Category: #30under300

mâinile mici de andrés barba

Posted on

O fetiță ajunge într-un orfelinat după accidentul părinților ei și tot ce are e o păpușă.

Este diferită – nu scoate un sunet și pielea ei e de culoarea prunii – așa că devine din prima clipă o fascinație pentru colegele ei, care o numesc Marina, fata cu mâinile mici.

Marina încearcă să își găsească un loc printre fete, dar acestea sunt crude una cu cealaltă și implicate constant în jocuri de putere.

Când păpușa ei dispare, Marina simte nevoia să o înlocuiască, așa că inventează un joc, un ritual nocturn în care reușește să ademenească toate fetele, dar care la un moment dat scapă de sub control. 

Mâinile mici e descris ca fiind un micro-roman experimetal. Eu îi mai zic și pumn în stomac. 

E sinistru, și ce-l face și mai tulburător este faptul că e bazat pe o poveste reală care a avut loc în anii 1960 în Rio de Janeiro. 

Singura carte pe care am mai simțit-o atât de apropiată a fost Grădina de ciment despre care am scris aici și împart cam aceeași temă principală: ce fac copiii, într-o lume neglijată de adulți, ca să supraviețuiască traumei? 

Trigger warnings: violență, abuz, moarte

”Cineva care descoperă ceva teribil în el însuși nu mai simte nici frică nici milă, doar trufie.”
Cărturești | Goodreads

palatul viselor de ismail kadare

Posted on

 Dorința de control a sultanului Imperiului Otoman a dus la ridicarea celei mai temute instituții.

În Tabir Saray se colectează, analizează și interpretează visele locuitorilor din Imperiu, iar din miile de vise arhivate, unele primesc o atenție deosebită pentru că au potențial să influențeze deciziile politice.

Aici îl plasează ca pion o familie puternică pe descendentul lor, Mark-Alem, un tânăr anxios, nesigur pe el, confuz, care e complet depășit de munca lui și e mereu pierdut pe holurile labirintice ale palatului. Dar care, datorită numelui său, urcă pe scara ierarhică până ajunge complet imersat în lumea viselor.

Ismail Kadare consideră Palatul viselor propriul lui infern și e evident de ce: e o lectură sufocantă, plină de mistere, de umbre și de amenințări, în care frica și paranoia crește odată cu puterea lui Mark-Alem.

Palatul viselor amintește de labirintul lui Borges, e fără scăpare cum e Castelul lui Kafka și deși e destul de evident o critică a regimurilor totalitare, nu-ți dă nicio clipă senzația că poți să-ți imaginezi ce se află cu adevărat în spatele acestei organizații misterioase.

Frica? Cenzura? Să fie aceste vise o metaforă pentru creativitatea artistică? 😀

Ironic, Palatul viselor a fost interzis în anii 1980 de regimul comunist albanez și lui Ismail i s-a ridicat dreptul de a mai publica pe o perioadă de 10 ani. Ca să înțelegeți câtă putere poate să aibă un infern mic, de doar 200 de pagini 😀 

“Poate că somnul și moartea sunt același lucru.”

Libris | Goodreads

#30under300

profesorul și menajera de yoko ogawa

Posted on

Profesorul și menajera este o carte pe care, trebuie să recunosc, nu aș fi ales-o niciodată dacă nu aveam un interes pentru autoare, dar asta e o lecție pentru mine să nu mai judec cărțile după titluri. 

Profesorul este un geniu matematic, cu o pasiune profundă pentru numere prime, dar și cu o memorie care se resetează la fiecare 80 de minute. Menajera este o mamă singură, fascinată de lumea lui.

Cu toate că Profesorul și-a pierdut memoria din cauza unui accident în urmă cu 20 de ani, nu și-a uitat nicio clipă iubirea pentru copii, așa că fiul menajerei ajunge să joace un rol important în viața lui, chiar dacă acesta trebuie să își umple manșetele hainelor cu bilețele și să învețe în fiecare zi, din nou, cine e.

