O foarte scurtă recenzie: Kerouac nu a scris haiku, a scris crengi și probabil era și el conștient de asta pentru că le-a numit american pops. Titlul e un clickbait de doi bani. Majoritatea par scrise la mișto, sunt extrem de infantile și plictisitoare, puține exprimă ceva și pentru a scrie o parte din volum s-a izolat 60 de zile la o cabană. Chiar nu era nevoie, putea să scrie tâmpenii la fel de mari și din mers, pe stradă, sau la bere cu băeții. Singurul haiku decent din tot volumul:

Dusk—the bird
on the fence
A contemporary of mine

Din păcate am reușit să citesc un volum de “haiku” și mai prost de atât, scris tot de o americancă – concluzia mea nesimțită e că muricanii nu se pot abține să nu se pișe cu boltă pe culturile altora. Și încep să înțeleg de ce au arme.

zi una de jale

comments