O să fac o arhivă doar cu comentarii care mă îngrețoșează ca să justific la nesfârșit de ce nu mă impresionează oamenii care citesc.
Aceste comentarii fabuloase le-am văzut pe contul unei cititoare care a menționat, printre altele, că a citit Fluturi:
“Unui cititor de Dostoievski îi poate trece prin cap să citească Irina Binder? Chiar dacă ești tânăr, nu-ți poți permite să citești maculatură, înainte să fi terminat literatura esențială!”
“Un cititor pe bune, nu citește gunoi! Dar asta apare la un nivel mai ridicat! Altă metaforă: un pianist nu ascultă manele!”
Vreau să menționez că sunt două persoane diferite (sau o persoană cu două conturi false, dacă stăm să analizăm abuzul de semne de exclamație).
În traducere:
Unui cititor nu îi trece prin cap vreodată să își exerseze gândirea critică și să își formeze singuri păreri despre cărți!
Dacă toată lumea spune că o carte e bună sau proastă, așa trebuie să fie. Crede și nu cerceta! Ce-i aia curiozitate?
Curiozitatea e apanajul oamenilor proști, intelectualii știu doar citind 3 recenzii pe Goodreads că o carte se încadrează la maculatură. De fapt, ce recenzii, direct după titlu. Nu! După numele autorului. Binder nu sună rusesc, nu sună nobil, sună a nimic, maxim a blender, nu dă bine în bibliotecă, nu merge să te lauzi cu ea la vecinu’ agramat, nu impresionezi pe nimeni, deci nu există.
Cum îți permiți să citești ce vrei, să îți formezi singură păreri și, mai ales, să ai preferințe? Ce-i aia gândire independentă? Nesimțito!
Eu așa citesc genul acesta de comentarii, cu o voce de Țața Floarea în minte.
Aș vrea să pot să mă exprim mai diplomat față de această categorie de cititor, dar îmi inspiră doar milă și silă.
Mi se par niște oameni de-o superficialitate și-o grosolănie aparte. Niște nefericiți cronici. Sau cum ar zice Dostoievski, oameni sărmani. Sărmani psihic. Pentru ca n-au învățat nimic din literatura, deși au trecut prin tot canonul literar.
Mă rog, așa spun ei, dar eu sunt convinsă că aceștia sunt de fapt cititorii de ocazie, care au rămas cu lecturile prin liceu și iau ca pe un atac orice e diferit de cele 3 idei pe care le știu ei despre literatură.
♦️
Cred că am fost printre primele persoane care au citit Fluturi când a apărut.
Mi-a pus-o bibliotecara în mână, a zis ca o să-mi placă. Nu știu de ce, pentru că în acea perioadă împrumutam de la ea numai John Saul, Serge Brussolo și Arthur Clarke.
M-am simțit atât de jignită de recomandarea ei încât am făcut pe vechiul blog – venere și madonă – o selecție de citate proaste din carte care a avut mare succes și cred că am contribuit (puțin cam mult) la valul de hate pe care l-a avut cartea asta. Dar eram o copilă.
Acum mi-e ușor să înțeleg de ce e o carte plăcută – e accesibilă, e sensibiloasă și cam toate adolescentele se visează admirate și puse pe un piedestal cum e pusă Irina, personajul din carte.
Eu nu am putut rezona, Irinuca mi s-a parut o narcisistă.
Dar am mai vorbit despre literatura pentru începători și de ce nu are sens să începi cu Ulise.
Conform contului meu de Goodreads, am citit peste 600 de cărți și n-am terminat “literatura esențială” – nici nu știu ce drăcie e aia.
Cine decide ce e esențial și ce nu? După taică-miu, esențial e Jules Verne. Am citit vreo 5 cărți și am înțeles ideea, foarte frumos, dar suficient, nu sunt necesare toate 40.
Dacă am citit doar literatură “esențială” am pierde legătura cu realitatea. Nu trăim în 1800.
Dacă am citi doar clasici, nu ne-ar ajunge viața asta să citim și altceva. Ne-am plictisi și ne-am plafona.
Genul acesta de atitudine îndepărtează oamenii de cărți. Nu manelele. Nu Irina Binder. Nu Dorian Popa. De fapt, ar trebui să-i mulțumim Irinei pentru că sunt convinsă că datorită ei s-a apucat o mare parte de populație de citit.
Snobismul și elitismul sunt în top 5 promotori ai antiintelectualismului. Ironic. Ăștia fac cititorii să pară niște plicticoși fandosiți și idioți cu pene. Ăștia sunt oamenii care ne trag în jos. Comuniști care ne organizează nouă timpul, ne zic nouă ce putem și ce nu putem citi, ne impun limite imbecile.
Și pe mine m-a făcut recent carte de Cipileaga să caut cât costă un glock pe piața neagră, dar știu deja exact căror cunoștințe le-ar plăcea cartea asta și o voi recomanda fără stres pentru că nu-mi pasă ce citesc alții cât timp citesc și gusturile mele sunt doar ale mele.