Ce este frumos de observat în cartea asta este cât de profunde pot fi relațiile dintre oameni, chiar și atunci când sunt pline de obstacole.

În fiecare zi ei se cunosc din nou pentru prima dată, dar empatia pe o au unul față de celălalt ajunge să-i unească, într-un fel ciudat și unic. 

O carte destul de originală despre prietenie, efort, frumusețea lucrurilor mici, chiar foarte mici – cum e cea a cifrei zero – și cu multe lecții de viață răsfirate printre formule matematice. De citit cu atenție, în liniște.

”O liniște ca un lac limpede ascuns în adâncul pădurii.”

Libris | Goodreads 

#30under300

vulpea albastră de sjón

Posted on

Un pastor sărac dintr-un sat din Islanda este în căutarea unei vulpi rare prin munți. O împușcătură declanșează o avalanșă, în care este prins chiar înainte de noaptea polară. Acolo nu are altceva de făcut decât să își reamintească fragmente din trecutul lui și să-și găsească un sfârșit simbolic.

Povestea este întreruptă de o altă dramă din sătul său, care face legătura cu trecutul lui și atinge câteva teme sociale din anii 1800 – cum erau văzute în Islanda dizabilitățile, apariția curentului electric, dar și moartea. 

Nu este o poveste fericită, pe care aș recomanda-o oricui. Stilul minimalist, atmosfera de basm întunecat, elementele realismului magic fac acest mic roman unul destul de straniu, dar fermecător în felul lui. Se potrivește perfect în peisajul articolului meu cu recomandările de cărți bizare.

Dacă vrei să te pierzi pentru câteva ore departe de lume, într-un munte înghețat și misterios al nordului, pe vulpe o găsești pe Libris 😀

”Am văzut Universul! Era făcut din poeme. ”

#30under300

tapetul galben de charlotte perkins gilman

Posted on

Tapetul galben este o scurtă poveste de groază, din păcate semi-autobiografică, scrisă sub formă de jurnal. 

Jurnalul este al unei tinere care suferă de depresie post-natală, în care scrie pe ascuns, pentru că al ei soț nu-i înțelege pornirile creative și urăște să o vadă întreprinzând orice activitate intelectuală.

Pentru ”a o ajuta”, fiind medic, acesta îi prescrie o cură cu odihnă.

Așadar, o izolează într-o casă de vacanță pe timpul verii, unde își petrece majoritatea timpului singură, într-o cameră cu un tapet galben cu motive interesante, care o fascinează complet, până o aduce în pragul nebuniei.

Publicată în 1892, tapetul galben a devenit simbol al opresiunii intelectuale pentru curentul feminist timpuriu, căci scoate la suprafață nu doar starea femeii în căsnicia din acea perioadă, care avea la fel de multă autonomie ca  animalul de companie, dar și relele tratamente aplicate de medici persoanelor care sufereau psihic. 

Autoarea a divorțat de soțul ei cu mare scandal în același an în care a fost publicată cartea, i-a trimis și lui o copie, dar nu a primit un răspuns 😀

Eu am citit-o în engleză, nu am știut că există o traducere, dar o găsiți în acest volum sau în format PDF, în original, aici.

“There are things in that wallpaper that nobody knows but me, or ever will… so many of those creeping women, and they creep so fast.”

#30under300

cartea cimitirului de neil gaiman

Posted on

Pe cât de sinistru sună titlul, pe atât de drăgălașă este Cartea cimitirului.

Totul începe cu un masacru odios și un bebeluș care fugind de la locul atacului, se rătăcește într-un cimitir.

Acolo este rapid adoptat și protejat de spirite până când se mai maturizează, întâlnește o vrăjitoare și decide să plece în lume.

Afară îl așteaptă o grămadă de aventuri cu tot felul de creaturi fantastice, dar și asasinul familiei lui, care îi e pe urme an de an, dar nu s-a putut apropia de el în tot acest timp din cauza Protecției Cimitirului.

Pare o poveste puerilă povestită așa, dar vă asigur că e un roman plin. 

