aer. 

În ultimul an jurnalul meu a căpătat o structură. Nu îl mai cheamă Flow (da, avea un nume). Și mi-am dat seama că am făcut treabă de curator în ultimii ani, fără să-mi dau seama. Am consumat atât de multe articole despre productivitate, stil de viață sănătos, practica de a ține un jurnal, and all that, încât am luat cele mai bune idei din fiecare și așa s-a născut listuța asta.

♦ Idei de liste utile:

The highlight of the day – asta e o pagină din agenda mea în care trec, de obicei, o sarcină pe care știu că o s-o fac neapărat în ziua respectivă, iar asta doar ca să o tai de pe listă cât mai repede și să mă simt motivată să-mi continui ziua fără să beau 5 cafele.

100 lucruri care-mi fac 2021 un an bun – aici trec orice lucru mărunt care-mi face viața mai frumoasă, ai putea zice că nu se întâmplă chiar o sută de lucruri bune într-un an, dar dacă dai atenție lucrurilor din jurul tău, o să fii surprins/ă.

Brain Dump – cred că toată lumea pățește la un moment dat să aibă atât de multe lucruri de făcut și să nu știe de ce să se apuce mai întâi. pentru mine am găsit cea mai bună soluție la problema asta: câteva pagini în jurnalul meu unde, din când în când, doar înșir toate prostiile care-mi stau pe cap. vezi lucrurile altfel când le vomiți pe-o foaie, distingi mai ușor care-s prioritare și care nu. 

Stop doing list – ai observat un comportament repetitiv care nu-ți place la tine? să-l conștientizezi și să-l pui pe o listă e primul pas în a-l corecta. cred că e una dintre cele mai utile liste pe care le-am ținut în ultimii 2-3 ani.

Challenges – eu fac mereu câte o provocare din asta, de 5 sau 30 de zile – fără zahăr, fără cafea, fără plastic, cu 2 litri de apă zilnic, cu 10k de pași, cu 30 de zile de fotografie – pentru că pur și simplu e fain să vezi schimbări. mai ales schimbări mici. pozitive. nu e provocare din care să nu învăț ceva, chiar dacă o fac pentru a 5-a oară.

Must-try – asta e cea mai abuzată, săraca, trec de la rețete ciudate, la cafenele, topinguri de înghețată, lacuri de vizitat, idei de articole, muzee, concepte de playlist-uri pentru Spotify etc.

Poate par haotice, dar nu vreau să știu cum ar fi mintea mea fără ele :)) 

Listele pot fi mari consumatoare de timp uneori, doar o altă formă de escapism, de asta încerc să mă gândesc cât de mult pot la utilitate și momentan, ce am aici mă ajută mult psihic. 

Ție ce-ți ține mintea grămadă? 😀

despre burnout

Se vorbește mult despre burnout în ultima vreme. Pentru că am trecut și eu prin așa ceva, m-am gândit să vă zic, pe scurt, ce m-a ajutat pe mine să-mi dau cu reveneală:

pur și simplu m-am oprit într-o zi și m-am întrebat câte dintre lucrurile pe care le făceam atunci erau cu adevărat obligații și câte erau importante sau urgente doar în capul meu.

Pentru că uneori, fiind în mijlocul evenimentelor, vezi lucrurile mult mai dramatice decât sunt de fapt.

Ajungi să te dai peste cap pentru chestiuni care poate mai suportau o amânare, sau care poate nici nu aveau o consecință.

În mintea ta tu crezi că menții o balanță între lucrurile importante.

În realitate, probabil te stresezi și cu propriile tale hobby-uri.

Probabil o să ajungi și tu într-un burnout dacă:

  • nu poți să spui nu
  • nu știi când să renunți sau măcar să iei o pauză
  • nu îți propui țeluri realiste
  • nu petreci timp cu tine
  • nu îți asculți corpul

Sau dacă:

  • crezi că o greșeală e sfârșitul lumii
  • crezi că tu ești munca ta și e singurul lucru care te definește
  • crezi că dacă îți schimbi părerile sau planurile ai eșuat

Uneori e bine să-ți îndrepți spatele, să-ți relaxezi maxilarul și să te gândești ce drăcie fac eu aici?

Pentru că ne subestimăm. Mult. Creierele noastre știu când au nevoie de o pauză, de somn, când am depășit doza normală de cafea sau când nu am mâncat corespunzător. Majoritatea însă suntem încăpățânați și ne mințim că nu ne afectează ora aia nedormită, masa aia sărită, și o ținem tot așa, o decizie nesănătoasă acum, una mâine, așa se naște haosul.

viitoarea mea bibliotecă

Poate am mai menționat sau poate nu, dar eu nu mai cumpăr cărți.

