Category: Offtopic

5 lucruri de lăsat în 2022

Posted on

Am scris și anul trecut un articol asemănător care încă mi se pare valabil, aici.

Acum, evident că nu o să renunțăm lucrurile astea, but a girl can dream.

5 lucruri pe care ar trebui să le lăsăm, uităm, aruncăm în 2022 și să nu ne mai amintim de ele în vecii vecilor amin

Apology videos.

Există ceva mai inutil pe lume?

În viața mea nu am văzut un astfel de video care să fie urmat de un ropot de aplauze.

Comentariile sunt mereu aceleași: da, normal, a pierdut bani, pff, cine i-a scris textul? astea nu sunt scuze! Normal că nu sunt, normal că-și lasă bărbiță pentru efect dramatic, își ia tricouaș negru, își cere scuze în silă și trei sferturi din video vorbește despre câtă susținere primește din partea familiei.

Nu și-a schimbat părerea, doar PR-ul.

Minimalismul.

Începe să-mi displacă minimalismul pentru că a ajuns să se extindă în toate domeniile posibile.

Mi se pare util în viața de zi cu zi, uneori în garderobă, în organizarea ta, dar când atacă toate ariile…. c’est fini la poesie!

Minimalismul omoară orice urmă de creativitate. Dar ce are, frate, dacă are puțină culoare? Dar ce are dacă e puțin strâmb?

Toate brandurile încep să semene între ele, toate lucrurile încep să semene între ele, toate personalitățile încep să semene între ele.

Știți viitorul ăla ca-n filmele SF, când totul e sec și gri? Acolo mergem doar că la noi încă e alb și bej. Recent am văzut un brad de Crăciun minimalist. Adică niște lemne fade, tăiate stângaci, bătute una de alta, cu un beculeț anemic în vârf, care arăta extrem de trist și gol. Cu așa obiect sinistru în casă, nu știu zău ce stare poți să ai. Eu aș sărbători maxim ziua lui bunică-mea cu chestia aia lângă mine. Bine că e moartă de 15 ani.

În 2023 sper să văd doar maximalism, și kitsch, și opulență.

Smiorcul legat de cancel culture.

Eu nu am nicio dovadă că există cancel culture în România.

Singurul caz de om anulat la modul serios a fost un profesor, care și-a pierdut postul de suplinitor după ce niște părinți au găsit pe Faceebook-ul lui personal o poză în care scria că iubirea nu se votează.

Omul a fost cancelat de aceeași tagmă care urlă cât de malefic cancel culture-ul că nu mai pot fi homofobi, rasiști și misogini în voie din fotoliile lor pufoase. 

Așa că smiorcul vedetelor pe tema asta e p-e-n-i-b-i-l.

Cât timp încă ai o comunitate și nu ești nevoit să mergi la muncă, nu te-a anulat nimeni. Ți-ai luat puțin bully pe net. Lucru inevitabil ca persoană publică. 

Așteptările nerealiste legate de vârsta X.

Social media a creat așteptări foarte nerealiste legat de…. absolut orice, dar văd multă depresie pe tema asta cu trăitul vieții ca-n filmele americane: eu credeam că la 20 de ani o să călătoresc în jurul lumii și la 21 sunt vânzător în PECO.

Fiecare vârstă vine cu realizările ei, problema e că toți își doresc să aibă pe toate și, dacă se poate, în același timp. Prea mulți nu mai au răbdare să urmărească un scop și să facă un progres pentru că se compară direct cu vârful piramidei, uitând că ei sunt undeva la bază.

Și nu pentru că ”nu mai vor să muncească”, ci pentru că sunt bombardați de povești înșelătoare ale unor nepo babies care le induc că munca 9 – 5 e pentru ratați și oricine poate întoarce banii cu lopata dacă se bagă în Crypto și Onlyfans. 

Evident că îi apucă toate bolile după ce iau niște decizii și își dau seama că stai așa că nu-i așa. 

E absolut normal să nu-ți permiți să trăiești viața ca un bulibașă la 20 de ani. E foarte ok să duci o viață normală. Nu există o vârstă magică. De fapt, viața multora începe după 30-35-40+. Și e ok să fii puțin realist și când cineva învârte sume colosale prin fața ochilor tăi să te întrebi: de ce are nevoie să facă asta din poziția lui? 😀

Proiecția proiecției la nesfârșit.

A început să mă plictisească discursul ăsta despre cum vedem și criticăm la alții greșelile noastre.

Pentru că evident că facem asta când ne deranjează aceleași lucruri la toți oamenii – oameni sunt foarte diferiți, e imposibil să fie identici, eu nu cunosc doi la fel.

