rețelele sociale sunt reflexia ta

Astăzi am auzit pentru a nșpe mia oară niște băieței vorbind despre faptul că Instagram-ul e o prostie, dragă, că e plin de fete dezbrăcate acolo….. 😀

Știți, ei nu sunt interesați de așa ceva, nunu. Ei sunt toți nește entelectoali, ascultă numai muzică clasică din aia Beitovăn și vor să vadă artă, dar n-au loc de țâțe, dragă.

Ei scriu acolo Edgar Degas și le dă Insta numai coarde din Las Vegas. 

Acum să fiu puțin serioasă.

Când creezi un cont de Instagram, ca orice altă rețea socială, îți dă recomandări pe baza a ceea ce apreciază persoanele de vârsta ta.

Însă… dacă dai mai mult de 2-3 like-uri și urmărești mai mult de o persoană… se întâmplă o minune!!!!

Instagram-ul îți personalizează recomandările în funcție de interesele tale. Așa că…

Dacă urmărești prostii, o să vezi prostii.

Dacă îmi zici că ți-ai închis Instagram-ul pentru că vedeai doar buci, eu râd și te zic lu mă-ta că ești golan. 

 Personal, Instagram-ul mi se pare cea mai pozitivă aplicație în prezent, cea mai puțin politică, cu cel mai ușor de personalizat algoritm.

Și pentru că-s căpoasă, am făcut un mic test ca în viitor să nu mai stau să-i explic niciunui marțafoi o chestie atât de banală: rețelele sociale sunt reflexia ta.

Astea sunt paginile mele Explore de pe Instagram. Am dat refresh la fiecare o singură dată. Și am lăsat ora acolo ca să se vadă că a durat 5 minute toată tărășenia.

Contul meu principal, pe care îl a din 2014, arată așa:

Ce avem noi aici: animaluțe, cafea, ilustrații, tutoriale de desen, selfcare tips.

Contul blogului, pe care în ultima vreme intru mai des decât pe cel principal, arată așa:

Ce avem noi aici: citate, cadre aestethice, cafeluță, picturi, memes cu pisici.

Contul paginii Un cuvânt pe zi, pe care nu am dat niciun like și unde m-am înregistrat și ca mascul (nu știu de ce):

Ce avem noi aici: japoneză, natură, căsuțe, un bărbat dubios. 

Contul meu nou pe care l-am făcut pentru un proiect și pe care nu urmăresc niciun alt cont, hashtag și încă nu am dat niciun laic, arată așa:

Ce avem noi aici: alt bărbat dubios care vorbește singur, design interior, natură.

Unde îmi sunt gagicile? Nu reușesc să văd o singură fată dezbrăcată de pe 4 conturi și alții le văd din avion, fără ca măcar să aibă cont de Instagram. Asta nu înțeleg. Nevoia pe care o simt unii de a denigra lucruri cu care nu intră în contact sau care nu-i deranjează cu nimic în viață.

Discuție avută cu cineva acum câteva luni:

– Instagram-ul e o aplicație pentru ratați.

– Well, uninstall?

– Nu am așa ceva.

– Atunci de unde știi cum e acolo? :))

– Mi-au zis alții.

LOL.

Eu nu cred că rețelele sociale sunt toxice, cred că atitudinea oamenilor față de ele e toxică. Nu e vina unei aplicații dacă simți tu nevoia să te compari cu alte persoane, dacă stai prea mult online, dacă urmărești tâmpenii. Astea sunt probleme tale personale. Să se dea o lege și să se anuleze țâțele pe net, dacă ai o gândire proastă, o să găsești tu altă chestie de care să te plângi.

 Ce mi se pare culmea e că nimeni nu consumă asemenea conținut, dragă. La fel ca și manelele, antenele și altele. Nu ne plac, dar sunt în top 😀 

Vrei să te dezveți de obiceiul de a te plânge că există țâțe în lume?

Nu te mai uita. E simplu. Dă like… altcuiva. Caută lucruri relevante pentru tine. Dă-ți două palme și nu mai fi ipocrit. Sau fă-ți prieteni cu interese mai mărețe.

5 hashtag-uri de urmărit pe Instagram în sesiune

Voiam să mă apuc de treabă, când mi-am zis: ce-ar fi să fac ceva nou și rar întâlnit pe Julietts și să scriu un articol spontan despre cum pierd eu timpul pe Instagram în loc să fiu productivă?

Apropo de productivitate, o chestie care-mi place mult în ultimul an la Instagram e această secțiune unde poți vedea cât timp petreci zilnic pe aplicație – ceva superutil pentru orice persoană care încearcă să reducă timpul petrecut online. Eu zic sincer că m-am speriat când am descoperit secțiunea asta, pentru că media mea era la 3 ore/zi. Bine, asta și pentru că în acea perioadă foloseam Insta Direct în locul Messenger-ului, dar tot este foarte mult timp defenestrat.

Cum ajungi aici?

Profil -> glisează spre stânga -> Activitățile tale.

Acum să vorbim despre Studygram.

Îmi place că există persoane atât de pasionate de ceea ce învață încât caută metode cât mai creative de a se ține de treabă.

