tururi virtuale prin marile muzee ale lumii

Pentru că și în următoarea perioadă o să stăm în casă, iar viitorul ne e cam nesigur și nu ne permitem să ne facem planuri (mai ales de vacanță) momentan, vreau să vă arăt noua mea descoperire – tururile virtuale. 

Am văzut că oamenii s-au apucat de citit, de văzut filme, de seriale, de standup și tot felul de activități cu care să-și ocupe timpul – nu-i rău! Din păcate, nu știm cât timp o să dureze această perioadă de distanțare socială, s-ar putea să ne plictisim la un moment dat să tot netflix & chill. 

Așa că, dacă ești în căutare de activități care să-ți facă timpul să treacă și din care să și rămâi cu ceva, îți propun să treci pe listă și muzeele virtuale. 

Câteva exemple de muzee care pun la dispoziție astfel de tururi:

Muzee românești 36 de tururi, prin Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Colecțiilor de Artă Muzeul K.H. Zambaccian și Muzeul Theodor Pallady. nu, nu le-am văzut chiar pe toate și am văzut că mai există o grămadă în țărișoara noastră. întotdeauna am avut impresia că suntem mult mai înapoiați în ale tehnologiei față de alte țari, așa că mă bucur că a ajuns tehnologia 360 și la noi în muzee. 

Van Gogh Musem, Amsterdam muzeul care adăpostește cea mai mare colecție de lucrări al lui Vincent Van Gogh ♥.

Adachi Museum of Art, Japonia – aici trebuie să ajung neapărat.

Musee D’Orsay, Paris – peste 3000 de lucrări impresioniste și post-impresioniste.

British Museum, Londra – istoria și cultura a două miliarde de ani de umanitate? hell yeah

Galeria Uffizi , Florența – cel mai vechi muzeu din Europa.

Louvre, Paris – cel mai mare muzeu de artă și istorie din Franța. 

Acestea ar fi printre cele mai populare.

Multe altele găsiți pe Google Arts and Culture, categoria Explore. 

spune-mi ce faci în timpul liber ca să-ți spun cine ești

Una dintre marile mele dileme în viață este: cum reușesc unii oameni să se plictisească?

Înțeleg plictisul în anumite contexte, care nu țin de tine. Înțeleg să te plictisești să stai în fund ore întregi și să asculți pe cineva vorbind. E obositor. Înțeleg să te plictisești așteptând la o coadă. Înțeleg să te plictisești de un lucru și să-l abandonezi. Sau în prezența anumitor oameni. Înțeleg rutina. Pentru că și eu sunt o persoană care se plictisește repede. Dar nu înțeleg cum poți să te plictisești în timpul tău liber? Acasă.

Acasă, unde faci ce vrei, în ce fel vrei, cu cine vrei.

Eu nu-mi amintesc ultima dată când am stat, pur și simplu, zile întregi și m-am plictisit. Mi se pare imposibil să mă plictisesc, cât timp există mereu ceva de făcut, citit și învățat în lumea asta.

Atenție, nu vorbesc despre apatie, ci despre plictiseala cauzată de lipsă de ocupație. Care cred că cuprinde mai mult tinerii, pentru că de la ei aud cel mai des cuvintele magice și este normal, doar ei au cel mai mult timp liber. Deși există studii din care reiese că plictiseala a ucis mai multe căsnicii decât conflictul.

Dacă m-aș plictisi toată ziua aș intra în depresie.

Cu riscul de a primi roșii-n față zic: viața e prea simplă pentru adolescenții din ziua de azi. Sincer. Chiar și pentru mine a fost, comparativ cu cea a părinților mei. Și cred că asta este una din cauzele depresiei ultimelor generații. Nu au ce face. Și ce fac tinerii când nu au ce face? Un scroll pe Facebook/Tumblr, un maraton de seriale, un Bravo, ai stil!, și li s-a dus ziua. Așa se instalează rutina. Plictiseala. Și apoi dezechilibre de tot felul.

Și a cui este vina?

A părinților, în primul rând, pentru că-i lasă în fața ecranelor și nu-i îndrumă spre tot felul de activități. A sistemului de învățământ, pentru că nu le stimulează curiozitatea și creativitatea în niciun fel. Dar totuși, după 18 ani începi să gândești și să iei decizii singur. Să treci de o vârsta și să continui să măcăni toată ziua: m-am plictisit, vai, ce m-am plictisit, nu am ce să fac, e tragic și n-ai nicio scuză.

Să ai acces la Internet, adică la …cam orice și să te plictisești?

În 2018, în cea mai liniștită perioadă din istorie, când nu te așteaptă niciun război sau molimă la colț de stradă, când ai acces la Internet, ai toată libertatea de a te exprima, ai educație gratuită, și toate formele de cultură și divertisment, care acum 100 de ani nici nu se puteau imagina, tu… să stai în cur și să măcăni că te plictisești?

În plus, există și un trend, care mie mi se pare foarte amuzant și în care mă regăsesc, pentru că sunt o cinică, această tendință de a glumi pe teme existențiale, nihiliste, autoironice, dar care din păcate, e luată prea în serios și unii se folosesc de ea ca de o scuză: uite, eu sunt asocial, am traume și m-am autodiagnosticat cu nu știu ce și de asta nu fac nimic cu viața mea, pentru că oricum sunt un ratat. Fuck off. E sănătos să faci haz de necaz, dar glumele ar trebui să rămână la stadiul de glume, în același sertăraș cu cele sadice despre bebeluși, evrei, negri și așa mai departe.

Faci curățenie, tai o ceapa, citești, te duci la psiholog să-ți rezolvi traumele, te freci de un gard și tot faci ceva. Nu sta degeaba. Chiar dacă ești ca mine, o persoană care se apucă de multe lucruri și se plictisește după o perioadă, caută mereu alte lucruri care să te preocupe. Și nu mă refer la distracții de moment. Fii curios, sună clișeic, dar viața chiar e scurtă. Iar oamenii curioși nu se plictisesc niciodată. Wink.

Click for mură-n gură.