notițe din cărți

Știu că am GoodReads și blog, și aș putea sa le folosesc la maximum ca să-mi exprim toate gândurile despre cărțile pe care le citesc, dar uneori e mișto sa ai un jurnal mai intim, în care să vorbești singur despre răscoalele pe care le duci cu literatura.

Obișnuiam să nu scriu despre cărți decât idei fragmentate și să mi le pierd prin sutele de notițe din telefon.

Așa că am căutat un template Notion și m-am jucat puțin cu el, iar pentru că pe mine m-a ajutat, o să-l pun aici, în caz că o să ajute și pe altcineva vreodată să-și țină gândurile grămadă.

TEMPLATE NOTION AICI.

Ca să obții template-ul trebuie doar:

  1. să ai cont pe Notion, îl faci rapid cu Google-ul
  2. apeși Duplicate din bara de sus
  3. să-l personalizezi

Pe mine chestiuța asta m-a motivat să-mi recenzez toate cărțile citite anul acesta. Cu toate că nu par multe, pentru mine nouă recenzii din nouă cărți citite, e ceva.

Acum mă simt incompletă dacă termin de citit o carte și nu umplu măcar o pagină acolo despre ea.

Mi se pare un sistem simplu, ușor de păstrat organizat, spre deosebire de notițele din telefon sau ciornele de articole, care în cazul meu sunt prea multe și mi-e greu să îmi amintesc de toate.

Despre template:

Acel chenar cu Books Read in 2021 dacă vreți să-l păstrați, trebuie să-l refaceți.

Cum îl refaceți:

– intrați pe indify.comcreate new counter, copiați link-ul după ce l-ați terminat, scrieți în notion pe rândul pe care îl vreți /Embed și puneți acolea.

Folosesc Notion de mai bine de un an, așa că o să mai revin cu template-uri utile, sper eu.

Acum că am un loc (cum spunea Marin Sorescu – strâmt, dar ai unde să-ți pierzi mințile), sunt curioasă voi cum luați notițe din cărți ? 😀

eu, robotul de isaac asimov | #30sub300

Dacă în mod normal atunci când vine vorba de inteligență artificială în literatură și cinematografie avem de-a face cu roboți malefici care se întorc împotriva omenirii, creând haos și distrugând planeta, aici nu este cazul. 

Eu, robotul este o colecție de 9 povestiri despre roboți și bazele programării lor. Mai exact cele 3 legi ale roboticii, care au fost create pentru a menține ordinea într-o lume în care aceștia se plimbă nestingheriți printre oameni.

Este o carte despre situații extraordinare și probleme întâmpinate de roboți în interacțiunile lor cu umanitatea, cărora Asimov le propune rezolvări interesante.  

De găsit la reducere pe Cartepedia.

De citit dacă îți plac puzzle-urile și dacă ai curiozitatea de a afla care sunt cele trei importante legi 😀

#30sub300

30 sub 300

Trei lucruri despre mine:

♦ mă oftică faptul că nu am răbdare să scriu recenzii

♣ mă sâcâie faptul că nu mi-am creat o disciplină de a posta zilnic pe blog

♠ mă zgârie psihic ideea de a posta articole scurte

Așa că anul acesta vreau să fac ceva deloc tipic Julietts.

O serie de recenzii sub 300 de cuvinte.

O să le numesc mini-recomandări. Sau micro-recenzii. Sau #30sub300.

O să apară sporadic, și ideal ar fi să existe măcar 3 pe lună. 

Asta pentru că nu vreau să lipsească literatura de pe blog, cu toate că în perioada asta sunt ocupată cu non-ficțiunea ♥.

Voi cum stați cu piticii de pe creier? 😀 

Facebook | Instagram | Goodreads

opinii nepopulare | cărți edition

Prefer cărțile electronice, am încercat recent să citesc o carte în format fizic și nu am reușit să-mi găsesc nicicum o poziție în care să nu stau chinuită, să nu amorțesc după câteva minute, să nu mă forțez cumva să țin cartea deschisă, a fost o fâstâceală continuă, care m-a enervat, așa că prefer să citesc veșnic în fața PC-ului sau răsturnată pe unde apuc cu ochii într-un ecran 🙂

Cărțile noi miros oribil, a pește sau oțet, iar cele vechi a praf stătut și mucegai.

A fi pasionat de cumpărat cărți și a fi pasionat de citit cărți nu este același lucru.