Dacă toți oamenii ți se par proști, da, probabil tu ești problema.

Dar a ajuns să fie ceva rar să poți avea o singură părere despre un lucru fără să ți se trântească chestia asta de o persoană cu care n-ai mai vorbit în viața ta.

Nu mai poți să porți o discuție contradictorie decentă pentru că:

Dacă nu ai ceva bun de zis, mai bine taci, dacă ai o părere negativă de fapt e despre tine, dacă nu ești de acord cu orice zic, ești hater și vrei să mă cancelezi. 

Orice, numai să nu cumva să acceptăm că nu avem mereu dreptate.

Discuțiile în contradictoriu sunt sănătoase – te fac să gândești.

Nu sunt de acord cu tine nu e un atac la persoana ta. Critica poate să fie constructivă. Singurele discuții din care avem lucruri de învățat sunt cele inconfortabile.

Dacă ne-am aproba și ne-am pupa în fund toată ziua, nu am mai evolua în nicio direcție. De asta nu mi se pare atât de grav că mai există câte-un căzut în cap care vorbește crengi pe la TV din când în când. De asta nu cred în cancel culture. De asta nu-mi țin părerile pentru mine.

cum putem proteja mediul

Posted on

Cum ai sărbătorit Ziua Pământului anul acesta? 

Eu am făcut-o plantând un soi de trandafir alb pe care mi-l doream de mult ♥.

Mi-am dat seama, în timp ce dădeam conștiincioasă cu săpăliga, câte lucruri banale facem zilnic fără să ne gândim cum influențează mediul.

Așa că în acest articol am să vă împărtășesc niște idei despre natură și sustenabilitate, dintre care măcar una sper să fie nouă și să o poți lua cu tine.

*

Cum poți proteja mediul înconjurător:

1) Nu strânge frunzele din curte, de pe alei, din fața casei etc.

Frunzele nu sunt gunoaie, sunt casele aricilor și ale buburuzelor. Dispar de la sine, mâncate de alte viețuitoare (în general bacterii și ciuperci).

Sunt benefice și pentru rădăcinile copacilor pe care le protejează de îngheț, dar și pentru sol, pe care-l hrănește și îl face mai roditor.

2) Nu hrăni păsările cu pâine, covrigi, pufuleți sau orice alt produs de panificație.

Sunt produse calorice, care le oferă senzația de sațietate, dar nu au nicio valoare nutritivă. Ele nu pot digera aluatul, așa că pot dezvolta boli incurabile, care în final o să le împiedice să mai zboare.

Păsările sunt inteligente și se descurcă să-și procure singure hrana, fără ajutorul omului. 

3) Reciclează și, dacă se poate, fă-o selectiv.

Pentru că poți recicla aproape orice în ziua de azi: ulei de gătit, baterii uzate, electrocasnice, deșeuri din construcții, capace, până și cărucioare de bebeluși.

Sunt centre de colectare peste tot și poți afla care sunt cele mai apropiate de tine cu ajutorul acestui site – hartareciclarii.ro

4) Evită risipa alimentară producând compost.

Compostul este un îngrășământ natural pe care îl poți produce acasă din resturi – ai nevoie doar de un recipient pentru compost, râme roșii și un scurt tutorial de pe Internet.

Ce poți composta:

coji de fructe, coji de legume, iarbă tăiată, zaț de cafea, buruieni, coji de ouă, pliculețe de ceai și frunze folosite de ceai, frunze moarte, paie și fân, rămurele tăiate, rumeguș, carton incolor etc.

5) Informează-te.

Am observat că există o reticența față de orice are legătură cu sustenabilitatea. Bănuiesc că provine din teama de a ne complica stilul de viață.

Adevărul e că nu trebuie să-ți dai viața peste cap ca să protejezi mediul.

Nu trebuie să renunți la carne, să-ți arunci tot plasticul din casă și să bifezi fiecare căsuță a bunelor practici ale sustenabilității – pentru că este una interminabilă. 

Dar e bine să știi că, orice stil de viață ai, poți face câteva alegeri sustenabile fără să renunți la confort. 

Să cumperi o periuță de dinți din bambus în locul uneia de plastic, să eviți produsele de unică folosință și să investești în unele reutilizabile, să cumperi haine second-hand, să nu arunci pe jos (nici măcar chiștoace, nu știu de ce cred majoritatea că sunt biodegradabile – nu sunt). 

Sustenabilitatea este un subiect complex despre care merită să te informezi, nu doar pentru a ajuta mediul, dar și pentru a-ți ușura viața.

