provocare acceptată

Anul trecut am citit How to get ideas de Jack Foster și într-unul din capitole spunea cam așa:

André Gide a încercat să citească o carte în fiecare lună despre un subiect care nu-l interesa. Ai făcut vreodată asta? Fă-o! Măcar o singură dată.

Cred că nu mă înșel când spun că toți ne-am format o zonă de confort și avem prejudecăți când vine vorba de anumite cărți, subiecte sau genuri literare.

Subiecte care poate sunt, de altfel, foarte interesante și nu știm ce pierdem ferindu-ne de ele. Citim la nesfârșit despre aceleași lucruri și ajungem, într-un final, să transformăm cititul în ceva monoton.

Eu am observat că mai toate cărțile pe care le citesc au o tentă existențialistă, absurdă, suprarealistă, puțin bizară, nu-mi plac cărțile prea realiste sau vesele și asta nu mă deranjează.

Dar mi-e frică de monotonie și toate lucrurile care vin odată cu ea, cum ar fi lipsa de inspirație sau chef de orice, așa că m-am gândit să accept provocarea pentru 2020 mai ales că mi-am propus ca în următoarele luni să citesc foarte mult și chiar nu am nevoie de un reading slump acum.

O să încerc să citesc o carte pe lună care să mă scoată din zona mea de confort, chiar dacă nu mă interesează în mod special subiectul ei.

Mi-am făcut o listuță cu provocări, amu’ să vedem ce-o ieși:

Aprilie – milk & honey de rupi kaur – unpopular opinion: sincer, am mari prejudecăți legate de acest volum de poezii. am încercat să arunc un ochi prin ea acum ceva timp și aveam impresia că citesc postări de pe Tumblr. pare a fi doar o altă carte faimoasă datorită unei strategii de marketing bine gândite și cam atât. sper să mă înșel și să nu fie doar alta carte pentru adolescente care-și romantizează depresiile.

Mai un poet român contemporan pentru că am văzut că avem o grămadă (momentan am găsit pe site-ul editurii Max Blecher un volum de Răzvan Țupa, probabil o să încep cu el)

Iunie – Coelho – pentru că ocolesc autorul ăsta de câțiva ani buni.

Iulie – o carte cu dragoni (sau doar fantasy)

August – o carte young adult – dacă-mi dau cu părerea despre genul ăsta o să fiu crucificată. nu-s optimistă, pentru că dacă nu mi-a plăcut la 14 ani, nu cred că o să-mi placă nici acum, dar o să încerc

Septembrie– o carte de ficțiune care are 500+ de pagini

Octombrie – Jane Austen – și pe ea o ocolesc, nu mai știu de ce.

Noiembrie – ficțiune istorică / istorie alternativă

Decembrie – ceva cu mult sirop

Dacă a meritat experiența o să vorbesc în articolele viitoare. Și dacă iese ceva bun din asta, o s-o prelungesc și pe anul viitor.

Voi ce părere aveți, are sens provocarea lui Gide? 😀

opinii nepopulare

Mă gândeam la ce subiecte aș vrea să mai abordez pe blog în următoarea perioadă și mi-am dat seama ca am cam multe unpopular opinions – adică păreri care nu sunt comune, concepții controversate, idei cu care oamenii în general nu sunt de acord și pentru care vor să mă răstignească.

Așa că am creat această categorie pe blog, unde am adăugat deja câteva articole, pentru că dacă stau să mă gândesc, cam toate părerile mele sunt nepopulare, și m-am gândit ca în articolul ăsta să înșir câteva dintre cele care nu merită dezbătute în articole întregi:

Pizza nu-și merită faima.

Serialele sunt o pierdere de timp.

Pierceing-urile sunt niște bube de metal/plastic.

Mi se pare penibil să te lauzi cu faptul că ești leneș sau că nu știi să gătești.

Oamenii care își expun viața în detaliu pe Internet mi se par falși și triști. La fel ca și cei care încearcă constant să pară fericiți. Sau foarte înțelepți.

,,Tinerii din ziua de azi nu citesc” este o afirmație pe care numai un ignorant ar putea s-o facă. Acum se citește mai mult ca niciodată. Mai toate bookblog-urile, booktube-urile, bookstagram-urile, studyblr-urile, grupurile de cărți de pe Facebook cu mii de membri, sunt create de tineri pentru a promova cărțile. Târgurile, lansările de carte, anticariatele, muzeele, evenimentele culturale, în general, sunt împânzite de tineri și voluntarii sunt tot ei. Dacă te duci pe stradă și întrebi 5 oameni când au citit ultima dată o carte, 4 dintre ei o să spună că nu-și aduc aminte. Atât de tare mă enervează subiectul ăsta, încât cred că într-o zi o să fac un experiment social sau un vox populi legat de treaba asta.

Daily vlogging-ul nu are niciun sens, mai ales dacă e făcut de oameni normali cu vieți plictisitoare. Am auzit câțiva vloggeri care se plâng că ,,ei fac conținut de calitate și de asta nu au succes/nu le este apreciată munca.” Habar nu am ce înseamnă conținut de calitate. Sau ce îi face pe oamenii ăștia să creadă că ii pasă cuiva de felul în care își trăiesc ei viața. Cu riscul de a-mi lua hate cu găleata spun: ăsta e conținut pentru șomeri. Cine naiba are timp de așa ceva? Singurele acceptabile mi se par cele de călătorie, dar altfel găsesc absurd tot conceptul.

Nimănui nu-i pasă, fă ce vrei. Asta e deviza mea. Îți place să faci daily vlogging, deși există oameni ca mine, care văd activitatea ta ca pe o mare cretinitate? Fă-o. Viața e prea scurtă și fiecare e concentrat pe sine, oamenii au păreri despre tot felul de lucruri, pentru că așa este firesc, dar la sfârștiul zilei, nimănui nu-i pasă. You do you.

Urăsc farsele, mi se par de prost gust și asta pentru că de cele mai multe ori se trece limita bunului simț. Una e să faci o glumiță la care râde TOATĂ LUMEA, alta să te joci cu sentimentele unui om sau să-l traumatizezi ca să râdă numai sociopatului din tine. Exemplu de farsă absolut INUMANĂ.

Mi se par inutile articolele de genul: ce vreau să citesc, ce vreau să fac etc. Vorbește-mi despre ce AI FĂCUT. E ușor să umpli un blog cu liste de care nu o să te apropii niciodată.

Oamenii care nu merg la vot mă scârbesc, indiferent cât de puțin contează votul nostru. Este un efort minim și n-ai nicio scuză.

Dacă cineva are o părere diferită despre tine și nu te pupă în fund, nu înseamnă că ,,ai hateri și ești cineva”.

N-am înțeles niciodată ce au americanii cu broccoli-ul, e chiar bun.

Nu-mi place termenul de blogger și nu vreau să mă asociez cu el.

A mai observat cineva că veganii sunt foarte palizi? Străvezii.

Muzica live nu e așa grozavă. Nici pastele.

Now hate me.