Pe cât de sinistru sună titlul, pe atât de drăgălașă este Cartea cimitirului.
Totul începe cu un masacru odios și un bebeluș care fugind de la locul atacului, se rătăcește într-un cimitir.
Acolo este rapid adoptat și protejat de spirite până când se mai maturizează, întâlnește o vrăjitoare și decide să plece în lume.
Afară îl așteaptă o grămadă de aventuri cu tot felul de creaturi fantastice, dar și asasinul familiei lui, care îi e pe urme an de an, dar nu s-a putut apropia de el în tot acest timp din cauza Protecției Cimitirului.
Pare o poveste puerilă povestită așa, dar vă asigur că e un roman plin.
Cartea cimitirului o găsim pe Cartepedia și este o lectură perfectă pentru un octombrie târziu.
– Şi merge? Sunt mai fericiţi dacă-s morţi?
– Uneori. În majoritatea cazurilor, nu. E ca şi cu oamenii care cred că vor fi fericiţi dacă vor pleca şi vor trăi în altă parte, dar care află că lucrurile nu stau chiar aşa. Oriunde te-ai duce, te iei pe tine însuţi cu tine.