Dacă nu ție, măcar pe cea a strănepoților tăi.  

Pentru că producem gunoi în prostie și plătim enorm pentru asta, din toate punctele de vedere.

Dar eu nu sunt expertă în sustenabilitate, așa că dacă îți pasă de viitorul planetei, îți sugerez să te informezi din cât mai multe surse despre: microplastic, slow-fashion, waterneutral, zero waste, minimalism – și să vorbești despre asta de câte ori ai ocazia, pentru că earth day is every day.

cristina îhhh și prostia ei interminabilă

Posted on

Nu voiam să mai scriu articole de genul acesta vreodată, dar mi se pare relevantă întâmplarea asta pentru că reflectă întocmai angajatorul român și ar trebui să fie un exemplu de așa-nu și fugi-mâncând-pământul-de-asemenea-anomalii.

Cristina Ich sau Îh sau cum își mai zice ea, merită urmărită numai așa, ca să vezi cât de insistentă poate să fie prostia umană.

Femeia asta mă uimește tot mai tare pe zi ce trece. Și nu o zic într-un sens bun. 

Nu o să îmi poluez blogul cu vocea ei enervantă și aroganța ei scârboasă că probabil o să apară și în presă faza asta în curând și o să pun un link atunci.

O să vă explic direct ce a făcut cabalina noastră:

O prietenă de-a lui Îhhh a angajat o tipă și, după o săptămână, aceasta nu a mai vrut să lucreze pentru că și-a dat seama că nu îi place și nu i se potrivește ce face.

Îhh nu s-a putut abține, fiind o monumentală-prostie-plimbătoare și a urcat o înregistrare pe Instagram în care fata aia îi spunea cu super mult bun simț că nu vrea să ajungă să-i facă contract, să își dea demisia după o săptămână și să-i încurce, așa că renunță de pe acum, cât încă e în perioada de probă.

Apoi a tunat și fulgerat în stilul ei caracteristic, dramatic, arogant despre CUUUM își permite după o săptămână în care A ÎNCURCAT pe toată lumea să își dai seama, adică nu și-a dat seama după 2 zile???

Acum bomba: tipa a lucrat o săptămână neplătită 🙂

Asta nu e doar ilegal, dar e de-a dreptul jenant să încerci să umilești un om în public pentru o demisie, mai ales în condițiile în care ești ultima incompetentă, care nu e în stare să facă o medicină a muncii și să plătească o săptămână de lucru.

Sau măcar să ascundă detaliul ăsta ….

Dar cum să-l ascundă când, draga de ea, a noastră cercopitecă, crede că perioada de probă e doar o perioadă (și trebuia să fie de o lună :)) ) în care își dau ei seama candidatul e bun pentru post sau nu. Gratis.

Citez: mai sunt oameni care vor să muncească :))))

Da, sunt sigură că e coadă până la ieșirea din București de oameni dornici să-ți muncească neplătiți.

Ironic, dar mai știe cineva scandalul cu donațiile pentru Cantacuzino? Când i s-a năruit Internetul în cap pentru că i se părea ei complet normal să-și ia o parte din banii pe care îi primește în campaniile ei caritabile pentru că a muncit la ele. Repet. Bani primiți în scop caritabil :)))) 

Așa e când ești obișnuit să faci bani oricum, dar nu prin muncă. 

Asta e atitudinea generală a românilor angajatori. Doar că nu avem unde s-o vedem pe Internet. Îi mulțumesc acestui shitshow cu picioare că ne-a servit drept exemplu astăzi pentru lecția de red flags la angajatori. 

Dacă urmează să te angajezi sau dacă ești deja angajat, dar nu ai studiat niciodată legea, ar trebui s-o faci. 

Motivul pentru care avem oameni atât de îhhhcompetenți este exact ăsta: că nu ne cunoaștem drepturile, că acceptăm asemenea situații, că nu ne obosim să facem reclamații când ni se întâmplă o nedreptate, că avem mentalitatea fac eu un sacrificiu și poate în viitor o să fie mai bine. Nu 🙂

Munca-i muncă și trebuie remunerată. Și nimeni nu merită călcat în picioare în public pentru decizia de a demisiona de pe un post neplătit =)) (râd, dar nu e de râs).

E fukich jalnic.

asta-i România!

Posted on

Profit puțin de sărbătoare ca să-mi spun oful, pentru că în afară de ziua de 1 decembrie, când dă patriotardismul în noi, nu e zi în care să nu aud lozinca asta.