 Cartea cimitirului o găsim pe Cartepedia și este o lectură perfectă pentru un octombrie târziu.

– Şi merge? Sunt mai fericiţi dacă-s morţi?

– Uneori. În majoritatea cazurilor, nu. E ca şi cu oamenii care cred că vor fi fericiţi dacă vor pleca şi vor trăi în altă parte, dar care află că lucrurile nu stau chiar aşa. Oriunde te-ai duce, te iei pe tine însuţi cu tine. 

#30under300

misery de stephen king

Posted on

Misery este un roman pe care îl asociez cu o ploaie lungă și apăsătoare datorită atmosferii, care este întunecată și tensionată de la început și până la sfârșit. 

Avem aici povestea unui scriitor care este sechestrat de către ”cea mai mare fană a lui” și obligat să scrie cartea perfectă :D. Scopul? Să readucă la viață personajul ei preferat dintr-o serie de cărți romantice, pe care l-a ucis în ultimul volum, sătul fiind de propria maculatură și dornic de reinventare artistică. 

Obsesie, fanatism, sadism, două personaje memorabile + o ecranizare pe măsura cărții.

Pe Misery o găsim pe Libris și-n cele mai negre vise ale oricărui scriitor.

#30under300

laleaua neagră de alexandre dumas

Posted on

Laleaua neagră este o plimbare scurtă prin secolul 17, când în Olanda tulipomania era… în floare :)).

Un tânăr este închis pentru o crimă pe care nu a comis-o. Până în momentul acela, și-a dedicat viața cultivării de lalele și, mai ales, descoperirea unei noi specii – o lalea neagră, lipsită de impurități. 

În închisoare însă, o întâlnește pe Roza, fiica gardianului său, căreia îi transferă sarcina de a-i crește visul, momentan aflat încă sub formă de bulb.

Însă invidia rivalilor intervine și face ravagii, pentru că misiunea pare una imposibilă, și în consecință, premiul pentru această descoperire este unul grandios.

Laleaua neagră este un roman comic, bizar și plin de suspans. Se găsește la reducere pe Libris și este numai bun pentru o sâmbătă petrecută printre flori.

“Să ucidă un om mai merge! Dar să ucizi o lalea este în ochiul unui adevărat tulipier o crimă atât de înspăimântătoare!”     

#30under300

eu, robotul de isaac asimov | #30sub300

Posted on

Dacă în mod normal atunci când vine vorba de inteligență artificială în literatură și cinematografie avem de-a face cu roboți malefici care se întorc împotriva omenirii, creând haos și distrugând planeta, aici nu este cazul. 

Eu, robotul este o colecție de 9 povestiri despre roboți și bazele programării lor. Mai exact cele 3 legi ale roboticii, care au fost create pentru a menține ordinea într-o lume în care aceștia se plimbă nestingheriți printre oameni.

Este o carte despre situații extraordinare și probleme întâmpinate de roboți în interacțiunile lor cu umanitatea, cărora Asimov le propune rezolvări interesante.  

De găsit la reducere pe Cartepedia.

De citit dacă îți plac puzzle-urile și dacă ai curiozitatea de a afla care sunt cele trei importante legi 😀

#30sub300

30 sub 300

Posted on

Trei lucruri despre mine:

♦ mă oftică faptul că nu am răbdare să scriu recenzii

♣ mă sâcâie faptul că nu mi-am creat o disciplină de a posta zilnic pe blog

♠ mă zgârie psihic ideea de a posta articole scurte

Așa că anul acesta vreau să fac ceva deloc tipic Julietts.

O serie de recenzii sub 300 de cuvinte.

O să le numesc mini-recomandări. Sau micro-recenzii. Sau #30sub300.

O să apară sporadic, și ideal ar fi să existe măcar 3 pe lună. 

Asta pentru că nu vreau să lipsească literatura de pe blog, cu toate că în perioada asta sunt ocupată cu non-ficțiunea ♥.

Voi cum stați cu piticii de pe creier? 😀 

Facebook | Instagram | Goodreads