yellow

Câteva mențiuni, anunțuri etc

Pagina Julietts de pe Facebook s-a transformat într-un spațiu de fotografii alb-negru și pentru că OCD-ul meu nu mă lasă să stric vibe-ul de film noir creat acolo, m-am mutat pe Books & Cliches. 

Pagina Un cuvânt pe zi e plina de notificări prin care mi-e frica sa mă uit, știu doar că încă primește like-uri și câteva persoane dragute distribuie Amintiri legate de pagină în fiecare zi. Mă gândesc să revin, dar nu știu cum. Să refac cuvânt cu cuvânt ar fi cam mult? Cuvinte noi prea rar găsesc și mi-e rușine că unele postări mi se păreau că arată decent acum un an. Apreciez orice sugestie.

Mă gândesc să revin pe Instagram din două motive:

1) am multe poze cu care nu știu ce să fac 

2) vreau să strâng cât mai mulți oameni cu care să mai am și alte pasiuni comune în afară de literatură, pentru că nu găsesc un server Discord pe gustul meu, deci plănuiesc să creez eu unul spre sfârșitul anului.

Pregătesc și o serie de mini-document my life – că tot e blogtober și simt nevoia să-mi romantizez viața. Nu-mi place deloc perioada asta din an și caut să-mi distrag atenția de la faptul că s-a scurs 75% din 2021 în orice fel posibil !!!

Așa că follow me, pe ici, pe colo, poate punem de-un server frumos (și activ) despre cărți și clișee.

În final, vreau să avertizez că m-am apucat să editez din cele 500+ ciorne care-mi mănâncă zilele și s-ar putea să postez o grămadă de prostii în perioada imediat următoare. 

O să mă îndepărtez puțin de tema blogului, adică de cărți, pentru că am MUUUULTE păreri. Ca de obicei. Dar despre antreprenori, angajatori și alte anomalii. 

P.S: nu am uitat de #30under300 – vine. 

Facebook / Instagram

vara mea japoneză

Nu știu despre voi, dar eu sunt pregătită de vreme rece – mi-am scos hanoracele, păturica, am făcut provizii de ceai și nu-mi mai pasă de vară.

În mod normal, la începutul verii scriam despre ce am citit în prima parte a anului.

Anul acesta am sărit peste această tradiție cu multă durere-n suflet.

Singurul motiv pentru care am reușit să citesc câte ceva vara asta a fost că o prietenă superbă, gagică, șmecheră, iubibilă, mrr s-a oferit să-mi ofere acces la biblioteca ei de studentă la facultatea de Japoneză și m-a motivat puțin, am zis ok, o să încerc câte ceva de aici.

Nu aveam în plan să mai citesc autori japonezi din multe motive – mi se pare un popor rece, pervers, cu valori morale dubioase (dacă ai citit Uimire și cutremur, poate ai o idee la ce mă refer).

Totuși fiind cărți care se studiază într-o facultate, mă așteptam să fie pline de simboluri care țin de folclorul și mitologia japoneză și nu am fost dezamăgită din punctul ăsta de vedere.

Dacă vrei să afli câte ceva despre Japonia, teatrul , zeul Kappa, shamanism, viața artiștilor după război, cărțile de mai jos sunt numai bune.

Nu vreau să intru în detalii, pentru că o să mai menționez titlurile în #30under300 și bilanțul final, dar am citit 5 cărți din 10 de la gagica-mrr și 2 manga găsite de mine.

Și cam cu asta asociez vara mea.

liste utile

Am mai vorbit despre obsesia mea pentru liste.

Obsesie sună foarte urât, de acum încolo o să-i spun pasiune, pentru că în ultima vreme am o relație mai sănătoasă cu ele și nu mai sunt genul care are listă chiar pentru orice.

Îmi plac listele pentru că-mi țin creierul grămadă. Gândesc mult, citesc mult și ideile care-și fac culcușul cel mai confortabil în mintea mea sunt dintre cele mai inutile. 

Așa că nu stau grozav cu memoria și am nevoie de liste ca de aer. 

În ultimul an jurnalul meu a căpătat o structură. Nu îl mai cheamă Flow (da, avea un nume). Și mi-am dat seama că am făcut treabă de curator în ultimii ani, fără să-mi dau seama. Am consumat atât de multe articole despre productivitate, stil de viață sănătos, practica de a ține un jurnal, and all that, încât am luat cele mai bune idei din fiecare și așa s-a născut listuța asta.

♦ Idei de liste utile:

The highlight of the day – asta e o pagină din agenda mea în care trec, de obicei, o sarcină pe care știu că o s-o fac neapărat în ziua respectivă, iar asta doar ca să o tai de pe listă cât mai repede și să mă simt motivată să-mi continui ziua fără să beau 5 cafele.

100 lucruri care-mi fac 2021 un an bun – aici trec orice lucru mărunt care-mi face viața mai frumoasă, ai putea zice că nu se întâmplă chiar o sută de lucruri bune într-un an, dar dacă dai atenție lucrurilor din jurul tău, o să fii surprins/ă.

Brain Dump – cred că toată lumea pățește la un moment dat să aibă atât de multe lucruri de făcut și să nu știe de ce să se apuce mai întâi. pentru mine am găsit cea mai bună soluție la problema asta: câteva pagini în jurnalul meu unde, din când în când, doar înșir toate prostiile care-mi stau pe cap. vezi lucrurile altfel când le vomiți pe-o foaie, distingi mai ușor care-s prioritare și care nu. 

Stop doing list – ai observat un comportament repetitiv care nu-ți place la tine? să-l conștientizezi și să-l pui pe o listă e primul pas în a-l corecta. cred că e una dintre cele mai utile liste pe care le-am ținut în ultimii 2-3 ani.

Challenges – eu fac mereu câte o provocare din asta, de 5 sau 30 de zile – fără zahăr, fără cafea, fără plastic, cu 2 litri de apă zilnic, cu 10k de pași, cu 30 de zile de fotografie – pentru că pur și simplu e fain să vezi schimbări. mai ales schimbări mici. pozitive. nu e provocare din care să nu învăț ceva, chiar dacă o fac pentru a 5-a oară.

Must-try – asta e cea mai abuzată, săraca, trec de la rețete ciudate, la cafenele, topinguri de înghețată, lacuri de vizitat, idei de articole, muzee, concepte de playlist-uri pentru Spotify etc.

Poate par haotice, dar nu vreau să știu cum ar fi mintea mea fără ele :)) 

Listele pot fi mari consumatoare de timp uneori, doar o altă formă de escapism, de asta încerc să mă gândesc cât de mult pot la utilitate și momentan, ce am aici mă ajută mult psihic. 

Ție ce-ți ține mintea grămadă? 😀

despre burnout

Se vorbește mult despre burnout în ultima vreme. Pentru că am trecut și eu prin așa ceva, m-am gândit să vă zic, pe scurt, ce m-a ajutat pe mine să-mi dau cu reveneală:

pur și simplu m-am oprit într-o zi și m-am întrebat câte dintre lucrurile pe care le făceam atunci erau cu adevărat obligații și câte erau importante sau urgente doar în capul meu.

Pentru că uneori, fiind în mijlocul evenimentelor, vezi lucrurile mult mai dramatice decât sunt de fapt.

Ajungi să te dai peste cap pentru chestiuni care poate mai suportau o amânare, sau care poate nici nu aveau o consecință.

În mintea ta tu crezi că menții o balanță între lucrurile importante.

În realitate, probabil te stresezi și cu propriile tale hobby-uri.

Probabil o să ajungi și tu într-un burnout dacă:

  • nu poți să spui nu
  • nu știi când să renunți sau măcar să iei o pauză
  • nu îți propui țeluri realiste
  • nu petreci timp cu tine
  • nu îți asculți corpul

Sau dacă:

  • crezi că o greșeală e sfârșitul lumii
  • crezi că tu ești munca ta și e singurul lucru care te definește
  • crezi că dacă îți schimbi părerile sau planurile ai eșuat

Uneori e bine să-ți îndrepți spatele, să-ți relaxezi maxilarul și să te gândești ce drăcie fac eu aici?

Pentru că ne subestimăm. Mult. Creierele noastre știu când au nevoie de o pauză, de somn, când am depășit doza normală de cafea sau când nu am mâncat corespunzător. Majoritatea însă suntem încăpățânați și ne mințim că nu ne afectează ora aia nedormită, masa aia sărită, și o ținem tot așa, o decizie nesănătoasă acum, una mâine, așa se naște haosul.

rețelele sociale sunt reflexia ta

Astăzi am auzit pentru a nșpe mia oară niște băieței vorbind despre faptul că Instagram-ul e o prostie, dragă, că e plin de fete dezbrăcate acolo….. 😀

Știți, ei nu sunt interesați de așa ceva, nunu. Ei sunt toți nește entelectoali, ascultă numai muzică clasică din aia Beitovăn și vor să vadă artă, dar n-au loc de țâțe, dragă.

Ei scriu acolo Edgar Degas și le dă Insta numai coarde din Las Vegas. 

Acum să fiu puțin serioasă.

Când creezi un cont de Instagram, ca orice altă rețea socială, îți dă recomandări pe baza a ceea ce apreciază persoanele de vârsta ta.

Însă… dacă dai mai mult de 2-3 like-uri și urmărești mai mult de o persoană… se întâmplă o minune!!!!

Instagram-ul îți personalizează recomandările în funcție de interesele tale. Așa că…

Dacă urmărești prostii, o să vezi prostii.

Dacă îmi zici că ți-ai închis Instagram-ul pentru că vedeai doar buci, eu râd și te zic lu mă-ta că ești golan. 

 Personal, Instagram-ul mi se pare cea mai pozitivă aplicație în prezent, cea mai puțin politică, cu cel mai ușor de personalizat algoritm.

Și pentru că-s căpoasă, am făcut un mic test ca în viitor să nu mai stau să-i explic niciunui marțafoi o chestie atât de banală: rețelele sociale sunt reflexia ta.

Astea sunt paginile mele Explore de pe Instagram. Am dat refresh la fiecare o singură dată. Și am lăsat ora acolo ca să se vadă că a durat 5 minute toată tărășenia.

Contul meu principal, pe care îl a din 2014, arată așa:

Ce avem noi aici: animaluțe, cafea, ilustrații, tutoriale de desen, selfcare tips.

Contul blogului, pe care în ultima vreme intru mai des decât pe cel principal, arată așa:

Ce avem noi aici: citate, cadre aestethice, cafeluță, picturi, memes cu pisici.

Contul paginii Un cuvânt pe zi, pe care nu am dat niciun like și unde m-am înregistrat și ca mascul (nu știu de ce):

Ce avem noi aici: japoneză, natură, căsuțe, un bărbat dubios. 

Contul meu nou pe care l-am făcut pentru un proiect și pe care nu urmăresc niciun alt cont, hashtag și încă nu am dat niciun laic, arată așa:

Ce avem noi aici: alt bărbat dubios care vorbește singur, design interior, natură.

Unde îmi sunt gagicile? Nu reușesc să văd o singură fată dezbrăcată de pe 4 conturi și alții le văd din avion, fără ca măcar să aibă cont de Instagram. Asta nu înțeleg. Nevoia pe care o simt unii de a denigra lucruri cu care nu intră în contact sau care nu-i deranjează cu nimic în viață.

Discuție avută cu cineva acum câteva luni:

– Instagram-ul e o aplicație pentru ratați.

– Well, uninstall?

– Nu am așa ceva.

– Atunci de unde știi cum e acolo? :))

– Mi-au zis alții.

LOL.

Eu nu cred că rețelele sociale sunt toxice, cred că atitudinea oamenilor față de ele e toxică. Nu e vina unei aplicații dacă simți tu nevoia să te compari cu alte persoane, dacă stai prea mult online, dacă urmărești tâmpenii. Astea sunt probleme tale personale. Să se dea o lege și să se anuleze țâțele pe net, dacă ai o gândire proastă, o să găsești tu altă chestie de care să te plângi.

 Ce mi se pare culmea e că nimeni nu consumă asemenea conținut, dragă. La fel ca și manelele, antenele și altele. Nu ne plac, dar sunt în top 😀 

Vrei să te dezveți de obiceiul de a te plânge că există țâțe în lume?

Nu te mai uita. E simplu. Dă like… altcuiva. Caută lucruri relevante pentru tine. Dă-ți două palme și nu mai fi ipocrit. Sau fă-ți prieteni cu interese mai mărețe.

viitoarea mea bibliotecă

Poate am mai menționat sau poate nu, dar eu nu mai cumpăr cărți.

Mama îmi spune mereu să nu regret atunci când cheltui banii pe-o carte, pentru că e o investiție în mine. Dar nu e vorba despre bani, cât este vorba despre faptul că nu mai suport să am obiecte de decor în jurul meu. 

Am stat și am analizat câte dintre cărțile pe care le-am cumpărat în ultimii ani le-am și citit, iar numărul tindea spre zero.

Așa că am donat bibliotecii municipale aproape toate cărțile mele și am rămas doar cu cele semnate, primite cadou de la prieteni sau cumpărate de prin excursii.