Coperta, formatul cărții, fontul, totul influențează experiența pe care o ai cu o carte, evident că judecăm cărțile după felul în care arată. 

Mi-am schimbat părerea despre motivul pentru care majoritatea termină liceul cu o aversiune față de literatură. Nu cred că obligația de a citi acele cărți lasă acel gust amar, până la urmă obligații am avut la toate materiile.

”Problema” e că cel mai probabil n-au avut exemple acasă. Dacă nu a avut cine să-ți spună povești când erai mic, pentru că ai avut părinți neinteresați sau neștiutori, normal ca nu te interesează nici pe tine. Persoanele cu o atracție naturală pentru cărți sunt destul de rare, profesorii care să știe cum să-ți insufle pasiunea asta și mai rari.

Cred că printre cele mai vechi amintiri ale mele sunt părinții mei citind. Tata îmi citea Miorița și-mi vorbea despre stele, mama îmi citea poezii și mă lăsa să-i distrug aluatul de prăjituri, bunicul citea romane grele cu toate că avea doar 4 clase, avea o bibliotecă frumoasa, cu cărți rare, legate în piele, iar eu îi citeam povești cu zâne fratelui meu. Mereu am fost înconjurată de cărți. Când aveam 5 ani a dezmembrat mama pentru o perioada biblioteca și a urcat cărțile într-o mansarda. Uram mansarda aia. Era întunecoasă și scările erau abrupte. Să urci acolo era ușor, dar era înfricoșător să cobori, pentru că nu aveai de ce să te ții pe scara aia lungă. Pentru că eram obișnuită să am cărți mereu, cu toate că nu știam încă să le citesc și aveam frică de înălțimi, îmi luam inima în dinți aproape în fiecare zi și urcam pe furiș acolo doar ca să citesc titluri, să le aranjez după tot felul de criterii și să le răsfoiesc. Obișnuință.

Voi ce opinii nepopulare aveți despre cărți, citit, cititori? Eu aș putea s-o țin în rant-uri o săptămână, dar mi-aș face mulți dușmani pă lume :))))

bingo literar 2021

Având în vedere ce an tocmai a trecut, n-ar trebui să-mi fac planuri prea ambițioase pentru 2021, dar cam așa arată lista mea de-citit momentan. 

În afară de rândul cu SF-uri, cam toate au peste 300 de pagini, pentru că singura mea rezoluție de anul acesta este să citesc cărți mai consistente. 

Iarna vrajbei noastre – 336 pagini – bifat 😀 

Voi aveți o provocare literară pentru anul ăsta?

 

5 cărți pe care le poți citi în cel mult o oră

M-am gândit să închei anul cu un ultim articol despre cărți scurte, din moment ce plănuiesc să le evit în 2021 – e una din rezoluțiile mele.

Acestea nu sunt cărți pe care le puteți citi într-un weekend sau într-o zi, așa cum am obișnuit să recomand, ci despre cărți pe care le puteți citi în cel mult o oră.

Mai scurte de atât nu există 😀

Îmi pare rău că nu mi-a venit ideea asta de articol mai repede, am văzut că toată lumea citește proză scurtă astăzi ca să termine reading challenge-ul de pe goodreads, dar poate o să vă ajute recomandările astea cu altă ocazie.

Un om normal citește 250-300 cuvinte pe minut, așadar timpul de lectură este aproximat în funcție de asta și de amintirile mele.

  1. Colonia penitenciară de Franz Kafka, 54 de pagini, aproximativ 45 de minute
  2. Prăbușirea casei Usher de Edgar Allan Poe, 32 pagini, cel mult 20 minute
  3. Recunoștință de Oliver Sacks, 72 de pagini foarte ușoare de parcurs, maxim! 40 de minute.
  4. Mantaua de Nikolai Gogol, 41 de pagini, cel mult o oră.
  5. Herbert West: Reanimator de H.P. Lovecraft, 48 de pagini, cel mult o oră.

O recomandare de-a mea, dacă vreți să citiți, dar chiar nu aveți timp, încercați piesele de teatru. Sunt destul de complexe majoritatea și o să urmeze un articol cu preferatele mele în curând.

Până atunci, an nou fericit și să ne citim cu bine! ♥

statistici literare 2020

Offtopic! Dacă nu ai un blog, dar ai un cont de GoodReads și vrei să faci un mic rezumat al anului 2020, poți scrie o recenzie a anului aici și să o pui pe raftul exclusive.

