M-am gândit să marchez acest moment unic în istoria umanității printr-o serie de articole în care să vorbesc alandala.
Se vede că stă lumea acasă, de câteva zile a descoperit Internetul dalgona coffee și a explodat. Nu cred că ar fi ajuns virală în alt context pentru că, cel puțin mie, nu mi se pare ceva nou. Niște nes cu zahăr, preparat ca pe vremuri, așezat frumos pe lapte rece. Singura diferență e că acum nu ne mai bem cafeaua pe fugă și avem timp să frecăm … nesul :))
Apropo de băuturi, ce am mai făcut pe acasă:
ciocolată albă caldă cu frișcă și scorțișoară – ăsta a fost o vreme, cumva, la ordinea zilei
cafea cu înghețată de vanilie – pentru că sunt o vacă
cafea cu cardamon – weird, i know…
cafea cu rom – rețetă aici
Da, știu, dacă bei cafeaua cu zahăr, nu îți place cafeaua, îți place dulcegăraia. Guilty.
Mă gândeam într-o zi, cum naiba am ajuns eu să beau cafea, pentru că nu am fost neapărat o fană a gustului niciodată, și mi-am amintit cum la început era mai mult un ritual pentru mine, ăsta de a-ți prepara cafeaua, de a savura-o încet, negrăbită, în timp ce începeau neuronii să-mi facă sinapse și lumea să fie mai frumoasă. Era relaxant, ca un fel de escapism despre care spuneam aici. Acum doar o dau pe gât cum mă trezesc :))))).
Dar în rest, sunt un om plictisitor și nu am vicii 🙁
Vorbeam în prima zi despre faptul că există oameni fără hobby-uri și mi se pare șocant. Și am mai scris și despre plictiseală și cu alte ocazii pe aici.
Cred că am descoperit un motiv pentru care unele persoane nu vor să aibă hobby-uri: un hobby nu produce neapărat bani, cel puțin nu la început, de multe ori niciodată. Și unele mai necesită și investiții. Iar satisfacția personală nu e ceva important pentru toată lumea. Unii sunt ok și așa.
Oricum persoanele care și-au găsit hobby-uri în perioada asta, în cel mult o lună de la ridicarea carantinei, o să uite complet de ele și o să revină la vechile obiceiuri, la fel ca și credincioșii care merg la biserică doar când dau de necaz, astea au fost niște chestii așa… care le-au salvat mințile pe moment 😀
Eu refuz să trăiesc doar pentru bani, sunt prea creativă. Din păcate am cam multe hobby-uri și uneori mă gândesc la ce să mai renunț, pentru că trebuie să fiu realistă, nu sunt roboțel ca să le pot face pe toate și e mai bine să te concentrezi pe una, două, decât să faci o sută de lucruri și să le neglijezi pe fiecare în parte.
În același timp, într-un colțișor din mintea mea se întâmplă asta: hei, dar parcă mi-ar plăcea să am un podcast în care să vorbesc ca o moară stricată sau un booktube sau să mă apuc de patinaj artistic și de croșetat fulare la pisici în timp ce îmi deschid o fundație pentru oamenii străzii….
Am mai zis, mi se pare important să ai ocupații reale. Nu pasiuni, că alea-s rare, arzătoare și îți perturbă întreaga existență. Dar lucruri așa, cu care să-ți ocupi timpul în loc să te uiți toată ziua la TV și să dai scroll pe Facebook, că trece viața asta și ne trezim la 80 de ani că am trăit degeaba.
Găsisem un articol cu cele mai ciudate hobby-uri pe care le-au listat unii prin CV-uri, unul dintre ele era: arguing with people online. Probabil orice activitate regulată se poate considera hobby și judec oamenii degeaba (gata, că dacă mai scriu o dată cuvântul ăla mor).
Random isolation update:
- am pierdut numărul zilelor de când #stauacasă
- mă simt de parcă trăiesc o duminică continuă, e foarte ciudat
- scriu asta la 6 dimineața, pentru că mi-am stricat de tot programul de somn
- mă doare spatele și asta chiar e o problemă pentru că am un început de scolioză și am nevoie de plimbareee
- mi-am descărcat tiktok după ce-l dezinstalasem deja o dată și asta e grav
- am găsit o rețetă de tiramisu pancakes
Mă gândeam acum cum ar fi să vorbesc despre toate hobby-urile mele pe Julietts, nu doar despre cărți, câteva opinii nepopulare și câte un offtopic pe ici, pe colo. Cred că n-aș mai avea timp să respir… de fapt, nici să le practic.
Despre ce aș putea să vorbesc, dar nu o fac, dar poate o s-o fac cândva (dacă există cerere sau inspirație):
muzică (știu cât pentru 3 vieți), filme vechi (gen, foarte vechi), parfumuri de nișă (aștept să mai adun), limba japoneză, ficțiune scrisă de moi, flexibilitate (pe care am cam pierdut-o în ultima vreme), desen, anime și manga, artă în general.
Jack of all trades, master of none.
Momentan rămân la cărți, și apropo, nu am nicio dorință de a citi ficțiune în perioada asta, nu sunt un reading slump, pur și simplu simt că nu am timp de așa ceva, că mai bine m-aș concentra pe non-ficțiune pentru o vreme.
Am găsit un articol interesant despre gripa spaniolă în România – click pe aici.
Câteva idei de activități dacă te plictisești să tot #staiacasă:
updatat CV-ul, curățenie în galeria telefonului sau în e-mail-uri, un 30 days challenge (legat de orice schimbare pe care ai vrut s-o faci în viața ta și n-ai avut timp până acum), creat playlist-uri, încercat cafelele de mai sus, stalkerit colegii din liceu, bifat un film anime, jucat Osu!, făcut liste pe listography, spamat cu inimioare pe Pablo The Alpaca, holbat la tâmpenii absolut nefolositoare de pe site-uri chinezești, ca Aliexpress, Wish, Joom etc.
Mi-am dat seama în timp ce scriam că n-am mai citit un blog de foarte mult timp, nu am mai avut curiozitatea să descopăr, iar persoanele pe care le urmăream înainte nu mă mai interesează acum. Mi se pare că toată lumea s-a mutat pe YouTube și pe Instagram :))
Așa că dacă ai ajuns să citești până aici, sunt curioasă, tu ce bloguri citești?
Tweet-ul zilei:
tested positive for needing another cup of coffee
— coffee shop writings (@ronwritings) April 5, 2020
P.S: TikTok is shit.