Pentru că am mai spus și o s-o mai spun: să fii pasionat de citit și să fii pasionat de cumpărat cărți sunt două lucruri diferite.

Îmi place să citesc, dar nu-mi pasă de pe ce citesc. Sigur, mi-ar plăcea să am casa plină de cărți, doar pentru estetică și atmosferă, dar momentan nu am un loc al meu stabil și să te cari cu cărți după tine e oribil. Zilele mele de artistă care trăiește boem sunt suspendate, momentan vreau minimalism și utilitate.

Am creat această pagină – Wishlist – unde plănuiec să colecționez, mai întâi virtual, cărțile pe care mi le doresc în format fizic și preferabil, hardcover.

Apropo, pagina conține link-uri de afiliere – asta înseamnă că, dacă te-ai decis să cumperi o carte printr-un link de pe blogul meu, o să primesc și eu un mic comision din achiziția ta, fără ca tu să plătești ceva în plus.

Amu’, dacă o să mai găsesc edițiile astea când o să fiu eu la casa mea, vom trăi și vom vedea :))

Dar cam așa arată începutul meu de bibliotecă de casă nouă, și presimt… presimt că o să am genul ăla de bibliotecă OCD, toată numai un curcubeu, aranjată la milimetru, după mărimi, pentru că sunt nebună.

insomnia nu e cool

Mă gândeam recent că nu a existat zi importantă din viața mea, în care să nu fi fost palidă și amețită după o noapte de dormit câteva ore spre deloc.

Insomnia mi-a acaparat o mare parte din viață, dar nu o să intru în detalii despre ravagiile pe care mi le-a făcut în creier, că mă apuc să țin un curs de neurologie aici.

Acum dorm doar pentru că altfel încep să tremur, am palpitații, nu aud bine, nu îmi fac sinapse neuronii și sunt sensibilă toată ziua dacă nu moțăi măcar 6 ore. Corpul meu efectiv nu mai duce încă o noapte albă. 

Dacă aveți un program de somn normal și sănătos, puneți-l pe lista de lucruri pentru care sunteți recunoscători. 

Nu vă obligați să stați treji, reduceți cafeaua aia, aruncați telefonul pe geam.

Când îmi spune o persoană sănătoasă că n-are chef să doarmă și-și face cafea la 1 noaptea, îmi vine să mă dau cu capul de primul gard. 

Nu merită.

Insomnia nu e cool, e un coșmar. Să nu poți dormi sau să nu vrei să dormi nu e șmecher, e ori boală, ori iresponsabilitate.

Un somn bun face diferența dintre o zi bună și una absolut groaznică. Mai ales după ce treci de vârsta la care zbârnâi 24 ore de la un ness.

Cel mai deprimant e că șoșăl media aplaudă antreprenorii ăștia care se mândresc cu faptul că se auto-distrug pentru visul lor…. care e adesea acela de a pune reclame pe Facebook :))))))) și alte prostii care în 10 ani nu o să mai conteze.

Ce o să conteze peste 10 ani e de ce mai e în stare creierul ăla după ani de zile în care l-ai supus la tortură și i-ai limitat capacitățile.

Concentrarea, memoria, productivitatea, toate au de suferit când somnul tău e mai feliat decât o franzelă.

Așa că pls apreciați-vă creierul dacă-l aveți întreg, nu ca al meu. 

Și aveți grijă să n-aveți griji. 

de ce să-ți pui alarma la 4 dimineața

Astăzi vreau să povestesc o minune care s-a întâmplat recent.

Mi s-a furat un telefon. Fiind prima experiență de genul, nu mă așteptam să-l mai recuperez in viața asta, așa că nu m-am agitat să pun anunțuri, să-l caut, să lalala.

Asta până când am intrat pe Facebook și am văzut că apăreau mesaje recente ca fiind citite, Messenger-ul acela nefiind atins de cel puțin o zi.

Atunci s-a umflat tărâța în mine si am blocat telefonul cu Google Find My Device, care apropo, eu ființă delicată psihic nu știam că tehnologia e atât de avansată și chiar va avea un efect parola aia…

Eu credeam că mă joc cu omul, că mi se părea amuzant să-i scriu acolo “Te văăăd” și să-i dau Play Sound de cate ori îl vedeam puțin conectat.

Mai ales că mi s-a părut scârbos că și-a băgat nasul in mesaje, dar nu a putut să contacteze măcar o persoană și s-o anunțe că a găsit telefonul în atâtea ore.