Mama îmi spune mereu să nu regret atunci când cheltui banii pe-o carte, pentru că e o investiție în mine. Dar nu e vorba despre bani, cât este vorba despre faptul că nu mai suport să am obiecte de decor în jurul meu. 

Am stat și am analizat câte dintre cărțile pe care le-am cumpărat în ultimii ani le-am și citit, iar numărul tindea spre zero.

Așa că am donat bibliotecii municipale aproape toate cărțile mele și am rămas doar cu cele semnate, primite cadou de la prieteni sau cumpărate de prin excursii.

Pentru că am mai spus și o s-o mai spun: să fii pasionat de citit și să fii pasionat de cumpărat cărți sunt două lucruri diferite.

Îmi place să citesc, dar nu-mi pasă de pe ce citesc. Sigur, mi-ar plăcea să am casa plină de cărți, doar pentru estetică și atmosferă, dar momentan nu am un loc al meu stabil și să te cari cu cărți după tine e oribil. Zilele mele de artistă care trăiește boem sunt suspendate, momentan vreau minimalism și utilitate.

Am creat această pagină – Wishlist – unde plănuiec să colecționez, mai întâi virtual, cărțile pe care mi le doresc în format fizic și preferabil, hardcover.

Apropo, pagina conține link-uri de afiliere – asta înseamnă că, dacă te-ai decis să cumperi o carte printr-un link de pe blogul meu, o să primesc și eu un mic comision din achiziția ta, fără ca tu să plătești ceva în plus.

Amu’, dacă o să mai găsesc edițiile astea când o să fiu eu la casa mea, vom trăi și vom vedea :))

Dar cam așa arată începutul meu de bibliotecă de casă nouă, și presimt… presimt că o să am genul ăla de bibliotecă OCD, toată numai un curcubeu, aranjată la milimetru, după mărimi, pentru că sunt nebună.

m-am uitat la Bravo, ai stil! ca să n-o faci tu

Anul trecut scriam mândră acest articolAnul acesta scriu rușinată acest articol:

Prima dată m-am uitat la Bravo, ai stil! pentru memes. Eu sunt o mare fană a meme-urilor și n-ai ce zice, frate, meme-urile BAS sunt demențiale și cred că lor li se datorează faima emisiunii.

Am continuat să mă uit de curiozitate pentru că n-am înțeles din prima ce se întâmpla acolo. Aveam și un curs de mass-media la facultate, iar proful ne explica la ce să fim atenți când analizăm o emisiune. Era foarte încântat de BAS, și ni-l tot dădea ca exemplu, pentru că toată lumea știa despre ce era vorba. În afară de mine, bineînțeles, așa că am zis: hai să las prejudecățile și să aflu ce-i drăcia asta. 

Bravo, ai stil! a devenit o emisiune atât de populară anul trecut, încât nimeni nu se mai jena că se uită la ea. Am prieteni roacheri duri sataniști care se uitau și băleau la iaurturile Iulianei, ca să înțelegeți ce normalitate devenise…

Și pot să înțeleg de ce: memes, atmosfera din platou e destul de cozy, fiecare concurentă e proastă în modul ei diferit și unic, memes, jocuri de cuvinte, pisica grasă, aveau și o melodie destul de catchy, dar s-au gândit să fie cocalari până la capăt și l-au adus pe Velea să le trasnească o manea.

E o emisiune decețințică până când uită o concurentă să-și ia pastilele.

  

Așa că m-am uitat la jumătate din sezonul 3 și începutul All stars.

Și nu mă mai uit pentru că:

1.Durează prea mult.

Șase episoade pe săptămână. Fiecare episod are aproximativ 1 oră și 40 de minute. ENORM.

Deși mă uitam pe sărite, în timp ce făceam alte treburi, tot simțeam că pierd o grămadă de timp.

2. Jurații.

Maurice Munteanu – singurul jurat care mi-a atras atenția, omul chiar e citit, are simțul umorului, și părea că are coloană vertebrală până sezonul acesta, când a dat-o rău în bară cu favoritismele.

Iulia Albu – introvertită, acel gen de om care-și maschează nesiguranța mimând o atitudine de superioritate, nu e un om rău, chiar mi-am schimbat părerea despre ea, cred că e cel mai corect jurat, doar că uneori o dă în bară din dorința de a fi diferită de restul turmei.