2020 e un an pe care mintea mea nu e capabilă să-l proceseze, nu mai știu cu ce gânduri am pornit pentru că pare că simt că au trecut trei ani din ianuarie și până acum. 

Vreau să păstrez tradiția cu statistica cu toate că anul acesta nu prea am ce scrie pentru că am citit în mare parte poezie, teatru, manga, iar în ultimele două luni nimic.

Dar, pe același sistem ca anii trecuți.

Concluzii de sfârșit de an:

  • nu mai vreau să citesc cărți scurte
  • am doi autori români preferați acum: Sebastian și Vișniec
  • trec anii și tot absurdul rămâne tema mea preferată în literatură, teatru, cinematografie etc.

Favorită: De două mii de ani… de Mihail Sebastian

Piesă de teatru favorită: Mansardă la Paris cu vedere spre moarte de Matei Vișniec

Mi-au plăcut destul de mult și: 

  • Fata cu fragi, Stromme
  • De ce fierbe copilul în mămăligă, Veteranyi
  • Joaca de-a vacanța, Sebastian (piesă de teatru)
  • O cameră doar a ei, Woolf (eseistică)
  • Omul care și-a confundat soția cu o pălărie, Sacks (non-ficțiune)
  • Letters to a young poet, Rilke (non-ficțiune)

Mi-a plăcut și trebuie neapărat s-o recitesc cândva: O cameră doar a ei.

Mi-a plăcut, dar nu până la capăt: Victoria, Hamsun.

Mi-a plăcut, dar nu știu să vorbesc despre ea: Utilitarianism, Mill (filosofie) 

Înțeleg de ce e apreciată, dar nu e printre preferatele mele: Milk & honey, Kaur – mi-au plăcut mai mult ilustrațiile.

O carte care m-a făcut să mă simt copil, în sensul bun: Gradina secretă de Burnett – mai vreau cărți de genul ăsta.

N-a fost vina ta, a fost vina mea: The bluest eye, Toni Morrison – cartea asta m-a făcut să-mi dau seama că sunt prea sensibilă pentru lumea asta. am găsit un site util pentru sensibiloși ca mine – Book trigger warnings – dacă o să căutați cartea asta, o să vă îngroziți. nu e o carte proastă, sunt eu extrapanseluță.

Am fost dezamăgită de aproape toată poezia pe care am citit-o anul ăsta și de Raftul cu ultimele suflări – sunt unele cărți care sunt perfecte și nu au nevoie de continuări.

Nu mi-a plăcut deloc: Franny și Zooey – am zis două cuvinte despre ea aici.

Cel mai citit autor a fost Mihail Sebastian. 

Cea mai citită autoare – am fost tentată să zic Aglaja Veternyi, dar am citit foarte mult Virginia Woolf anul ăsta, chiar dacă am terminat doar O cameră doar a ei, cam pe tot parcursul anului am citit și re-citit diferite pasaje din cărțile ei.

Romanul grafic (/manga) preferat: Homunculus primele 3 volume, la al 4-a le-a a devenit dubios, și la  al 5-lea mi s-a rupt filmul pentru că a fost o scenă absolut nenecesară și scârboasă, care m-a traumatizat și a stricat totul pentru mine. M-am bucurat să văd că și alții au criticat acea scenă și am înțeles că după volumul 6 devine din nou interesant, dar… nervii mei subțiri spun nu deocamdată.

O surpriză a fost: The sandman de Hoffman – nu mai știu cum am dat de ea, dar m-a făcut curioasă în legătură cu literatura gotică.

Anul acesta am dat fail de două ori cu provocările literare:

1. provocarea pe care am început-o în aprilie, care a durat 3 luni și din care mi-am dat seama doar că am o inuiție foarte bună.

2. un read-a-thon cu cărți clasice românești de care m-am apucat în vară, și pe care l-am abandonat rapid pentru că m-a enervat prima carte pe care am început-o din primele pagini, #panseluță.

Alte cifre: 18/40 citite în limba engleză, 10 cărți scrise de femei, 8 cărți scrise de români

Am lăsat multe cărți neterminate anul acesta, singura pe care o voi mai termina la anul va fi Omul din cerc de Vișniec.

Concluzia finală.

