insomnia nu e cool

Mă gândeam recent că nu a existat zi importantă din viața mea, în care să nu fi fost palidă și amețită după o noapte de dormit câteva ore spre deloc.

Insomnia mi-a acaparat o mare parte din viață, dar nu o să intru în detalii despre ravagiile pe care mi le-a făcut în creier, că mă apuc să țin un curs de neurologie aici.

Acum dorm doar pentru că altfel încep să tremur, am palpitații, nu aud bine, nu îmi fac sinapse neuronii și sunt sensibilă toată ziua dacă nu moțăi măcar 6 ore. Corpul meu efectiv nu mai duce încă o noapte albă. 

Dacă aveți un program de somn normal și sănătos, puneți-l pe lista de lucruri pentru care sunteți recunoscători. 

Nu vă obligați să stați treji, reduceți cafeaua aia, aruncați telefonul pe geam.

Când îmi spune o persoană sănătoasă că n-are chef să doarmă și-și face cafea la 1 noaptea, îmi vine să mă dau cu capul de primul gard. 

Nu merită.

Insomnia nu e cool, e un coșmar. Să nu poți dormi sau să nu vrei să dormi nu e șmecher, e ori boală, ori iresponsabilitate.

Un somn bun face diferența dintre o zi bună și una absolut groaznică. Mai ales după ce treci de vârsta la care zbârnâi 24 ore de la un ness.

Cel mai deprimant e că șoșăl media aplaudă antreprenorii ăștia care se mândresc cu faptul că se auto-distrug pentru visul lor…. care e adesea acela de a pune reclame pe Facebook :))))))) și alte prostii care în 10 ani nu o să mai conteze.

Ce o să conteze peste 10 ani e de ce mai e în stare creierul ăla după ani de zile în care l-ai supus la tortură și i-ai limitat capacitățile.

Concentrarea, memoria, productivitatea, toate au de suferit când somnul tău e mai feliat decât o franzelă.

Așa că pls apreciați-vă creierul dacă-l aveți întreg, nu ca al meu. 

Și aveți grijă să n-aveți griji. 

de ce să-ți pui alarma la 4 dimineața

Astăzi vreau să povestesc o minune care s-a întâmplat recent.

Mi s-a furat un telefon. Fiind prima experiență de genul, nu mă așteptam să-l mai recuperez in viața asta, așa că nu m-am agitat să pun anunțuri, să-l caut, să lalala.

Asta până când am intrat pe Facebook și am văzut că apăreau mesaje recente ca fiind citite, Messenger-ul acela nefiind atins de cel puțin o zi.

Atunci s-a umflat tărâța în mine si am blocat telefonul cu Google Find My Device, care apropo, eu ființă delicată psihic nu știam că tehnologia e atât de avansată și chiar va avea un efect parola aia…

Eu credeam că mă joc cu omul, că mi se părea amuzant să-i scriu acolo “Te văăăd” și să-i dau Play Sound de cate ori îl vedeam puțin conectat.

Mai ales că mi s-a părut scârbos că și-a băgat nasul in mesaje, dar nu a putut să contacteze măcar o persoană și s-o anunțe că a găsit telefonul în atâtea ore.

După o seară întreagă de ignorat apeluri și mesaje de la 15 persoane, în sfârșit sună ciombolanul în disperare pe numărul de recuperare. La 4 dimineața. De ce? Pentru că i-a sunat alarma 😀

Voia să-mi ia morții la rând, dar eu, spre deosebire de el, dormeam profund în acea duminică superbă.

Atunci mi-am dat seama că:
1. Alarma sună și când telefonul e închis.
2. Dacă e setată să sune zilnic la aceeași oră și telefonul e blocat, RIP in peace :))

I-am urat sa fie sănătos și să-i sune telefonul în fiecare dimineață, până se consumă bateria.

Păcat că a aflat de alarma abia după ce a încărcat telefonul la 100% (da, poți să vezi și asta pe FMD).

Sunt sigură că dacă nu era alarma setată la ore inumane, ținea o vreme telefonul în sertar și avea răbdare să-i dea de cap, să-i scoată parola sau să-l ducă undeva și să-l reseteze din fabrică.

Dar așa, după ce și-a dat seama că somnul lui nu o să mai fie la fel cu acel spirit demonic blocat în casă, m-a contactat și mi-a băgat o grămadă de vrăjeli, printre care și că dacă nu era blocat îl aveam mai repede înapoi, când eu l-am blocat după vreo 12 ore… 😀 

Așa că dacă n-ai motive să te trezești devreme și vrei de mult să-ți formezi acest obicei productiv de meleonar, gândește-te ce nervi ai putea să-i freci unui hoț prost într-o zi.

Să știi că-i strici somnul unui pou ordinar….
it’s something else.

Cât despre Google Find My Device – 10/10, recomand.

despre ceaiuri


Nu știu cum e vremea prin țară, dar în Brașov a fost destul de frig zilele trecute pentru luna iulie.

Temperaturile au scăzut până la 8 grade și a plouat zile întregi, așa că m-am apucat de scotocit prin casă după un ceai care să mă încălzească și mi-a venit o idee… ce-ar fi să fac o rubrică despre ceaiuri pe blog?

În ultimii ani nu am mai avut curiozitatea să încerc amestecuri noi. Am băut doar ceaiuri din plante medicinale alese pentru beneficiile lor și cât mai naturale posibil (culese, uscate, nu cumpărate). În mare parte pentru că infuziile de fructe, vanilii și tot felul de combinații la plic, cu toate că am citit că sunt vitaminizante, au început să mi se pară foarte artificiale și nu prea mai am încredere să consum orice.

Am un singur ceai de fructe preferat, un combo perfect căruia o să-i dedic un articol special. ♥

În rest, în ultima vreme am consumat numai:

  • clasicul tei. niște sunătoare. melisa (roiniță). cimbrișor.
  • uneori o combinație din toate cele de mai sus
  • mentă pentru că e perfectă vara, rece
  • lavandă pentru că miroase divin
  • trandafir japonez (hibiscus)
  • fructe de merișor
  • trifoi roșu
  • ghimbir
  • mușețel
  • iasomie
  • măceș
  • salvie

În afară de infuziile de fructe, mai evit și ceaiul verde, negru sau alb pentru că îmi dau dureri de cap și nu suport amăreala aia în nicio combinație, doar pe cel roșu simplu (rooibos) am curaj să-l beau, pentru că nu conține cofeină și eu beau oricum destul de multă cafea.

Am crezut că asta o să-mi limiteze opțiunile până când am găsit un site despre arta ceaiului si mi s-a dat lumea peste cap. Ceai de banane? Orez brun? Oolong semi-fermentat? Credeam că mă pricep la ceaiuri. Credeam prost.

Deja mi-am făcut un wishlist și am o grămadă de idei de articole.

Așa că ne vedem în toamnă cu povești despre ceai 😀