După o seară întreagă de ignorat apeluri și mesaje de la 15 persoane, în sfârșit sună ciombolanul în disperare pe numărul de recuperare. La 4 dimineața. De ce? Pentru că i-a sunat alarma 😀

Voia să-mi ia morții la rând, dar eu, spre deosebire de el, dormeam profund în acea duminică superbă.

Atunci mi-am dat seama că:
1. Alarma sună și când telefonul e închis.
2. Dacă e setată să sune zilnic la aceeași oră și telefonul e blocat, RIP in peace :))

I-am urat sa fie sănătos și să-i sune telefonul în fiecare dimineață, până se consumă bateria.

Păcat că a aflat de alarma abia după ce a încărcat telefonul la 100% (da, poți să vezi și asta pe FMD).

Sunt sigură că dacă nu era alarma setată la ore inumane, ținea o vreme telefonul în sertar și avea răbdare să-i dea de cap, să-i scoată parola sau să-l ducă undeva și să-l reseteze din fabrică.

Dar așa, după ce și-a dat seama că somnul lui nu o să mai fie la fel cu acel spirit demonic blocat în casă, m-a contactat și mi-a băgat o grămadă de vrăjeli, printre care și că dacă nu era blocat îl aveam mai repede înapoi, când eu l-am blocat după vreo 12 ore… 😀 

Așa că dacă n-ai motive să te trezești devreme și vrei de mult să-ți formezi acest obicei productiv de meleonar, gândește-te ce nervi ai putea să-i freci unui hoț prost într-o zi.

Să știi că-i strici somnul unui pou ordinar….
it’s something else.

Cât despre Google Find My Device – 10/10, recomand.

notițe din cărți

Știu că am GoodReads și blog, și aș putea sa le folosesc la maximum ca să-mi exprim toate gândurile despre cărțile pe care le citesc, dar uneori e mișto sa ai un jurnal mai intim, în care să vorbești singur despre răscoalele pe care le duci cu literatura.

Obișnuiam să nu scriu despre cărți decât idei fragmentate și să mi le pierd prin sutele de notițe din telefon.

Așa că am căutat un template Notion și m-am jucat puțin cu el, iar pentru că pe mine m-a ajutat, o să-l pun aici, în caz că o să ajute și pe altcineva vreodată să-și țină gândurile grămadă.

TEMPLATE NOTION AICI.

Ca să obții template-ul trebuie doar:

  1. să ai cont pe Notion, îl faci rapid cu Google-ul
  2. apeși Duplicate din bara de sus
  3. să-l personalizezi

Pe mine chestiuța asta m-a motivat să-mi recenzez toate cărțile citite anul acesta. Cu toate că nu par multe, pentru mine nouă recenzii din nouă cărți citite, e ceva.

Acum mă simt incompletă dacă termin de citit o carte și nu umplu măcar o pagină acolo despre ea.

Mi se pare un sistem simplu, ușor de păstrat organizat, spre deosebire de notițele din telefon sau ciornele de articole, care în cazul meu sunt prea multe și mi-e greu să îmi amintesc de toate.

Despre template:

Acel chenar cu Books Read in 2021 dacă vreți să-l păstrați, trebuie să-l refaceți.

Cum îl refaceți:

– intrați pe indify.comcreate new counter, copiați link-ul după ce l-ați terminat, scrieți în notion pe rândul pe care îl vreți /Embed și puneți acolea.

Folosesc Notion de mai bine de un an, așa că o să mai revin cu template-uri utile, sper eu.

Acum că am un loc (cum spunea Marin Sorescu – strâmt, dar ai unde să-ți pierzi mințile), sunt curioasă voi cum luați notițe din cărți ? 😀

eu, robotul de isaac asimov | #30sub300

Dacă în mod normal atunci când vine vorba de inteligență artificială în literatură și cinematografie avem de-a face cu roboți malefici care se întorc împotriva omenirii, creând haos și distrugând planeta, aici nu este cazul. 

Eu, robotul este o colecție de 9 povestiri despre roboți și bazele programării lor. Mai exact cele 3 legi ale roboticii, care au fost create pentru a menține ordinea într-o lume în care aceștia se plimbă nestingheriți printre oameni.

Este o carte despre situații extraordinare și probleme întâmpinate de roboți în interacțiunile lor cu umanitatea, cărora Asimov le propune rezolvări interesante.  

De găsit la reducere pe Cartepedia.

De citit dacă îți plac puzzle-urile și dacă ai curiozitatea de a afla care sunt cele trei importante legi 😀

#30sub300