Cătălin Botezatu – omul ăsta îmi provoacă milă, joacă un teatru atât de prost încât nu pot să mă supăr pe el, îmi vine să-l bat pe umăr și să-i zic că totul va fi bine. Singurul lucru pe care îl apreciez la el e faptul că a avut câteva momente de sinceritate, în care le-a zis fetelor în față că-s penibile.

Raluca Bădulescu – nu știu cine-i femeia asta, am crezut că e bărbat sau travestit jumătate de emisiune. acum cred că e doar lesbiană. e ușor să iei steluță la ea: un crac dezgolit, un decolteu, o bucă, un animal print, un bling-bling – un look de pițipoancă veritabilă și ,,ai stil”.

DAR NA, e un show de divertisment, fiecare jurat are rolul lui. Problema e că rolul secundar al fiecăruia e să fie un pupincurist sinistru.

3. Concurentele.

Sunt promovate niște comportamente execrabile.

Orice urmă de răutate, narcisism, aroganță, ipocrizie, tupeu, MAHALA este încurajată, aplaudată, ba chiar dată ca exemplu. Însă, dacă vine o tipă cu o rochițică urâțică, din punctul lor de vedere, se atrage atenția asupra faptului că este o emisiune educativă.

În concepția lor, să ai un caracter puternic înseamnă să te cerți, să urli, să fii nesimțită, să minți, să manipulezi și să întorci vorbele în favoarea ta.

Majoritatea concurentelor sunt casnice de 35 de ani, tipe care la 20 de ani sunt pline de acid, silicon, botox, care nu vreau să știu cum arată nemachiate, a, da, și rude de asistente tv + interlopi.

Apropo, fiecare mimoză primește 3000 de euro pe lună din care să-și cumpere țoale în care să se facă de râs 10 minute pe zi. Iar premiul este de 100.000 de lei.

4. Simt cum îmi scade IQ-ul.

Înțeleg că e un reality show, că oamenilor le place scandalul și că majoritatea telespectatorilor n-au nicio treabă cu feșănul. Dar ce se întâmplă în emisiunea asta ar trebui să fie ilegal.

Această adunătură de scăpate-n cap, pe care nu vreau să le numesc femei, că mi-e rușine cu ele, se ceartă și se acuză de niște lucruri absolut aberante și insistă în prostiile alea cu săptămânile, ca și cum tu, telespectatorul, ești o legumă care nu este capabilă să își dea seama că motivul pentru care se masacrează ele acolo este regizat și lipsit de sens.

Dacă îți place să ți se jignească constant inteligența, emisiunea asta este perfectă pentru tine.

Fun fact: fiecare concurentă a plâns sau a făcut o criză de nervi măcar o dată.

5. Regulile se schimbă de la o zi la alta.

În funcție de ce fac preferatele juriului.

Azi zic una, mâine alta, concurentele nu mai înțeleg nimic, telespectatorii la fel.

Azi e bine să vii așa, dar mâine nu, că vine alta și trebuie mai apreciată decât tine, așa că îți găsim un nod în papură, iar poimâine, când vii cu ce ți-am cerut, îți zicem că apreciem intenția, dar nu ai dus-o în zona în care trebuia, nu ai dus-o până la capăt, nu ți-ai asumat-o, nu ai ales elasticul de chilot potrivit sau alt bullshit cu același scop.

6.Grupul de Facebook al BAS e cancer.

Până să ajung în acel grup, credeam că sunt un om tâmpițel așa, și mă simțeam foarte vinovată că mi-am pierdut o perioadă timpul cu BAS. Dar am avut o revelație. Există oameni foarte proști în lumea asta. Pe bune. Oameni plini de răutate, care-și dedică viața emisiunii și își fac 100 de conturi false ca să se înjure cu oameni random care au păreri diferite de ale lor…

mi se pare șocant că cei mai militanți susținători sunt băieți.

7. Deviza Kanal D: distrugem oameni psihic pentru rating.

Eu dacă aș sta o zi cu asemenea persoane ilogice în jurul meu, mi s-ar atrofia creierul. Mă simt recunoscătoare Universului că încă nu mi-a pus în cale oameni atât de infecți, lipsiți de scrupule și orice urmă de demnitate.

Una dintre concurente a recunoscut că a făcut terapie un an după ce a participat la BAS și o cred pe cuvânt.

8. Emisiunea asta nu a fost niciodată despre stil. A fost despre branduri, despre mahala, despre multiple forme de mizerie umană, dar nu despre stil.

9. Desigur, sunt și persoane care urmăresc emisiunea detașat, și care nu văd nimic anormal în cele de mai sus. Fericiți cei săraci cu duhul.