Avem tendința să ne amintim că trăim în România și că nicăieri nu-i ca la noi din cele mai puerile motive.

S-a furat un salam din Lidl. A, păi numai în România…

S-a căcat un porumbel. Păi da normal, asta-i România.

Urlă o pisică prin vecini. Ai văzut cum ciripesc pisicile prin Ucraina? Numai la noi urlă, dom’le. Asta-i România!

Cel mai tare mă uimește aerul de resemnare pe care îl au majoritatea când îi apucă propovăduirea acestui clișeu, un fel de a spune că trăim în cel mai rău loc de pe pământ și gata, odată cu salamul ăla s-a dus și ultima lor speranță în țara asta și că nu ne mai facem bine.

Și eu cred că e ceva profund greșit cu noi, nu înțeleg patriotismul și mă revoltă ce aud la știri, dar pentru că mai aud câte o știre și din afară îmi dau seama că suntem o țară cu multe probleme, ca oricare alta. Problemele noastre nu sunt unice. Chiar se poate și mai rău.

În Japonia mediul de lucru este atât de stresant, încât oamenii mor cu capul pe masă la muncă de epuizare.

În anumite sate din India, copiii de 4-5 ani adună macai din mine, cu riscul de a muri dărâmați de bolovani, ca să avem noi cu ce să ne machiem. Și pentru că asta e singura lor șansa ca să mănânce ceva la finalul zilei.

În Afganistan abia anul trecut au primit mamele dreptul de a fi trecute pe certificatele de naștere ale propriilor copii. Și acum au pierdut orice drept posibil, că au tăbărât talibanii peste ei.

Yemen e în colaps. Război, foamete, malarie + covid19.

În 13 țări din Europa încă se practică mutilarea genitală la naștere.

În Coreea de Nord ești executat dacă te uiți la un film. 

Astea sunt doar așa, câteva din zecile de probleme care există în lume. Mi se pare că suntem puțin inconștienți când insistăm pe ideea asta, că România e cel mai groaznic loc de pe pământ și când dăm vina pe țară și pentru ploaia de afară. 

Atitudinea asta nu o să ne ajute niciodată, pentru că le induce noilor generații ideea că nu mai e nimic de făcut aici, ăștia suntem și vina nu e niciodată a noastră. Că noi suntem cei mai deștepți, le știm cu libertatea și toate cele, dar așa-i în Românica…

Cel mai urât mi se pare că vin la noi străini să locuiască sau să studieze, iar din momentul în care le descoperă românașii noștri conturile de social media, nu vezi altceva în comentarii decât ”cea mai proastă decizie”, ”o să regreți că ai venit aici”, ”altă țară mai de rahat n-ai găsit?” sau mizerii xenofobe. Cu gândirea asta nu ți-e bine nicăieri, nici măcar în satul vecin, nici măcar la mă-ta acasă. Nicăieri. România e pentru mulți străini o șansă la viață decentă, chiar dacă nouă ni se pare absurd – chiar se poate și mai rău și am fi mai bine la căpuț dacă am realiza asta în loc să fluturăm stegulețe inutile pe mașini o zi pe an și în rest să ne înjurăm țara de toți morții.

ne căutăm simptomele pe internet?

Posted on

Soșăl media e plină de oameni care îți spun că ai probleme la cap.

De câte ori deschid o aplicație îmi curg liste de simptome prin fața ochilor.

Anxietate. AHDH. Tulburări de tot soiul. 

Au început să mă streseze și să am mixed feelings despre treaba asta. 

De ce? 

  1. orice afecțiune psihică este mai complexă decât o listă de 5 simptome 
  2. multe tulburări au simptome comune 
  3. multe simptome sunt doar rezultatele unui stil de viață dezechilibrat  
  4. multe simptome pot fi autoinduse 
  5. multe informații găsite online s-ar putea să pară mai grave decât sunt în realitate

Listele astea sunt scrise de persoane care nici nu ai de unde să știi dacă suferă sau nu de ele, iar dacă suferă, nu înseamnă că experiența tuturor este una și aceeași.  

Sunt sigură că mulți sunt bine intenționați și își imaginează că îi fac pe alții aidoma să se simtă mai înțeleși sau sa se înțeleagă ei mai bine pe sine, dar sunt sigură că și mai mulți profită de popularitatea subiectului pentru a primi atenție, aprecieri și induc în eroare oameni normali.

Toate astea pentru că e foarte ușor să înșiri niște simptome și să te prefaci că ai creat conținut.

