vulpea albastră de sjón

Un pastor sărac dintr-un sat din Islanda este în căutarea unei vulpi rare prin munți. O împușcătură declanșează o avalanșă, în care este prins chiar înainte de noaptea polară. Acolo nu are altceva de făcut decât să își reamintească fragmente din trecutul lui și să-și găsească un sfârșit simbolic.

Povestea este întreruptă de o altă dramă din sătul său, care face legătura cu trecutul lui și atinge câteva teme sociale din anii 1800 – cum erau văzute în Islanda dizabilitățile, apariția curentului electric, dar și moartea. 

Nu este o poveste fericită, pe care aș recomanda-o oricui. Stilul minimalist, atmosfera de basm întunecat, elementele realismului magic fac acest mic roman unul destul de straniu, dar fermecător în felul lui. Se potrivește perfect în peisajul articolului meu cu recomandările de cărți bizare.

Dacă vrei să te pierzi pentru câteva ore departe de lume, într-un munte înghețat și misterios al nordului, pe vulpe o găsești pe Libris 😀

”Am văzut Universul! Era făcut din poeme. ”

#30under300

tapetul galben de charlotte perkins gilman

Tapetul galben este o scurtă poveste de groază, din păcate semi-autobiografică, scrisă sub formă de jurnal. 

Jurnalul este al unei tinere care suferă de depresie post-natală, în care scrie pe ascuns, pentru că al ei soț nu-i înțelege pornirile creative și urăște să o vadă întreprinzând orice activitate intelectuală.

Pentru ”a o ajuta”, fiind medic, acesta îi prescrie o cură cu odihnă.

Așadar, o izolează într-o casă de vacanță pe timpul verii, unde își petrece majoritatea timpului singură, într-o cameră cu un tapet galben cu motive interesante, care o fascinează complet, până o aduce în pragul nebuniei.

Publicată în 1892, tapetul galben a devenit simbol al opresiunii intelectuale pentru curentul feminist timpuriu, căci scoate la suprafață nu doar starea femeii în căsnicia din acea perioadă, care avea la fel de multă autonomie ca  animalul de companie, dar și relele tratamente aplicate de medici persoanelor care sufereau psihic. 

Autoarea a divorțat de soțul ei cu mare scandal în același an în care a fost publicată cartea, i-a trimis și lui o copie, dar nu a primit un răspuns 😀

Eu am citit-o în engleză, nu am știut că există o traducere, dar o găsiți în acest volum sau în format PDF, în original, aici.

“There are things in that wallpaper that nobody knows but me, or ever will… so many of those creeping women, and they creep so fast.”

#30under300

cartea cimitirului de neil gaiman

Pe cât de sinistru sună titlul, pe atât de drăgălașă este Cartea cimitirului.

Totul începe cu un masacru odios și un bebeluș care fugind de la locul atacului, se rătăcește într-un cimitir.

Acolo este rapid adoptat și protejat de spirite până când se mai maturizează, întâlnește o vrăjitoare și decide să plece în lume.

Afară îl așteaptă o grămadă de aventuri cu tot felul de creaturi fantastice, dar și asasinul familiei lui, care îi e pe urme an de an, dar nu s-a putut apropia de el în tot acest timp din cauza Protecției Cimitirului.

Pare o poveste puerilă povestită așa, dar vă asigur că e un roman plin. 

 Cartea cimitirului o găsim pe Cartepedia și este o lectură perfectă pentru un octombrie târziu.

– Şi merge? Sunt mai fericiţi dacă-s morţi?

– Uneori. În majoritatea cazurilor, nu. E ca şi cu oamenii care cred că vor fi fericiţi dacă vor pleca şi vor trăi în altă parte, dar care află că lucrurile nu stau chiar aşa. Oriunde te-ai duce, te iei pe tine însuţi cu tine. 

#30under300

misery de stephen king

Misery este un roman pe care îl asociez cu o ploaie lungă și apăsătoare datorită atmosferii, care este întunecată și tensionată de la început și până la sfârșit. 

Avem aici povestea unui scriitor care este sechestrat de către ”cea mai mare fană a lui” și obligat să scrie cartea perfectă :D. Scopul? Să readucă la viață personajul ei preferat dintr-o serie de cărți romantice, pe care l-a ucis în ultimul volum, sătul fiind de propria maculatură și dornic de reinventare artistică. 

Obsesie, fanatism, sadism, două personaje memorabile + o ecranizare pe măsura cărții.

Pe Misery o găsim pe Libris și-n cele mai negre vise ale oricărui scriitor.

#30under300

laleaua neagră de alexandre dumas

Laleaua neagră este o plimbare scurtă prin secolul 17, când în Olanda tulipomania era… în floare :)).

Un tânăr este închis pentru o crimă pe care nu a comis-o. Până în momentul acela, și-a dedicat viața cultivării de lalele și, mai ales, descoperirea unei noi specii – o lalea neagră, lipsită de impurități. 

În închisoare însă, o întâlnește pe Roza, fiica gardianului său, căreia îi transferă sarcina de a-i crește visul, momentan aflat încă sub formă de bulb.

Însă invidia rivalilor intervine și face ravagii, pentru că misiunea pare una imposibilă, și în consecință, premiul pentru această descoperire este unul grandios.

Laleaua neagră este un roman comic, bizar și plin de suspans. Se găsește la reducere pe Libris și este numai bun pentru o sâmbătă petrecută printre flori.

“Să ucidă un om mai merge! Dar să ucizi o lalea este în ochiul unui adevărat tulipier o crimă atât de înspăimântătoare!”     

#30under300

eu, robotul de isaac asimov | #30sub300

Dacă în mod normal atunci când vine vorba de inteligență artificială în literatură și cinematografie avem de-a face cu roboți malefici care se întorc împotriva omenirii, creând haos și distrugând planeta, aici nu este cazul. 

Eu, robotul este o colecție de 9 povestiri despre roboți și bazele programării lor. Mai exact cele 3 legi ale roboticii, care au fost create pentru a menține ordinea într-o lume în care aceștia se plimbă nestingheriți printre oameni.

Este o carte despre situații extraordinare și probleme întâmpinate de roboți în interacțiunile lor cu umanitatea, cărora Asimov le propune rezolvări interesante.  

De găsit la reducere pe Cartepedia.

De citit dacă îți plac puzzle-urile și dacă ai curiozitatea de a afla care sunt cele trei importante legi 😀

#30sub300

30 sub 300

Trei lucruri despre mine:

♦ mă oftică faptul că nu am răbdare să scriu recenzii

♣ mă sâcâie faptul că nu mi-am creat o disciplină de a posta zilnic pe blog

♠ mă zgârie psihic ideea de a posta articole scurte

Așa că anul acesta vreau să fac ceva deloc tipic Julietts.

O serie de recenzii sub 300 de cuvinte.

O să le numesc mini-recomandări. Sau micro-recenzii. Sau #30sub300.

O să apară sporadic, și ideal ar fi să existe măcar 3 pe lună. 

Asta pentru că nu vreau să lipsească literatura de pe blog, cu toate că în perioada asta sunt ocupată cu non-ficțiunea ♥.

Voi cum stați cu piticii de pe creier? 😀 

Facebook | Instagram | Goodreads