Am scris și anul trecut un articol asemănător care încă mi se pare valabil, aici.
Acum, evident că nu o să renunțăm lucrurile astea, but a girl can dream.
5 lucruri pe care ar trebui să le lăsăm, uităm, aruncăm în 2022 și să nu ne mai amintim de ele în vecii vecilor amin
Apology videos.
Există ceva mai inutil pe lume?
În viața mea nu am văzut un astfel de video care să fie urmat de un ropot de aplauze.
Comentariile sunt mereu aceleași: da, normal, a pierdut bani, pff, cine i-a scris textul? astea nu sunt scuze! Normal că nu sunt, normal că-și lasă bărbiță pentru efect dramatic, își ia tricouaș negru, își cere scuze în silă și trei sferturi din video vorbește despre câtă susținere primește din partea familiei.
Nu și-a schimbat părerea, doar PR-ul.
Minimalismul.
Începe să-mi displacă minimalismul pentru că a ajuns să se extindă în toate domeniile posibile.
Mi se pare util în viața de zi cu zi, uneori în garderobă, în organizarea ta, dar când atacă toate ariile…. c’est fini la poesie!
Minimalismul omoară orice urmă de creativitate. Dar ce are, frate, dacă are puțină culoare? Dar ce are dacă e puțin strâmb?
Toate brandurile încep să semene între ele, toate lucrurile încep să semene între ele, toate personalitățile încep să semene între ele.
Știți viitorul ăla ca-n filmele SF, când totul e sec și gri? Acolo mergem doar că la noi încă e alb și bej. Recent am văzut un brad de Crăciun minimalist. Adică niște lemne fade, tăiate stângaci, bătute una de alta, cu un beculeț anemic în vârf, care arăta extrem de trist și gol. Cu așa obiect sinistru în casă, nu știu zău ce stare poți să ai. Eu aș sărbători maxim ziua lui bunică-mea cu chestia aia lângă mine. Bine că e moartă de 15 ani.
În 2023 sper să văd doar maximalism, și kitsch, și opulență.
Smiorcul legat de cancel culture.
Eu nu am nicio dovadă că există cancel culture în România.
Singurul caz de om anulat la modul serios a fost un profesor, care și-a pierdut postul de suplinitor după ce niște părinți au găsit pe Faceebook-ul lui personal o poză în care scria că iubirea nu se votează.
Omul a fost cancelat de aceeași tagmă care urlă cât de malefic cancel culture-ul că nu mai pot fi homofobi, rasiști și misogini în voie din fotoliile lor pufoase.
Așa că smiorcul vedetelor pe tema asta e p-e-n-i-b-i-l.
Cât timp încă ai o comunitate și nu ești nevoit să mergi la muncă, nu te-a anulat nimeni. Ți-ai luat puțin bully pe net. Lucru inevitabil ca persoană publică.
Așteptările nerealiste legate de vârsta X.
Social media a creat așteptări foarte nerealiste legat de…. absolut orice, dar văd multă depresie pe tema asta cu trăitul vieții ca-n filmele americane: eu credeam că la 20 de ani o să călătoresc în jurul lumii și la 21 sunt vânzător în PECO.
Fiecare vârstă vine cu realizările ei, problema e că toți își doresc să aibă pe toate și, dacă se poate, în același timp. Prea mulți nu mai au răbdare să urmărească un scop și să facă un progres pentru că se compară direct cu vârful piramidei, uitând că ei sunt undeva la bază.
Și nu pentru că ”nu mai vor să muncească”, ci pentru că sunt bombardați de povești înșelătoare ale unor nepo babies care le induc că munca 9 – 5 e pentru ratați și oricine poate întoarce banii cu lopata dacă se bagă în Crypto și Onlyfans.
Evident că îi apucă toate bolile după ce iau niște decizii și își dau seama că stai așa că nu-i așa.
E absolut normal să nu-ți permiți să trăiești viața ca un bulibașă la 20 de ani. E foarte ok să duci o viață normală. Nu există o vârstă magică. De fapt, viața multora începe după 30-35-40+. Și e ok să fii puțin realist și când cineva învârte sume colosale prin fața ochilor tăi să te întrebi: de ce are nevoie să facă asta din poziția lui? 😀
Proiecția proiecției la nesfârșit.
A început să mă plictisească discursul ăsta despre cum vedem și criticăm la alții greșelile noastre.
Pentru că evident că facem asta când ne deranjează aceleași lucruri la toți oamenii – oameni sunt foarte diferiți, e imposibil să fie identici, eu nu cunosc doi la fel.
Dacă toți oamenii ți se par proști, da, probabil tu ești problema.
Dar a ajuns să fie ceva rar să poți avea o singură părere despre un lucru fără să ți se trântească chestia asta de o persoană cu care n-ai mai vorbit în viața ta.
Nu mai poți să porți o discuție contradictorie decentă pentru că:
Dacă nu ai ceva bun de zis, mai bine taci, dacă ai o părere negativă de fapt e despre tine, dacă nu ești de acord cu orice zic, ești hater și vrei să mă cancelezi.
Orice, numai să nu cumva să acceptăm că nu avem mereu dreptate.
Discuțiile în contradictoriu sunt sănătoase – te fac să gândești.
Nu sunt de acord cu tine nu e un atac la persoana ta. Critica poate să fie constructivă. Singurele discuții din care avem lucruri de învățat sunt cele inconfortabile.
Dacă ne-am aproba și ne-am pupa în fund toată ziua, nu am mai evolua în nicio direcție. De asta nu mi se pare atât de grav că mai există câte-un căzut în cap care vorbește crengi pe la TV din când în când. De asta nu cred în cancel culture. De asta nu-mi țin părerile nașpa pentru mine.