Pe dracu’.
Andrew Țâțe aplaudat pe scena la Beach Please.
Colo se lăfăie în mașini de lux.
Buhnici își desfășoară activitatea fără niciun stres.
Dorian Popa joacă un rol principal într-un film.
Dana Budeanu face politică la TV.
Ana Morodan și-a făcut ONG.
Și la pièce de résistance – Șelly.
Muzică proastă, filme slabe, emisiune TV eșuată, party în carantina, prins la volan nu știu cum și sigur a facut alte tâmpenii de care nu știu eu, dar încă e apreciat.
Festivalul lui de anul acesta a promovat toate infracțiunile posibile și sunt sigură că nici asta n-o să-l îngroape.
De personaje ca Fane Văncică și alți interlopi care se plimbă pe la TV si cercuri selecte din București nici nu mai are sens să vorbim.
Și acum, dacă suntem puțin sinceri, ce fac influencerii noștri e nimic pe lângă ce dejecții umane încă au platforme prin Murica. Ce fac influencerii e inocent și neproblematic și pe langă bolnaviile pe care le spun Victor Ciutacu și Mircea Badea pe la TV si pe Facebook.
Sânziana Negru a aruncat o pungă de chipsuri la gunoi și toată lumea a luat-o razna, dar la România TV s-a vorbit intens despre o jurnalistă care s-a sinucis și despre cum oamenii depresivi ar trebui excluși din câmpul muncii.
Am ajuns să numim “cancel” orice încercare de a spune cuiva că a greșit, că face o nedreptate sau orice critică minoră, în timp ce lucrurile cu adevărat grave și care influențează negativ trec aproape neobservate.
În realitate, “hate-ul” și când există, doar le îmbogățește capitalul de imagine.
Cancel culture va fi un fenomen real când nu va mai fi atât de paradoxal, când oamenili nu vor mai avea idoli și vom atinge cu toții iarbă. Nu prea curând.