Vorbeam cu o prietenă că avem tendința, de câte ori începe să ne stârnească interesul un domeniu, să ne gândim unde putem face un curs și obține o diplomă :))
Parcă am fost programați în școală să muncim doar pentru a fi ascultați, testați, examinați, iar acum când învățăm pe cont propriu, simțim că e ceva în neregulă sau că nu e valid pentru că nu are un final.
Eu am mai scăpat de mentalitatea asta, dar o vad des în alții. Și nu e rău. O diplomă nu te face expert într-un domeniu, educația nu ar trebui să se termine după ce ai absolvit un liceu sau o facultate.
Dar ce facem când ai prea multe diplome? Și nu sunt cursuri de pe Udemy…
Pentru că am cunoscut un caz foarte bizar, care are așa:
- 2 facultăți, fără nicio legătură, una uman, una real
- 2 mastere, fără nicio legătură nici măcar cu facultățile anterioare… sau între ele
- 1 postliceală fără legătură…
- 3 certificate de a putea practica 3 meserii în care se putea și fără
- un an de experiență de muncă într-un domeniu paralel cu toate de mai sus
- la abilități multe alte lucruri fără legătură: AutoCAD și 3 limbi străine (???)
Îmi pare rău că nu pot menționa numele profilurilor studiate, ca să se înțeleagă exact cât de diferite sunt și cât de absurd sună, dar (sper că) e un caz unic și nu vreau să fac public shaming aici, sunt doar curioasă cum văd alții situația asta.
Pentru că eu dacă aș fi nevoită să angajez pe cineva și mi-ar veni cu asemenea listă, m-aș gândi că e o persoană neserioasă, care nu știe ce-i cu ea și în cel mult o lună își dă demisia.
Înțeleg să faci două facultăți, poate prima n-a fost ce trebuie. Un master, un curs, o limba străină? Perfect. Înțeleg și ideea că o diplomă în plus nu strică, dar asta nu mi se pare deloc un CV impresionant…
Mi se pare horror.
Pentru că în situația de mai sus sunt ani întregi investiți în mai mult de 5 direcții diferite, care dacă aveau cea mai mică legătură între ele, omul putea spune că e specialist în ceva.
Acolo sunt 7 ani de facultate (da, una din facultăți e de 4 ani), 4 ani de master, 3 ani de postliceală, și câțiva ani de cursuri….
Iar persoana respectivă o lălăie pe social media despre cât de inutile sunt facultățile și la 2 zile întreabă oare cât câștigă un frizer, oare cât muncește un agent imobiliar, oare cât câștigă….
Facultățile nu sunt perfecte, dar nu văd cum catastrofa asta de CV ar putea exista din cauza sistemului.
Unii oameni suferă de nehotărâre cronică sau iau decizii impulsive pe sistemul “a zis x că face bani din asta, ia să încerc și eu”.
Niciun loc de muncă nu e ușor – nici măcar cele la care majoritatea se uită în jos.
Tipa aia care crezi tu că înoată în bani ca tehniciană de unghii, cel mai probabil a investit de 5 ori mai mult decât a scos în primul an, a petrecut sute de ore la cursuri sau făcând experimente pe prietenele ei și în timpul liber.
Evident că dacă te apuci mâine și te aștepți ca într-o săptămână să curgă programările o să ai o mare dezamăgire.
Trebuie să fim conștienți că toți o iau de la zero și se chinuie să ajungă undeva.
Oamenii se folosesc de cazurile astea izolate ca exemplu de “ce inutile sunt facultățile” într-o țară în care abia 16% din populație are studii superioare.
Avem cei mai puțin studenți, deși avem cele mai accesibile facultăți. Vin străini să obțină diplome și să se întoarcă acasă să practice discipline grele, cum e Medicina (acasă fiind de multe ori Franța) și noi dăm toată ziua de pereți cu sistemul uneori pe drept, dar alteori doar pentru că luăm noi decizii proaste.
E ok dacă simți că facultatea nu te–a ajutat pe tine, dar hai să nu mai descurajăm educația la modul general, așa cum o fi ea.
Nu știi niciodată ce ușă îți deschide.