Uneori nu am motivație nici să respir, stau și dau scroll până când găsesc, din greșeală, o postare de om productiv care parcă îmi dă o palmă și urlă la mine. Mă simt atât de prost încât am parcă am așa un mic impuls de a deveni producitvă.

(Adevărul e că sunt puțin cam competitivă și se umflă tărâța în mine.)

Dar ideea e că dacă tot pierzi timpul scrolland, poți face în așa fel încât sa rămâi și cu ceva bun din asta. 

M-am gândit ce hashtag-uri am urmărit în ultima vreme legate de studiu, că tot se apropie sesiunea, și am găsit asta:

1) #studysnack – sau orice alt tag cu healthy în el.

Nu știu despre alții, dar eu când stau acasă, fie că învăț sau nu, mănânc încontinuu, așa că o mică doză de vinovăție e binevenită atunci când mă pregătesc să atac o nouă pungă de chipsuri.

Oamenii care fac mâncarea sănătoasă să arate apetisantă sunt niște înjeri pe pământ. 

2) #studydiary – ce poate fi mai motivațional decât să citești experiențele altora? sunt multe persoane care își documentează experiența, vorbesc despre ce a funcționat la ei și ce nu, ofera sfaturi despre organizare, motivație, am văzut până și postări personalizate persoanelor cu diferite problemele de învățare (ADHD, ADD etc).

3) #100daysofproductivity – se zice că e mai probabil să duci până la capăt un lucru de care ai anunțat în mod public că te apuci, asta pentru că simți că ai o responsabilitate mai mare știindu-te stalkerit și judecat din umbră, mie postările de la hashtag-ul ăsta mi se par foarte inspiratoare. 

4) #studyromania – comunitatea românească de Studygram este micuță, abia la început, dar cred că merită încurajată și poate, cine știe, poți să te alături ei :D.

Eu încurajez pe oricine sa creeze un astfel de cont. Cred că cea mai ușoară metodă de a învăța e de a te preface că-i înveți pe alții.

Dacă nu ai deloc chef de învățat, poate un cont de studygram să devină motivația ta. O să te oblige măcar să depui mai mult efort când îți scrii notițele, ca să dea bine în feed :)).

5) #study + subiectul studiat de tine – asta te ajută în special dacă studiezi o limbă străină, sunt destul de multe persoane dispuse să-ți sară în ajutor cu sfaturi, să discute cu tine, să te corecteze etc.

Am fost surprinsă să aflu că există străini care învață româna de bunăvoie, fără să aibă vreo legătură de sânge cu românașii și nu au prejudecati despre noi, din contra…. sunt la curent cu situația politică, economică și visează (da) să ajungă aici. 

Well, that’s all, folks.

Acum, dacă tot dai scroll pe Instagram, poți s-o faci într-un mod util, urmărind oameni muncind și simțindu-te prost că ești o lepră leneșă, aflând rețete noi de snackuri sănătoase și rapide sau devenind un studygrammer.

Good luck!

Bookstagram | Goodreads 

mic sfat instagramic

O chestiuță care a început să mă calce pe nervi de câteva luni pe Insta Story sunt aceste mizerii de postări:

Ce se întâmplă în această poză: cineva vede o postare a unui artist, îi place, și se gândește că ar fi frumos și onorabil să facă o captură de ecran și să-i ascundă autorul.

Inițial am crezut că am de-a face cu un caz izolat și am tot trecut cu vederea. Dar recent am intrat la InstaStory-urile de la Explore, lucru pe care nu îl fac în mod normal, și am văzut alte două mizerii din astea, consecutive, de la persoane cu mii de followers. În concluzie, este un mic efect de turmă.

În primul rând, nu înțeleg de ce ai ascunde sursa în condițiile în care este absolut evident că poza nu îți aparține. 

În al doilea rând, bineînțeles că e mult mai ușor să fii un căcat cu ochi decât să faci un minim efort și anume:

  1. Să folosești funcția de repost.
  2. Să dai un tag în poză sau în descriere.
  3. Sau pur și simplu SĂ NU ACOPERI SURSA/SEMNĂTURA/AUTORUL, golanco.

Uau, ce greu a fost, am transpirat toată numai scriind aceste instrucțiuni extrem de dificile, pfiu.

Dar pe bune, dacă faci și tu parte din acest cor de găini bete, încearcă chestia aia abstractă numită empatie și pune-te 5 minute în pielea unei persoane care muncește poate ore sau zile întregi la o lucrare, pe care tu o furi și o mâzgălești pentru două vizualizări.

Sunt sigură că atunci când citești o carte, te interesează și autorul ei. Sau persoana care a tradus-o. Când te uiți la un film, cauți să vezi cine e regizorul și cum se numesc nenorociții ăia de actori. Când asculți o melodie, apreciezi artistul și te consideri fana lui. Așa că de ce atunci când vezi o pictură, un desen, o fotografie mai interesantă, procedezi așa?

Instagram nu mai este de mult o simplă aplicație pentru poze, a devenit o unealtă de marketing, un mijloc de promovare a multor artiști, fotografi sau mici antreprenori, iar eu nu pot să înțeleg de ce ți-ai pierde timpul în felul ăsta, când poți să ajuți un om, a cărui muncă o apreciezi?