Au apărut multe conturi de psihologi în ultima vreme, care-ți explică că ai traume dacă îți place să faci dușul cu apă fierbinte, că de fapt ascunzi o rană de abandon, te simți izolat și singur, iar apa fierbinte e o îmbrățișare mult dorită. Cu toate că dușul fierbinte e pur și simplu relaxant și necesar dacă nu stai bine cu circulația periferică sau ai rezistență termică mai ridicată. Femeile, în general, sunt friguroase, iar unele mai naive, dacă au trecut prin măcar o despărțire, pot ajunge să se sperie că au cine știe ce probleme emoționale complexe pentru că le place să facă duș.

Vreau să ne amintim că psihologii nu sunt medici. Și multe din ideile pe care le promovează sunt doar speculații.

Pe de altă parte: 

  1. nici medicii nu le știu pe toate. o boală rară, cu care nu a mai avut el de-a face, poate primi un diagnostic greșit 
  2. nici ei nu sunt mereu bine intenționați, nu toți te iau în serios din prima, și ei sunt oameni
  3. nu degeaba e recomandat să ceri mereu o a doua părere / al doilea diagnostic, de la un specialist diferit
  4. nu cred că există om complet sănătos și lipsit de traume sau probleme emoționale

Totuși, mi se pare grav dacă o să ajungem să nu mai putem face un duș fără să ne gândim că avem probleme la mansardă.

Așadar, ne ajutăm de Internet să aflăm ce probleme avem? 

Mi se pare normal să încerci să te informezi. Dar nu de pe rețele sociale, din reclamele și articole de pe site-uri care nu oferă argumente și surse serioase, doar te izbesc cu diagnostice grave și creează anxietate.

Am scris și eu un articol despre burnout. Am scris și despre insomnii. Despre perfecționism. Și o să mai scriu. Dar doar păreri și experiențe personale. Nimic științific care ar trebui să fie luat in seama. Nu orice trăsătură de personalitate sau obicei e un semn de afecțiune psihică, dar dacă e recent sau ai simțit mereu că e ceva mai mult, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci pentru tine este să mergi la medic.

despre burnout

Posted on

Se vorbește mult despre burnout în ultima vreme. Pentru că am trecut și eu prin așa ceva, m-am gândit să vă zic, pe scurt, ce m-a ajutat pe mine să-mi dau cu reveneală:

pur și simplu m-am oprit într-o zi și m-am întrebat câte dintre lucrurile pe care le făceam atunci erau cu adevărat obligații și câte erau importante sau urgente doar în capul meu.

Pentru că uneori, fiind în mijlocul evenimentelor, vezi lucrurile mult mai dramatice decât sunt de fapt.

Ajungi să te dai peste cap pentru chestiuni care poate mai suportau o amânare, sau care poate nici nu aveau o consecință.

În mintea ta tu crezi că menții o balanță între lucrurile importante.

În realitate, probabil te stresezi și cu propriile tale hobby-uri.

Probabil o să ajungi și tu într-un burnout dacă:

  • nu poți să spui nu
  • nu știi când să renunți sau măcar să iei o pauză
  • nu îți propui țeluri realiste
  • nu petreci timp cu tine
  • nu îți asculți corpul

Sau dacă:

  • crezi că o greșeală e sfârșitul lumii
  • crezi că tu ești munca ta și e singurul lucru care te definește
  • crezi că dacă îți schimbi părerile sau planurile ai eșuat

Uneori e bine să-ți îndrepți spatele, să-ți relaxezi maxilarul și să te gândești ce drăcie fac eu aici?

Pentru că ne subestimăm. Mult. Creierele noastre știu când au nevoie de o pauză, de somn, când am depășit doza normală de cafea sau când nu am mâncat corespunzător. Majoritatea însă suntem încăpățânați și ne mințim că nu ne afectează ora aia nedormită, masa aia sărită, și o ținem tot așa, o decizie nesănătoasă acum, una mâine, așa se naște haosul.

rețelele sociale sunt reflexia ta

Posted on

Astăzi am auzit pentru a nșpe mia oară niște băieței vorbind despre faptul că Instagram-ul e o prostie, dragă, că e plin de fete dezbrăcate acolo….. 😀

Știți, ei nu sunt interesați de așa ceva, nunu. Ei sunt toți nește entelectoali, ascultă numai muzică clasică din aia Beitovăn și vor să vadă artă, dar n-au loc de țâțe, dragă.

Ei scriu acolo Edgar Degas și le dă Insta numai coarde din Las Vegas. 

Acum să fiu puțin serioasă.

Când creezi un cont de Instagram, ca orice altă rețea socială, îți dă recomandări pe baza a ceea ce apreciază persoanele de vârsta ta.

