de ce ne prefacem că ne pasă de sănătate?

Cred că toată lumea cunoaște coperta asta. N-am avut răbdare să caut și să citesc revista, dar am tot văzut-o distribuită, și pentru că toate comentariile făceau mișto de cât de sănătoasă e tipa, mi-am dat seama de ceva.

Mie nu-mi place fenomenul body positivity, dar…

  1. Nu cred că poți slăbi când te urăști. Unele persoane sunt ambiționate de sentimentele astea negative, de batjocură și de stigmă, dar unele sunt paralizate și cred că, pentru a putea accepta faptul că ai o problemă, trebuie mai întâi să ai curajul să te uiți in oglindă.
  2. Grăsimea în exces nu are cum sa fie sănătoasă, dar se pune foarte ușor eticheta de obezitate pe orice persoana mai masivă sau cu o constituție mai solida. Tipa de pe copertă, de exemplu.
  3. Rezultatele se vad in timp, așa că mi se pare aiurea sa te uiți la un om și să presupui, din start, că nu face nimic ca sa aibă grijă de el. Poate omul are un stil de viață sănătos, este activ, dar încă n-a ajuns acolo.
  4. Am văzut că se pufnește în râs când o persoană supraponderală mănâncă salată sau când aleargă 😐 că sigur e de show și acasă are un cârnat sub perna și-l ronțăie pe ascuns. NU, eu am! Dar la mine nu se pune problema că e sau nu sănătos. Pentru că sunt slabă 😀
  5. Nu o să zic ce greutate am ca să nu vă sperii. Cu toate că am greutatea ideală pentru înălțimea mea, mereu când sunt întrebată cât cântăresc, mi se atrage atenția că sunt e prea puțin doar pentru cum sună. Nu se gândesc că-s petite. Nu se face vreun calcul complex ca să se ajungă la concluzia că sunt prea slabă, pur și simplu, le sună lor nesănătos, așa că mă invită să mă îngraș. Totuși, eu mănânc foarte gras și uneori compulsiv. La mine nu există masă fără carne, zi fără chipsuri și două săptămâni pe lună am pofte de gravidă. Sunt sedentară de când a început pandemia și cu somnul mă cert de-o viață. Nu pun un gram pe mine. Singura perioadă în care am reușit să pun 2 kg pe mine a fost în toamna lui 2019 când aveam dietă cu KitKat, 2 pungi de chipsuri, un borcan de Nutella, patiserii și pizza zilnic. Care nici nu știu când le-am dat jos, așa de rapid s-au dus. Nu am auzit, totuși, pe nimeni să-mi spună că e nesănătos ce fac. Nu mi-a comentat nimeni niciodată când m-a văzut punându-mi 3 linguri de zahăr in cafea sau consumând 3 ness-uri pe zi (ness tare, nu 3in1). N-a avut nimeni, niciodată treabă cu lista mea de păcate (și e una imensă). Ba chiar mi s-a recomandat să mănânc Mc ca să mă îngraș (inutil sunt maestră în burgeri de casă). Problema a fost mereu doar cum sună greutatea mea.

În fine, ce vreau eu să zic este că nu ne pasă de sănătatea altora, doar am găsit un paravan în spatele căruia să ne ascundem când ne spunem anumite chestiuni dureroase. 

Tipa din poza e mult mai flexibilă decât mine, sunt sigura că are un stil de viață activ și își mănâncă legumele. Dacă ar sta lângă mine, eu aș fi văzută drept cea sănătoasă, deși mă aștept să mi se înfunde oricând o arteră de la cât colesterol am în mine :))

Ar fi superipocrit din partea mea să-i critic stilul de viață când eu nu fac absolut niciun efort ca să mă mențin.

Și chiar dacă mi se pare că majoritatea oamenilor au o tendință de îngrășare și a fi slab nu e o normă, mi se pare că prea mulți oameni nu sunt conștienți că sunt doar norocoși și ar trebui să se gândească de cinci ori înainte să folosească argumentul cu sănătatea.

Nu ne pasă de sănătate când avem atâtea brand-uri de țigări și alcoale pe piață, când suntem în topul nespălaților pe dinți ai Europei, când porcul e cea mai bună legumă.

Și mai ales când, în România, ”sănătos” înseamnă ”nediagnosticat”.

zi una de jale

comments

You Might Also Like

3 thoughts on “de ce ne prefacem că ne pasă de sănătate?
  1. Rezonez cu tot ce ai scris mai putin ”nu imi place fenomenul body positivity”. Daca poti sa explici

    1. Sigur 😀 dar o să scriu foarte mult. Scuze în avans.

      1. Nu-mi place că au început să se comporte de parcă a fi obez e cel mai normal, natural și comun lucru din lume, mi-e teama că în următorii ani o să ajungă diabetul sa fie un construct social, ca sa nu mai sufere nimeni :))
      2. În multe contexte am văzut fete cu tipul meu de corp criticate și hărțuite pe social media pentru că “nu sunt realiste” și astfel de persoane nu trebuie “promovate” pe social media pentru că “induc idei nesănătoase”. Adică, ele nu înțeleg că există persoane care au 60 cm in talie fără să-si scoată coastele și fără să țină vreo dieta, cred că dacă ești slab, automat te înfomotezi.
      3. Mișcarea asta ar trebui să pună mai mult accentul pe acele persoane care sunt obeze din cauza anumitor probleme de sănătate sau care au anumite dizabilități, adică pe acele caracteristici pe care nu le pot schimba.
      4. Nu sunt de acord cu ideea asta că nu ar trebui să te intereseze ce fac alții cu corpurile lor, pentru că dacă ai o persoană în viața ta care începe să ia sau să scadă brusc în greutate, nu ai cum să nu te îngrijorezi. Poate fi un semn de depresie, poate fi tulburare de alimentație, poate fi o boală, poate fi orice. Individualismul ăsta dus la extrem nu-mi place și nu-l promovez. Dar sunt de acord că e de prost gust să comentezi aiurea despre greutatea altora. Mai ales când nu știi prin ce trec.
      5. Se vorbește mereu despre iubirea de sine, dar iubirea față de tine ar trebui să vină și responsabilitate și grija de sine (și cu asta cam toți ne luptăm, nu doar persoanele supraponderale).

      Algoritmul meu TikTok e distrus că i-am comentat unei fete mai plinuțe acum câteva luni și până să-l șterg recent îmi apărea minim o obeză pe zi care băga în ea cu ambele mâini pe live – ceva grotesc, nici eu nu bag așa – în descriere având toate body pos + selfcare account. Self care nu înseamnă să faci doar lucruri care îți convin. Asta e cel mai ușor mod de a te aliena și a te distruge.

      În fine, multe motive, și până la urmă mi se pare normal ca orice mișcare să fie asaltată și de persoane neserioase, care nu înțeleg de fapt despre ce e vorba. Dar mi se pare toxic că încep să se transforme într-un cult și repeta papagalicește niste idei aberante, cum e asta cu: e fatfobie să vrei sa slăbești, că a-ți pune copilul să slăbească e sinonim cu a-l abuza sexual etc.

      Problema cu persoanele astea e că fac cauza să își piardă din credibilitate și fac să pară că are cu totul alte scopul decât acela de arăta că și persoanele sunt oameni, că și ele pot fi sănătoase sau se pot iubi. Par că promovează un narcisism sinistru și de asta, unele ar trebui trase de mânecă.

      Atât.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *