5 cărți pe care le poți citi în cel mult o oră

M-am gândit să închei anul cu un ultim articol despre cărți scurte, din moment ce plănuiesc să le evit în 2021 – e una din rezoluțiile mele.

Acestea nu sunt cărți pe care le puteți citi într-un weekend sau într-o zi, așa cum am obișnuit să recomand, ci despre cărți pe care le puteți citi în cel mult o oră.

Mai scurte de atât nu există 😀

Îmi pare rău că nu mi-a venit ideea asta de articol mai repede, am văzut că toată lumea citește proză scurtă astăzi ca să termine reading challenge-ul de pe goodreads, dar poate o să vă ajute recomandările astea cu altă ocazie.

Un om normal citește 250-300 cuvinte pe minut, așadar timpul de lectură este aproximat în funcție de asta și de amintirile mele.

  1. Colonia penitenciară de Franz Kafka, 54 de pagini, aproximativ 45 de minute
  2. Prăbușirea casei Usher de Edgar Allan Poe, 32 pagini, cel mult 20 minute
  3. Recunoștință de Oliver Sacks, 72 de pagini foarte ușoare de parcurs, maxim! 40 de minute.
  4. Mantaua de Nikolai Gogol, 41 de pagini, cel mult o oră.
  5. Herbert West: Reanimator de H.P. Lovecraft, 48 de pagini, cel mult o oră.

O recomandare de-a mea, dacă vreți să citiți, dar chiar nu aveți timp, încercați piesele de teatru. Sunt destul de complexe majoritatea și o să urmeze un articol cu preferatele mele în curând.

Până atunci, an nou fericit și să ne citim cu bine! ♥

statistici literare 2020

Offtopic! Dacă nu ai un blog, dar ai un cont de GoodReads și vrei să faci un mic rezumat al anului 2020, poți scrie o recenzie a anului aici și să o pui pe raftul exclusive.

2020 e un an pe care mintea mea nu e capabilă să-l proceseze, nu mai știu cu ce gânduri am pornit pentru că pare că simt că au trecut trei ani din ianuarie și până acum. 

Vreau să păstrez tradiția cu statistica cu toate că anul acesta nu prea am ce scrie pentru că am citit în mare parte poezie, teatru, manga, iar în ultimele două luni nimic.

Dar, pe același sistem ca anii trecuți.

Concluzii de sfârșit de an:

  • nu mai vreau să citesc cărți scurte
  • am doi autori români preferați acum: Sebastian și Vișniec
  • trec anii și tot absurdul rămâne tema mea preferată în literatură, teatru, cinematografie etc.

Favorită: De două mii de ani… de Mihail Sebastian

Piesă de teatru favorită: Mansardă la Paris cu vedere spre moarte de Matei Vișniec

Mi-au plăcut destul de mult și: 

  • Fata cu fragi, Stromme
  • De ce fierbe copilul în mămăligă, Veteranyi
  • Joaca de-a vacanța, Sebastian (piesă de teatru)
  • O cameră doar a ei, Woolf (eseistică)
  • Omul care și-a confundat soția cu o pălărie, Sacks (non-ficțiune)
  • Letters to a young poet, Rilke (non-ficțiune)

Mi-a plăcut și trebuie neapărat s-o recitesc cândva: O cameră doar a ei.

Mi-a plăcut, dar nu până la capăt: Victoria, Hamsun.

Mi-a plăcut, dar nu știu să vorbesc despre ea: Utilitarianism, Mill (filosofie) 

Înțeleg de ce e apreciată, dar nu e printre preferatele mele: Milk & honey, Kaur – mi-au plăcut mai mult ilustrațiile.

O carte care m-a făcut să mă simt copil, în sensul bun: Gradina secretă de Burnett – mai vreau cărți de genul ăsta.

N-a fost vina ta, a fost vina mea: The bluest eye, Toni Morrison – cartea asta m-a făcut să-mi dau seama că sunt prea sensibilă pentru lumea asta. am găsit un site util pentru sensibiloși ca mine – Book trigger warnings – dacă o să căutați cartea asta, o să vă îngroziți. nu e o carte proastă, sunt eu extrapanseluță.

Am fost dezamăgită de aproape toată poezia pe care am citit-o anul ăsta și de Raftul cu ultimele suflări – sunt unele cărți care sunt perfecte și nu au nevoie de continuări.

Nu mi-a plăcut deloc: Franny și Zooey – am zis două cuvinte despre ea aici.

Cel mai citit autor a fost Mihail Sebastian. 

Cea mai citită autoare – am fost tentată să zic Aglaja Veternyi, dar am citit foarte mult Virginia Woolf anul ăsta, chiar dacă am terminat doar O cameră doar a ei, cam pe tot parcursul anului am citit și re-citit diferite pasaje din cărțile ei.

Romanul grafic (/manga) preferat: Homunculus primele 3 volume, la al 4-a le-a a devenit dubios, și la  al 5-lea mi s-a rupt filmul pentru că a fost o scenă absolut nenecesară și scârboasă, care m-a traumatizat și a stricat totul pentru mine. M-am bucurat să văd că și alții au criticat acea scenă și am înțeles că după volumul 6 devine din nou interesant, dar… nervii mei subțiri spun nu deocamdată.

O surpriză a fost: The sandman de Hoffman – nu mai știu cum am dat de ea, dar m-a făcut curioasă în legătură cu literatura gotică.

Anul acesta am dat fail de două ori cu provocările literare:

1. provocarea pe care am început-o în aprilie, care a durat 3 luni și din care mi-am dat seama doar că am o inuiție foarte bună.

2. un read-a-thon cu cărți clasice românești de care m-am apucat în vară, și pe care l-am abandonat rapid pentru că m-a enervat prima carte pe care am început-o din primele pagini, #panseluță.

Alte cifre: 18/40 citite în limba engleză, 10 cărți scrise de femei, 8 cărți scrise de români

Am lăsat multe cărți neterminate anul acesta, singura pe care o voi mai termina la anul va fi Omul din cerc de Vișniec.

Concluzia finală.

Nu am prea multe lucruri bune de spus despre 2020, dar mă bucur că l-am redescoperit pe Vișniec. Acum câțiva ani îi citeam poeziile, nu știu de ce nu am citit nicio piesă de-a lui până acum, deși îl vânam prin teatre. Pentru voi cum a fost 2020?

Goodreads | Bookstagram 

end of the year book tag 2020

Am avut un mic atac de panică dându-mi seama că mai avem două luni din anul 2020 și din challenge-ul de lectură de pe GoodReads.

Al meu, momentan arată așa:

M-am gândit să fac o tradiție și din acest tag pe care l-am furat anul trecut.

1) Există vreo carte pe care ai început-o anul acesta și pe care vrei să o termini până la sfârșitul anului?

Am început atât de multe cărți în ultimele luni și pe toate vreau să le termin cât de curând posibil. Nu pot să le înșir pe toate aici fără să mă hiperventilez, așa că o să sar peste partea asta.

În mare, am trei cărți despre arta și istoria fotografiei, care sunt prea interesante să le grăbesc.

Am o antologie de teatru scurt de Matei Vișniec pe care o ador, deci la fel.

Și multe cărți de non-ficțiune pe teme foarte diverse de care nu mai am nicio șansă să mă apropii prea curând, așa că singurele cărți pe care sper să le mai bifez cele de la întrebarea 4) și Bufnița oarbă.

2) Ai vreo carte iernatică, care să facă trecerea către finalul anului?

Anul ăsta chiar mă apuc Iarna vrajbei noastre de Steinbeck.

3) Există vreo apariție nouă, pe care încă o aștepți?

Ca de obicei, nu, nu urmăresc ce se întâmplă pe piața de carte, am prea multe liste cu cărți și nu vreau să fiu tentată să le dublez.

Însă am aflat că există niște newslettere literare, m-am înscris la câteva (poate o să scriu despre ele?) și în viitor poate nu o să mai fiu atât de paralelă cu lumea.

4) Numește trei cărți pe care vrei să le citești până la finalul anului.

Vreau să testez  GoodReads face recomandări bune, dar văd că-mi dă doar piese de teatru. Am ales 3:

Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni –  mi-au recomandat-o pentru că am citit Jocul de-a vacanța.

Stare de alertă de Albert Camus –  pentru că citesc Omul din cerc.

Cui îi e frică de Virginia Woolf? de Edward Ablee – pentru că am citit Lungul drum al zilei către noapte.

În rest, sper să citesc ceva SF lunile astea (Philip K. Dick, de exemplu) – poate ajung la numărul decent, magic și ideal de 52 de cărți pe 2020 😀

5) Crezi că există vreo carte care te mai poate impresiona, devenind cea mai bună carte pe care ai citit-o anul acesta?

De la Bufnița oarbă am avut mari așteptări. Nu mi-a plăcut deloc traducerea (prea românească), așa că am abandonat-o și acum am făcut rost de ea în engleză. Dacă mai reușesc să mă reapuc de ea presimt că da, s-ar putea să fie una dintre cele mai impresionante din 2020.

6) Ai început să faci planuri de lectură pentru 2021?

Simt nevoia să citesc proză mai consistentă (am citit prea multe piese de teatru, comics și poezie anul ăsta). Și multă non-ficțiune. Așa că în 2021 nu o să am un număr de cărți impresionant și, probabil, nu o să mai am nici cărți scurte de recomandat 🙁 dar nu o să bată vântul pe aici, promit. 

5 cărți bizare pe care le poți citi în câteva ore

Mai știți articolul în care promiteam că o să vă stresez pe termen lung în legatură cu cărțile mele scurte? 

Am revenit cu noi recomandări, de data asta cu niște cărți bizare care se citesc în maxim două sau trei ore.

De ce bizare? Pentru că nu abordează subiectele cele mai obișnuite, dar promit că tocmai din acest motiv merită să fie citite.

♣ 5 recomandări de cărți bizare ♠

Gradina de ciment de Ian McEwan

Un roman care se simte ca un duș rece – brrr. 

 Patru frați ajung singuri pe lume într-un mod…. cel puțin neobișnuit, pe care îl țin secret și care îi determină să dezvolte fiecare mecanismul propriu de a face față situației. Înconjurați de ciment și izolare, noțiunea de timp se pierde, zilele trec fără scop și ei trăiesc tot mai detașați de realitate și de situația tragică în care se află. Numai sora cea mare mai păstrează legătura cu lumea exterioară și pune în pericol colțul lor de lume.

Romanul este greu de digerat, la propriu, nu-l recomand persoanelor cu stomacul sensibil și pline de prejudecăți (ca mine), i-am dat 2/5 steluțe pentru că l-am terminat cu o senzație reală de greață, dar nu pot să neg faptul că este o carte bună. Povestea este memorabilă și scrisă într-un mod tranșant, care nu are cum să nu-ți lase o impresie puternică, oricare ar fi aceea.

De ce fierbe copilul în mămăligă de Aglaja Veteranyi

O carte inspirată din viața Aglajei, o actriță de origine română, care și-a petrecut copilăria călătorind prin Europa în perioada comunismului, alături de familia ei de artiști circari.  

Stilul haotic și neobișnuit al autoarei nu este deloc o înșiruire de fraze lipsite de sens, așa cum pare la prima vedere. În naivitatea aparentă a prozei, se ascunde multă profunzime și multă încercare de a înțelege lumea prin ochii unui copil fără un loc stabil în lume. Aglaja a căutat un refugiu în propria imaginație debordantă pentru situația extraordinară în care se afla – o viață în continuă mișcare, lipsită de identitate națională, alături de o familie excentrică și ale ei orori. 

“VISEZ CA MAMA MOARE! ÎMI LASĂ O CUTIE CU BĂTĂILE INIMII EI.”

Omul este un mare fazan pe lume de Herta Muller

 Încă o autoare de origine română, de această dată câștigătoare a premiului Nobel, cu o carte suprarealistă despre sacrificiul pe care îl făceau femeile nemțoaice în comunism pentru a emigra din România. O carte ca o serie de flash-uri din viața unui sat urmărit de-o cucuvea. Cartea nu e scurtă doar ca număr de pagini, capitolele sunt scurte, frazele sunt scurte, fiecare propoziție parcă se termină abrupt și pare incompletă, e ceva diferit, bizar și înfricoșător în delirul acelui sat, și sunt sigură că mi-au scăpat multe, dar totuși o recomand 😀 

‘Pe obrazul ei o pată roşie. Este pata de la palma lui Windisch. Este pata de la aburul ceaiului. Este pata de bătrâneţe a babei Kroner.’

Femei fără bărbați de Parsipur

Povestea a 5 femei care, puternic marcate de stilul de viață iranian, își caută liniștea într-o grădină fermecată.   

O carte ciudățică prin prisma faptului că, deși este o carte scurtă, plină de realism magic, de simboluri și de nebunie, reușește să comunice destul de multe despre problemele reale ale femeilor iraniene și atinge subiecte interzise în cultura lor – virginitate, sexualitate, limitele pe care le au femeile în societate. Cartea aceasta a apărut în 1989 și a fost considerată o ”revoltă”, motiv pentru care autoarea a fost banată în propria ei țară.

Printre hohote de plâns, s-a gândit ca anul acela trebuie neapărat să facă un tur al Africii. Voia să meargă acolo și să devină un arbore tropical. Își dorea asta din toată inima și întotdeauna dorințele inimii sunt cele care aduc oamenii în pragul nebuniei.

Metafizica tuburilor de Amelie Nothomb.

Ficțiune cu tente autobiografice, inspirate din viața autoarei în Japonia.

O poveste stranie despre amintirile Ameliei de la naștere și până la vârsta de 3 ani. Perioadă din viață numită okosama în cultura japoneză, care consideră că toți copiii se nasc zei și devin muritori abia la împlinirea vârstei sacre. 

Am o relație love-hate cu această autoare, mi se pare ironică, arogantă, până și privirea ei mă deranjează (lol), dar m-am distrat citind cartea asta și nu cred că mi-a luat mai mult de-o oră. Nothomb are talentul de a filosofa într-un mod extrem de simplist despre moarte, timp și natura umană.

Uneori mă gândesc că unica noastră specificitate individuală e cuprinsă aici: spune-mi din ce te scârbeşti şi am să-ţi spun cine eşti. Personalităţile noastre nu au nicio valoare, înclinaţiile ne sunt unele mai banale decât altele. Numai repulsiile vorbesc cu adevărat despre noi.

Alte articole despre cărți scurte aici, aici și aici.

Voi ce cărți scurte ați mai citit?

#clasicipepâine: 1-5 august | maraton de lectură

Știu că am zis că nu-mi plac maratoanele de lectură, pentru că nu mi se pare sănătos să te forțezi să citești ore întregi, însă am găsit pe Instagram unul interesant #clasicipepaine, organizat de @4fara15 și @adelina_traicu, și de mult mă gândesc să îi mai dau o șansă acestei provocări.

O să respect cerințele și să fac o prioritate din citit zilele acestea, dar fără să-mi dau viața peste cap pentru asta.

Nu vreau să beau cafea și să stau trează ca să citesc sau să continui o carte care nu-mi place doar ca să am termin maratonul.

Scopul meu este doar să citesc cât mai mult zilele acestea și, dacă se poate, să termin aceste 3 cărți pe care le-am ales. Fără stres 😀

Maratonul va avea loc între 1 și 5 august și cerințele sunt următoarele:

♠ O carte clasică scrisă de o femeie:

The bluest eye de Toni Morisson – 216 pagini

♣ O carte scrisă de un autor de culoare: 

Go tell it to the mountains de James Baldwin – 256 pagini

♦ O carte scrisă de un autor roman:

Marele singuratic de Marin Preda – 349 de pagini+ 15 de referințe critice – menționez că nu am citit Moromeții, dar în aceste referințe scrie că nu este o continuare, ci mai degrabă o reluare și un roman independent.

836 de pagini în total – am emoții, dar cred că mă descurc 😀

O să revin cu postări, aici sau pe Instagram.

cum să te îndrăgostești de citit

Într-un articol anterior am menționat câțiva autori și genuri literare care mi se par potrivite la început de drum, însă eu consider cititul constant un mod de viață. Nu mi se pare suficient să pui mâna pe o carte ca să te îndrăgostești de literatură dacă nu ai avut dintotdeauna o înclinație pentru cărți. E posibil să încerci la nesfârșit și nimic să nu te impresioneze vreodată.

Câteva idei despre cum ai putea să te îndrăgostești de citit:

1.Uită ce ai învățat în școală. 

Cărțile nu trebuie să fie plictisitoare, să fie scrise în termeni pompoși sau să fie groase și să-ți consume zile întregi din viață.  

Uită traumele pe care ți le-a lăsat școala, când citeai în silă pasaje din cărți vechi, scrise într-un limbaj arhaic, care te plictiseau și pe care nu înțelegeai de ce le studiezi, pentru că erai un pui de om zgribulit în lume. Eu înțeleg cum e gândită programa, dar cred că ar trebui, măcar o dată pe semestru, să i se dea elevului șansa de a citi ceva mai modern, ce-l atrage pe el, nu o listă de lecturi obligatorii și una de lecturi suplimentare.    

 Aruncă un ochi pe aici, și pe aici– adică în câteva articole în care am mai scris despre cum cititul poate fi și fun, și scurt, și comic, și altfel.

2. Alege un domeniu care te interesează. 

Dacă zici că nu ai unul, nu te cred. Nu trebuie să citești clasici sau bestselleri. Nu trebuie nici măcar să citești beletristică. Cărțile non-fictive pot fi, de multe ori, mult mai utile. Ideea e să explorezi lucrurile care te interesează prin altceva decât articole de Wikipedia, rețele sociale sau prima căutare pe google, care e de cele mai multe ori un site foarte dubios. Nu cred că există subiect care să nu fi fost tratat deja într-o carte. 

3. Mai puțin internet și TV. 

Sau mai puțin orice alt lucru din viața ta care-ți consumă timp și nu-ți aduce nimic pozitiv

Toți avem mici adicții, internetul și televiziunea cred că sunt cele mai frecvente, timpul cam dispare când începem să scrollăm sau ne uităm la emisiunea preferată și nu prea realizăm câte ore din viață pierdem în felul acesta până când nu renunțăm la ele și ne gândim: acum ce?

Acum punem mâna pe o carte. Zece minute de citit în loc de scrollat azi, o jumătate de oră în loc de zapat mâine, și încetul cu încetul, poți înlocui o activitate nocivă cu una care poate o să-ți aducă serioase beneficii în timp. N-ai cum să dezvolți un obicei sau cum să te îndrăgostești de un lucru, dacă nu-i dedici timp. Și uneori trebuie să te și dezveți de obiceiurile care nu-ți mai folosesc. Un citat din Micul Prinț, care ilustrează perfect ceea ce vreau să zic:

It’s the time you have wasted for your rose that makes your rose so important.

prima carte

Nu de mult mi-a cerut o recomandare de carte o persoană care nu citește, însă crede ca ,,ar fi cazul sa se apuce”.

Mi s-a părut o întrebare bună. Ce carte recomanzi unei persoane fără experiență literară? Pentru că vrei, totuși, să-i faci o impresie bună, nu să o plictisești sau să o sperii cu un Kafka sau un Dostoievski.

Prima autoare care mi-a venit în minte a fost, desigur, Agatha Christie. Mi se pare chiar perfect să începi cu Zece negri mititei – și asta e cartea pe care i-am recomandat-o și persoanei respective. Pentru că e o carte scurtă, ușoară de parcurs cu o poveste care te ține în suspans. Dar nici celelalte cărți ale ei nu sunt mai prejos.

Alte cărți pe care simt că le pot recomanda oricui și că au șanse foarte puține să dezamăgească sunt Flori pentru Algernon de Daniel Keyes și Fahrenheit 451 de Ray Bradbury – cărți fără vârstă despre care nu am auzit niciodată o părere negativă și singurele pe care am curaj să le ofer vreodată cadou. 

Cred că e destul de vizibil în general că nu-mi plac cărțile comerciale, cărțile care sunt la modă, dar nu înțeleg de ce se bagatelizează atât de mult consumatorii lor, pentru că până la urmă toți începem de undeva.

Dacă aș întreba 100 de cititori care a fost prima lor carte citită, chiar dacă răspunsurile ar fi foarte diferite, majoritatea ar spune ori o carte din copilărie sau programa școlară, ori o carte de un autor clasic sau mainstream. Gusturile se formează în timp, așa că mi se pare normal ca la început să alegi cărțile care sunt cât mai accesibile – cărțile cu care intri cel mai ușor în contact.

Mie cărțile polițiste, pline de mistere, crime, nebunie, fantezie mi se par cele mai potrivite ca lecturi de început, dar știu multe persoane cărora le-a aprins pasiunea pentru lectură autori precum Coelho. Autori care nu sunt prea agreați de ”cititorii cu experiență”, autori care scriu ,,maculatură” și ,,sunt o pierdere de timp”. O regulă, care ar trebui să fie valabilă pentru absolut toată lumea: citește doar ce ai tu chef. Începe de unde vrei tu și continuă tot așa, pentru că cititul e o activitate care ar trebui să-ți facă plăcere, nu este un concurs. Iar unele persoane poate au o înclinație spre literatură și pot începe de oriunde, dar pe altele prima carte citită de bună voie poate să le descurajeze complet dacă au norocul să pună mână din prima pe ”Ulise”.

Cărțile pe care le înșir în articolul ăsta sunt ușoare și, în mare parte, scurte. Nu pentru că persoanele care nu citesc n-ar putea înțelege cine știe ce subiecte, dar cititul necesită concentrare, un ,,mușchi” pe care dacă nu îl ai antrenat, n-o să te lase să duci o carte greoaie la bun sfârșit.

Dacă vrei să te apuci de citit și ai nevoie de mai multă căutare, poate îți atrage atenția un titlu de aici.

Cărți pe care le recomand, dar în funcție de genuri literare, teme, subiecte etc. Și da, sunt cărți cunoscute pentru cititori, în general, dar pentru o persoană care nu citește s-ar putea să fie niște titluri noi

Fantezie, paranormal, magie – Cartea cimitirului de Neil Gaiman. Serii: Harry Potter, Percy Jackson, Lumea disc.

Science-fiction, experimente, monștri – Frankenstein de Marry Shelley, Umbră de John Saul. Serii: Jocul lui Ender, Dune – asta nu este o serie scurtă și nici ușoară, dar am observat că era preferata multora când eram prin adolescență.

Tot science fiction, dar cu roboți și extratereștri: Cronici marțiene de Ray Bradbury, Ciberiada de Stanislaw Lem, seria Roboți de Isaac Asimov.

Călătorii în timp: Mașina Timpului de H.G. Wells, Abatorul 5 de Kurt Vonnegut, Un yankeu la curtea regelui Arthur de Mark Twain.

Mister, crimă, nebunie – Câinele din Baskerville de Arthur Conan Doyle, Parfumul de Patrick Suskind, Colecționarul de John Fowles, Dr. Jekyll and Mr. Hyde de Stevenson, Ciuleandra de Liviu Rebreanu. Serii: Hannibal Lecter. Și Fjallbacka de Camilla Lackberg.

Serii distopice: Jocurile foamei, Divergent, Labirintul. 

Drame psihologice – Leandrul alb de Janet Fitch și toate cărțile de Gillian Flynn.

Clasice – Șoareci și oameni de Steinbeck, Grădina secretă de Burnett, Singur pe lume de Malot. 

Scurte și filosofice – toate cărțile Ameliei Nothomb. Și Lumea Sofiei de Gaarder pentru o introducere în istoria filosofiei.

Cu romanele de dragoste nu le am, dar primul roman serios citit de mine a fost Jane Eyre de Charlotte Bronte :D.

Important e să alegi un titlu dintr-un gen care te atrage. Restul vine de la sine. 

listă de cărți preferate

Mă uitam prin bibliotecă și mi-am dat seama câte dintre cărțile pe care le consideram preferatele mele în trecut, îmi sunt atât de indiferente acum.

Dacă citești constant, e cam imposibil să păstrezi o listă de cărți preferate intactă sau să privești cărți citite acum câțiva ani cu aceiași ochi.

Așa că asta e o listă cu preferatele mele în 2020

  1. Deșertul tătarilor, Buzzati – izolare, așteptare, amânare – citită în 2019
  2. De două mii de ani, Sebastian – jurnalul unui evreu –  citită în 2020
  3. Foamea, Hamsun – un artist al foamei, dar nu al lui Kafka – citită în 2018
  4. Rinocerii, Ionesco – piesă de teatru, absurd, politic – citită în 2019
  5. Inimă de câine, Bulgakov – SF, un Frankenstein rusesc, grotesc – citită în 2016
  6. De ce fierbe copilul în mămăligă, Veternyi – lumea circului, acrobații mintale – citită în 2020
  7. Ciuleandra, Rebreanu – crimă, dans, nebunie – citită în 2019
  8. Copiii lui Hansen, Spahic – un studiu al leprei – citită în 2018

Descrierile sunt succinte pentru că am mai vorbit sau voi mai vorbi despre ele, nu are rost să intru în detalii.

Ar mai fi, dar am ales cărțile care îmi vin cel mai des în minte când mi se cere o recomandare sau când se discută despre cărți bune. 

Cu toate astea, parcă nu-mi place ideea de carte preferată. Poate pentru că mi-e greu să aleg sau pentru că mă deprimă faptul că mintea noastră e finită și că uităm, că lucrurile se schimbă, chiar dacă se schimbă în bine de multe ori, pentru că dacă mă uit la ce cărți am dat steluțe acum 8 ani…. mă apucă râsul :D.

Nu știu, dar sper ca peste un an sau cinci să găsesc postarea asta total întâmplător și să mă minunez de câte lucruri s-au schimbat sau câte au rezistat în timp.

există cărți cărora le-a trecut vremea?

Anul trecut am citit o carte clasică pentru copii, Pânza lui Charlotte, și m-a cam pus pe gânduri. Mi-am dat seama că sunt multe cărți pe care nu le-am citit sau nu-mi amintesc să le fi citit la vremea la care ar fi trebuit, deși le-am avut mereu prezente pe o listuță într-un colț al minții. 

Aceasta este o postare deschisă, unde o să adaug în timp cărți pe care ar fi trebuit să le citesc în copilărie, adolescență etc. Genul acela de cărți pe care le-a citit toată lumea în afară de mine. Iar când rămân în pană de idei de lectură, o să arunc un ochi pe aici.

Cărțile au vârstă? Voi ce ziceți?

Literatură română 

Cartea cu Apolor, Gellu Naum

Cireșarii (1-6 volume), Constantin Chiriță

Din lumea celor care nu cuvântă, Emil Gârleanu

Recreatia mare, Mircea Sântimbreanu

Toate pânzele sus!, Radu Tudoran

Literatură universală 

Grădina secretă, Frances Hodgson Burnett 

Anna din Green Gables, Lucy Maud Montgomery

Comoara din insulă, Robert Louis Stevenson 

Colț alb, Jack London

Robinson Crusoe, Daniel Defoe

Călătoriile lui Gulliver, Jonathan Swift

Contele de Monte-Cristo, Jesse Horn

Don Quijote de la Mancha, Miguel De Cervantes

Matilda, Roald Dahl

Winnetou, Karl May

David Copperfield, Charles Dickens

Coliba unchiului Tom, Harriet Beecher Stowe

Un yankeu la curtea regelui Arthur, Mark Twain

Castelul din Carpați, Jules Verne

Cei trei mușchetari, Alexandre Dumas

Mândrie și prejudecată, Jane Austen

La răscruce de vânturi, Emily Bronte

Morcoveata, Jules Renard

Ivanhoe, Walter Scott