Însă… dacă dai mai mult de 2-3 like-uri și urmărești mai mult de o persoană… se întâmplă o minune!!!!

Instagram-ul îți personalizează recomandările în funcție de interesele tale. Așa că…

Dacă urmărești prostii, o să vezi prostii.

Dacă îmi zici că ți-ai închis Instagram-ul pentru că vedeai doar buci, eu râd și te zic lu mă-ta că ești golan. 

 Personal, Instagram-ul mi se pare cea mai pozitivă aplicație în prezent, cea mai puțin politică, cu cel mai ușor de personalizat algoritm.

Și pentru că-s căpoasă, am făcut un mic test ca în viitor să nu mai stau să-i explic niciunui marțafoi o chestie atât de banală: rețelele sociale sunt reflexia ta.

Astea sunt paginile mele Explore de pe Instagram. Am dat refresh la fiecare o singură dată. Și am lăsat ora acolo ca să se vadă că a durat 5 minute toată tărășenia.

Contul meu principal, pe care îl a din 2014, arată așa:

Ce avem noi aici: animaluțe, cafea, ilustrații, tutoriale de desen, selfcare tips.

Contul blogului, pe care în ultima vreme intru mai des decât pe cel principal, arată așa:

Ce avem noi aici: citate, cadre aestethice, cafeluță, picturi, memes cu pisici.

Contul paginii Un cuvânt pe zi, pe care nu am dat niciun like și unde m-am înregistrat și ca mascul (nu știu de ce):

Ce avem noi aici: japoneză, natură, căsuțe, un bărbat dubios. 

Contul meu nou pe care l-am făcut pentru un proiect și pe care nu urmăresc niciun alt cont, hashtag și încă nu am dat niciun laic, arată așa:

Ce avem noi aici: alt bărbat dubios care vorbește singur, design interior, natură.

Unde îmi sunt gagicile? Nu reușesc să văd o singură fată dezbrăcată de pe 4 conturi și alții le văd din avion, fără ca măcar să aibă cont de Instagram. Asta nu înțeleg. Nevoia pe care o simt unii de a denigra lucruri cu care nu intră în contact sau care nu-i deranjează cu nimic în viață.

Discuție avută cu cineva acum câteva luni:

– Instagram-ul e o aplicație pentru ratați.

– Well, uninstall?

– Nu am așa ceva.

– Atunci de unde știi cum e acolo? :))

– Mi-au zis alții.

LOL.

Eu nu cred că rețelele sociale sunt toxice, cred că atitudinea oamenilor față de ele e toxică. Nu e vina unei aplicații dacă simți tu nevoia să te compari cu alte persoane, dacă stai prea mult online, dacă urmărești tâmpenii. Astea sunt probleme tale personale. Să se dea o lege și să se anuleze țâțele pe net, dacă ai o gândire proastă, o să găsești tu altă chestie de care să te plângi.

 Ce mi se pare culmea e că nimeni nu consumă asemenea conținut, dragă. La fel ca și manelele, antenele și altele. Nu ne plac, dar sunt în top 😀 

Vrei să te dezveți de obiceiul de a te plânge că există țâțe în lume?

Nu te mai uita. E simplu. Dă like… altcuiva. Caută lucruri relevante pentru tine. Dă-ți două palme și nu mai fi ipocrit. Sau fă-ți prieteni cu interese mai mărețe.

de ce să-ți pui alarma la 4 dimineața

Posted on

Astăzi vreau să povestesc o minune care s-a întâmplat recent.

Mi s-a furat un telefon. Fiind prima experiență de genul, nu mă așteptam să-l mai recuperez in viața asta, așa că nu m-am agitat să pun anunțuri, să-l caut, să lalala.

Asta până când am intrat pe Facebook și am văzut că apăreau mesaje recente ca fiind citite, Messenger-ul acela nefiind atins de cel puțin o zi.

Atunci s-a umflat tărâța în mine si am blocat telefonul cu Google Find My Device, care apropo, eu ființă delicată psihic nu știam că tehnologia e atât de avansată și chiar va avea un efect parola aia…

Eu credeam că mă joc cu omul, că mi se părea amuzant să-i scriu acolo “Te văăăd” și să-i dau Play Sound de cate ori îl vedeam puțin conectat.

Mai ales că mi s-a părut scârbos că și-a băgat nasul in mesaje, dar nu a putut să contacteze măcar o persoană și s-o anunțe că a găsit telefonul în atâtea ore.