Nu am prea multe lucruri bune de spus despre 2020, dar mă bucur că l-am redescoperit pe Vișniec. Acum câțiva ani îi citeam poeziile, nu știu de ce nu am citit nicio piesă de-a lui până acum, deși îl vânam prin teatre. Pentru voi cum a fost 2020?

Goodreads | Bookstagram 

end of the year book tag 2020

Am avut un mic atac de panică dându-mi seama că mai avem două luni din anul 2020 și din challenge-ul de lectură de pe GoodReads.

Al meu, momentan arată așa:

M-am gândit să fac o tradiție și din acest tag pe care l-am furat anul trecut.

1) Există vreo carte pe care ai început-o anul acesta și pe care vrei să o termini până la sfârșitul anului?

Am început atât de multe cărți în ultimele luni și pe toate vreau să le termin cât de curând posibil. Nu pot să le înșir pe toate aici fără să mă hiperventilez, așa că o să sar peste partea asta.

În mare, am trei cărți despre arta și istoria fotografiei, care sunt prea interesante să le grăbesc.

Am o antologie de teatru scurt de Matei Vișniec pe care o ador, deci la fel.

Și multe cărți de non-ficțiune pe teme foarte diverse de care nu mai am nicio șansă să mă apropii prea curând, așa că singurele cărți pe care sper să le mai bifez cele de la întrebarea 4) și Bufnița oarbă.

2) Ai vreo carte iernatică, care să facă trecerea către finalul anului?

Anul ăsta chiar mă apuc Iarna vrajbei noastre de Steinbeck.

3) Există vreo apariție nouă, pe care încă o aștepți?

Ca de obicei, nu, nu urmăresc ce se întâmplă pe piața de carte, am prea multe liste cu cărți și nu vreau să fiu tentată să le dublez.

Însă am aflat că există niște newslettere literare, m-am înscris la câteva (poate o să scriu despre ele?) și în viitor poate nu o să mai fiu atât de paralelă cu lumea.

4) Numește trei cărți pe care vrei să le citești până la finalul anului.

Vreau să testez  GoodReads face recomandări bune, dar văd că-mi dă doar piese de teatru. Am ales 3:

Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni –  mi-au recomandat-o pentru că am citit Jocul de-a vacanța.

Stare de alertă de Albert Camus –  pentru că citesc Omul din cerc.

Cui îi e frică de Virginia Woolf? de Edward Ablee – pentru că am citit Lungul drum al zilei către noapte.

În rest, sper să citesc ceva SF lunile astea (Philip K. Dick, de exemplu) – poate ajung la numărul decent, magic și ideal de 52 de cărți pe 2020 😀

5) Crezi că există vreo carte care te mai poate impresiona, devenind cea mai bună carte pe care ai citit-o anul acesta?

De la Bufnița oarbă am avut mari așteptări. Nu mi-a plăcut deloc traducerea (prea românească), așa că am abandonat-o și acum am făcut rost de ea în engleză. Dacă mai reușesc să mă reapuc de ea presimt că da, s-ar putea să fie una dintre cele mai impresionante din 2020.

6) Ai început să faci planuri de lectură pentru 2021?

Simt nevoia să citesc proză mai consistentă (am citit prea multe piese de teatru, comics și poezie anul ăsta). Și multă non-ficțiune. Așa că în 2021 nu o să am un număr de cărți impresionant și, probabil, nu o să mai am nici cărți scurte de recomandat 🙁 dar nu o să bată vântul pe aici, promit. 

5 cărți bizare pe care le poți citi în câteva ore

Mai știți articolul în care promiteam că o să vă stresez pe termen lung în legatură cu cărțile mele scurte? 

Am revenit cu noi recomandări, de data asta cu niște cărți bizare care se citesc în maxim două sau trei ore.

De ce bizare? Pentru că nu abordează subiectele cele mai obișnuite, dar promit că tocmai din acest motiv merită să fie citite.

♣ 5 recomandări de cărți bizare ♠

Gradina de ciment de Ian McEwan

Un roman care se simte ca un duș rece – brrr. 

 Patru frați ajung singuri pe lume într-un mod…. cel puțin neobișnuit, pe care îl țin secret și care îi determină să dezvolte fiecare mecanismul propriu de a face față situației. Înconjurați de ciment și izolare, noțiunea de timp se pierde, zilele trec fără scop și ei trăiesc tot mai detașați de realitate și de situația tragică în care se află. Numai sora cea mare mai păstrează legătura cu lumea exterioară și pune în pericol colțul lor de lume.

Romanul este greu de digerat, la propriu, nu-l recomand persoanelor cu stomacul sensibil și pline de prejudecăți (ca mine), i-am dat 2/5 steluțe pentru că l-am terminat cu o senzație reală de greață, dar nu pot să neg faptul că este o carte bună. Povestea este memorabilă și scrisă într-un mod tranșant, care nu are cum să nu-ți lase o impresie puternică, oricare ar fi aceea.

De ce fierbe copilul în mămăligă de Aglaja Veteranyi

O carte inspirată din viața Aglajei, o actriță de origine română, care și-a petrecut copilăria călătorind prin Europa în perioada comunismului, alături de familia ei de artiști circari.  

Stilul haotic și neobișnuit al autoarei nu este deloc o înșiruire de fraze lipsite de sens, așa cum pare la prima vedere. În naivitatea aparentă a prozei, se ascunde multă profunzime și multă încercare de a înțelege lumea prin ochii unui copil fără un loc stabil în lume. Aglaja a căutat un refugiu în propria imaginație debordantă pentru situația extraordinară în care se afla – o viață în continuă mișcare, lipsită de identitate națională, alături de o familie excentrică și ale ei orori. 

“VISEZ CA MAMA MOARE! ÎMI LASĂ O CUTIE CU BĂTĂILE INIMII EI.”

Omul este un mare fazan pe lume de Herta Muller

 Încă o autoare de origine română, de această dată câștigătoare a premiului Nobel, cu o carte suprarealistă despre sacrificiul pe care îl făceau femeile nemțoaice în comunism pentru a emigra din România. O carte ca o serie de flash-uri din viața unui sat urmărit de-o cucuvea. Cartea nu e scurtă doar ca număr de pagini, capitolele sunt scurte, frazele sunt scurte, fiecare propoziție parcă se termină abrupt și pare incompletă, e ceva diferit, bizar și înfricoșător în delirul acelui sat, și sunt sigură că mi-au scăpat multe, dar totuși o recomand 😀 

‘Pe obrazul ei o pată roşie. Este pata de la palma lui Windisch. Este pata de la aburul ceaiului. Este pata de bătrâneţe a babei Kroner.’

Femei fără bărbați de Parsipur

Povestea a 5 femei care, puternic marcate de stilul de viață iranian, își caută liniștea într-o grădină fermecată.   

O carte ciudățică prin prisma faptului că, deși este o carte scurtă, plină de realism magic, de simboluri și de nebunie, reușește să comunice destul de multe despre problemele reale ale femeilor iraniene și atinge subiecte interzise în cultura lor – virginitate, sexualitate, limitele pe care le au femeile în societate. Cartea aceasta a apărut în 1989 și a fost considerată o ”revoltă”, motiv pentru care autoarea a fost banată în propria ei țară.

Printre hohote de plâns, s-a gândit ca anul acela trebuie neapărat să facă un tur al Africii. Voia să meargă acolo și să devină un arbore tropical. Își dorea asta din toată inima și întotdeauna dorințele inimii sunt cele care aduc oamenii în pragul nebuniei.

Metafizica tuburilor de Amelie Nothomb.

Ficțiune cu tente autobiografice, inspirate din viața autoarei în Japonia.

O poveste stranie despre amintirile Ameliei de la naștere și până la vârsta de 3 ani. Perioadă din viață numită okosama în cultura japoneză, care consideră că toți copiii se nasc zei și devin muritori abia la împlinirea vârstei sacre. 

Am o relație love-hate cu această autoare, mi se pare ironică, arogantă, până și privirea ei mă deranjează (lol), dar m-am distrat citind cartea asta și nu cred că mi-a luat mai mult de-o oră. Nothomb are talentul de a filosofa într-un mod extrem de simplist despre moarte, timp și natura umană.

Uneori mă gândesc că unica noastră specificitate individuală e cuprinsă aici: spune-mi din ce te scârbeşti şi am să-ţi spun cine eşti. Personalităţile noastre nu au nicio valoare, înclinaţiile ne sunt unele mai banale decât altele. Numai repulsiile vorbesc cu adevărat despre noi.

Alte articole despre cărți scurte aici, aici și aici.

Voi ce cărți scurte ați mai citit?