După o seară întreagă de ignorat apeluri și mesaje de la 15 persoane, în sfârșit sună ciombolanul în disperare pe numărul de recuperare. La 4 dimineața. De ce? Pentru că i-a sunat alarma 😀

Voia să-mi ia morții la rând, dar eu, spre deosebire de el, dormeam profund în acea duminică superbă.

Atunci mi-am dat seama că:
1. Alarma sună și când telefonul e închis.
2. Dacă e setată să sune zilnic la aceeași oră și telefonul e blocat, RIP in peace :))

I-am urat sa fie sănătos și să-i sune telefonul în fiecare dimineață, până se consumă bateria.

Păcat că a aflat de alarma abia după ce a încărcat telefonul la 100% (da, poți să vezi și asta pe FMD).

Sunt sigură că dacă nu era alarma setată la ore inumane, ținea o vreme telefonul în sertar și avea răbdare să-i dea de cap, să-i scoată parola sau să-l ducă undeva și să-l reseteze din fabrică.

Dar așa, după ce și-a dat seama că somnul lui nu o să mai fie la fel cu acel spirit demonic blocat în casă, m-a contactat și mi-a băgat o grămadă de vrăjeli, printre care și că dacă nu era blocat îl aveam mai repede înapoi, când eu l-am blocat după vreo 12 ore… 😀 

Așa că dacă n-ai motive să te trezești devreme și vrei de mult să-ți formezi acest obicei productiv de meleonar, gândește-te ce nervi ai putea să-i freci unui hoț prost într-o zi.

Să știi că-i strici somnul unui pou ordinar….
it’s something else.

Cât despre Google Find My Device – 10/10, recomand.

de ce ne revoltăm la conținutul gratuit?

Posted on

N-am avut ce face și m-am băgat într-un schimb de replici pe TikTok, care m-a uimit. Totul a început de la un tip care blocase niște conturi pentru că-i comentaseră aiurea, așa că au venit mai mulți inși să-l tragă de ureche, că trebuie să lase oamenii să se exprime liber !!!

Încerca unu acolo să explice că orice spune cineva despre tine pe Internet trebuie să-ți dea de gândit :))))))

Citez: și un hater dacă îți spune că ești arogant, are un motiv.

  1. Internetul e plin de oameni aiurea, dacă îți schimbi personalitatea în funcție ei, înseamnă că nu ai una.
  2. Dacă nu e hater, pur și simplu îți explică de ce i se pare că ești arogant, nu aruncă o vorbă și pleacă.
  3. E normal să te cunoști mai bine decât un om care își dă cu părerea despre tine dintr-un video de 15 secunde. Anormal mi se pare să te expui pe Internet, tu neavând niciun pic de încredere în tine. Te condamni singur la tortură psihică. Pentru că anonimatul scoate ce-i mai rău din oameni.
  4. Oricât de nobile sunt gesturile tale și oricât de mult te chinui să nu deranjezi, întotdeauna o să aibă un bolând treabă cu tine. Dacă cineva îți spune că ești arogant, o poate face dintr-o mie de motive care să nu aibă legătură cu persoana ta. Poate i s-a părut lui ceva.  
  5. Există atât de mult conținut pe Internetul ăsta. Gratuit. Nu am înțeles niciodată oamenii care crizează într-un colțișor care-i urmărit de câteva mii de persoane. Acel om, în 99% din cazuri, nu e influencer, are doar un cont personal pe care-și exprimă gândurile și a strâns niște urmăritori din greșeală. Știu că pare straniu, dar nu toată lumea se visează faimoasă. Nimeni nu are nicio datorie față de tine cât timp cât nu-i dai să mănânce prin vizualizările tale. Dacă vrei conținut personalizat din partea lui, poți oricând să-l întrebi cât te costă 😀

Problema e că libertatea de exprimare e foarte prost înțeleasă. Faptul că ai o părere și o exprimi, nu te ferește de reacții sau consecințe.

Majoritatea au impresia că pot spune orice, cât timp completează ulterior că aia e părerea lor. În narcisismul lor sinistru, ei cred că ”părerea” trebuie respectată indiferent cum e formulată și ce transmite. Părerea e sfântă! Doar pentru că e! 

Eu am decis că nu o să dau niciodată block pentru că am relații liniștite, n-am pe cine să torturez psihic și e păcat de talentul meu :)) mă irosesc.

Dacă ai prea mulți hateri și n-ai ce face cu ei, ai trei variante:

  • îi ignori sau îi blochezi – dacă-s hateri pasionați își fac conturi noi, deci nu rezolvă multe varianta asta, eu am un bolând care mă urmărește de pe conturi false de 6 ani. apropo, du-te dracu’
  • le răspunzi frumos numai de-a naibii – eleganța ori îi intimidează, ori îi enervează mai tare – ambele au rezultate amuzante
  • îi trollezi – cea mai distractivă variantă, dar a se lua în calcul doar atunci când chiar n-ai altceva mai bun de făcut. eu nu cred că trebuie să fim mereu serioși pe Internet, ar fi chiar trist să răspundem mereu educat oricărei scuze de om. în special ăstora cu trăsături narcisiste. ăștia merită chinuiți lent.

Singura variantă cu care nu sunt de acord e să dai replică la absolut fiecare comentariu posibil, am văzut asta recent pe pagina unei tipe. Creezi un loop. Nu se mai termină niciodată. Mai lasă-i să mai și flămânzească, că unii chiar se hrănesc cu pâine și circ.

Voi cum tratați haterii? 😀

generația smiorc

Posted on

Există o tendință a părinților în ultimii ani, de a feri copiii de probleme sau a-i victimiza.

Sunt prea speriați, să nu cumva să abuzeze copilul, să nu cumva să-l lase să plângă două minute, să nu cumva să transpire.

Îmi dau seama că orice parinte își dorește ca puiului să-i fie bine și să o ducă măcar puțin mai bine decât a dus-o el, dar cocoloșeala asta pare că se resimte în atitudinea ultimelor generații și nu are cum să le fie benefică în viitor.

Recent am tot auzit replica: “în loc să ne ajutați să ne fie mai bine, vă gândiți că las’ că și noi am dus-o rău”.

Urmate de liste întregi de plânsete, despre cât de grea e facultatea (cea facultativă), cât de greu e sa ai job in paralel (cu facultatea cea facultativă), cât de greu e să… și să… și să.

Dar …nu așa trebuie sa fie?

La 20 de ani ai nevoie de experiențe sociale complexe, trebuie să-ți iei lumea în cap și să te dai cu capul de pereți, că viața din punctul ăsta mai ușoară nu devine, dacă nu treci prin niște greutăți care să te formeze sau să te forțeze să te descurci, o să fii toată viața numai un smioc :)).

Chiar ar trebui sa te simți norocos dacă ești într-o situație mai dificilă, pentru că asta însemna că faci ceva cu viața ta, că te îndrepți spre ceva, că ai de unde învața ceva.

Mie îmi pare bine că n-am avut un start ușor în viață. Am avut job-uri cretine. Nu mă interesa că e de jos, că nu-i de femei, că mă murdăresc pe mâini. Dacă nu aveam un metru și-un pupic, mă duceam direct în construcții. Cărat mortar cu găleata!!! Visul meu umed. Acum nu aș mai face orice. Nu mai am răbdare. Romantizez prea mult cafeaua. Sunt sensibilă toată ziua daca nu dorm bine. Mă dor șalele. Și am doar 25 de ani :)))))

Daca nu profiți acum de energia ta, când o s-o faci?

Nicio poveste de succes nu începe cu “mergeam cu trenul moca”.

Nimic frumos, durabil sau valoros nu a venit din comoditate și pomeni.

Lumea a dus-o mai rău, dar s-a murit? S-au găsit soluții și chiar s-a făcut facultate mai serioasă. 

Problema nu e transportul, ci unde duce el. Acolo sunt adevăratele chestiuni în care trebuie investită energia, dacă ne interesează bunăstarea noastră 😀

Avem cadre didactice agramate și demente, nu avem locuri de practică serioase, materiile sunt în urmă cu câțiva ani, unde-s protestele?

Spunea un bisnismen că dacă vrei sa cunoști un om, trebuie să-l întrebi care a fost experiența care l-a marcat și transformat în cine este el azi.

Nu știu dacă am vreun fir alb, dar dacă am, citind prostia asta l-am căpătat.

Pentru că în 99% din cazuri, experiențele care te “transformă” nu sunt dintre cele mai frumoase.

Gândește-te la o întâmplare care ți-a deschis ochii în legătură cu ceva sau din care ai învățat ceva valoros. Sunt destul de sigură că nu a fost o plimbare și că marea ta trauma și greul tău imens în viața nu e că ai plătit un bilet de tren.

A fost ceva mult mai intim, sensibil și despre care nu-ți vine să le povestești zilnic oricărui necunoscut.

E normal să-ți fie greu, nu greu sa pici din picioare și să intri în depresie, dar e normal sa existe confuzie și decizii proaste și să muncești puțin mai mult la vârsta asta. 

Nu e capăt de lume.