opinii nepopulare

Mă gândeam la ce subiecte aș vrea să mai abordez pe blog în următoarea perioadă și mi-am dat seama ca am cam multe unpopular opinions – adică păreri care nu sunt comune, concepții controversate, idei cu care oamenii în general nu sunt de acord și pentru care vor să mă răstignească.

Așa că am creat această categorie pe blog, unde am adăugat deja câteva articole, pentru că dacă stau să mă gândesc, cam toate părerile mele sunt nepopulare, și m-am gândit ca în articolul ăsta să înșir câteva dintre cele care nu merită dezbătute în articole întregi:

Pizza nu-și merită faima.

Serialele sunt o pierdere de timp.

Pierceing-urile sunt niște bube de metal/plastic.

Mi se pare penibil să te lauzi cu faptul că ești leneș sau că nu știi să gătești.

Oamenii care își expun viața în detaliu pe Internet mi se par falși și triști. La fel ca și cei care încearcă constant să pară fericiți. Sau foarte înțelepți.

,,Tinerii din ziua de azi nu citesc” este o afirmație pe care numai un ignorant ar putea s-o facă. Acum se citește mai mult ca niciodată. Mai toate bookblog-urile, booktube-urile, bookstagram-urile, studyblr-urile, grupurile de cărți de pe Facebook cu mii de membri, sunt create de tineri pentru a promova cărțile. Târgurile, lansările de carte, anticariatele, muzeele, evenimentele culturale, în general, sunt împânzite de tineri și voluntarii sunt tot ei. Dacă te duci pe stradă și întrebi 5 oameni când au citit ultima dată o carte, 4 dintre ei o să spună că nu-și aduc aminte. Atât de tare mă enervează subiectul ăsta, încât cred că într-o zi o să fac un experiment social sau un vox populi legat de treaba asta.

Daily vlogging-ul nu are niciun sens, mai ales dacă e făcut de oameni normali cu vieți plictisitoare. Am auzit câțiva vloggeri care se plâng că ,,ei fac conținut de calitate și de asta nu au succes/nu le este apreciată munca.” Habar nu am ce înseamnă conținut de calitate. Sau ce îi face pe oamenii ăștia să creadă că ii pasă cuiva de felul în care își trăiesc ei viața. Cu riscul de a-mi lua hate cu găleata spun: ăsta e conținut pentru șomeri. Cine naiba are timp de așa ceva? Singurele acceptabile mi se par cele de călătorie, dar altfel găsesc absurd tot conceptul.

Nimănui nu-i pasă, fă ce vrei. Asta e deviza mea. Îți place să faci daily vlogging, deși există oameni ca mine, care văd activitatea ta ca pe o mare cretinitate? Fă-o. Viața e prea scurtă și fiecare e concentrat pe sine, oamenii au păreri despre tot felul de lucruri, pentru că așa este firesc, dar la sfârștiul zilei, nimănui nu-i pasă. You do you.

Urăsc farsele, mi se par de prost gust și asta pentru că de cele mai multe ori se trece limita bunului simț. Una e să faci o glumiță la care râde TOATĂ LUMEA, alta să te joci cu sentimentele unui om sau să-l traumatizezi ca să râdă numai sociopatului din tine. Exemplu de farsă absolut INUMANĂ.

Oamenii care nu merg la vot mă scârbesc, indiferent cât de puțin contează votul nostru. Este un efort minim și n-ai nicio scuză.

Dacă cineva are o părere diferită despre tine și nu te pupă în fund, nu înseamnă că ,,ai hateri și ești cineva”.

Fetele care nu ies din casă sau nu merg în diferite locuri, de exemplu la mare, pentru că arată în nu știu ce fel își dau prea multă importanță.

N-am înțeles niciodată ce au americanii cu broccoli-ul, e chiar bun.

Nu-mi place termenul de blogger și nu vreau să mă asociez cu el.

A mai observat cineva că veganii sunt foarte palizi?

Muzica live nu e așa grozavă. Nici pastele.

Now hate me.

spune-mi ce faci în timpul liber ca să-ți spun cine ești

Una dintre marile mele dileme în viață este: cum reușesc unii oameni să se plictisească?

Înțeleg plictisul în anumite contexte, care nu țin de tine. Înțeleg să te plictisești să stai în fund ore întregi și să asculți pe cineva vorbind. E obositor. Înțeleg să te plictisești așteptând la o coadă. Înțeleg să te plictisești de un lucru și să-l abandonezi. Sau în prezența anumitor oameni. Înțeleg rutina. Pentru că și eu sunt o persoană care se plictisește repede. Dar nu înțeleg cum poți să te plictisești în timpul tău liber? Acasă.

Acasă, unde faci ce vrei, în ce fel vrei, cu cine vrei.

Eu nu-mi amintesc ultima dată când am stat, pur și simplu, zile întregi și m-am plictisit. Mi se pare imposibil să mă plictisesc, cât timp există mereu ceva de făcut, citit și învățat în lumea asta.

Atenție, nu vorbesc despre apatie, ci despre plictiseala cauzată de lipsă de ocupație. Care cred că cuprinde mai mult tinerii, pentru că de la ei aud cel mai des cuvintele magice și este normal, doar ei au cel mai mult timp liber. Deși există studii din care reiese că plictiseala a ucis mai multe căsnicii decât conflictul.

Dacă m-aș plictisi toată ziua aș intra în depresie.

Cu riscul de a primi roșii-n față zic: viața e prea simplă pentru adolescenții din ziua de azi. Sincer. Chiar și pentru mine a fost, comparativ cu cea a părinților mei. Și cred că asta este una din cauzele depresiei ultimelor generații. Nu au ce face. Și ce fac tinerii când nu au ce face? Un scroll pe Facebook/Tumblr, un maraton de seriale, un Bravo, ai stil!, și li s-a dus ziua. Așa se instalează rutina. Plictiseala. Și apoi dezechilibre de tot felul.

Și a cui este vina?

A părinților, în primul rând, pentru că-i lasă în fața ecranelor și nu-i îndrumă spre tot felul de activități. A sistemului de învățământ, pentru că nu le stimulează curiozitatea și creativitatea în niciun fel. Dar totuși, după 18 ani începi să gândești și să iei decizii singur. Să treci de o vârsta și să continui să măcăni toată ziua: m-am plictisit, vai, ce m-am plictisit, nu am ce să fac, e tragic și n-ai nicio scuză.

Să ai acces la Internet, adică la …cam orice și să te plictisești?

În 2018, în cea mai liniștită perioadă din istorie, când nu te așteaptă niciun război sau molimă la colț de stradă, când ai acces la Internet, ai toată libertatea de a te exprima, ai educație gratuită, și toate formele de cultură și divertisment, care acum 100 de ani nici nu se puteau imagina, tu… să stai în cur și să măcăni că te plictisești?

În plus, există și un trend, care mie mi se pare foarte amuzant și în care mă regăsesc, pentru că sunt o cinică, această tendință de a glumi pe teme existențiale, nihiliste, autoironice, dar care din păcate, e luată prea în serios și unii se folosesc de ea ca de o scuză: uite, eu sunt asocial, am traume și m-am autodiagnosticat cu nu știu ce și de asta nu fac nimic cu viața mea, pentru că oricum sunt un ratat. Fuck off. E sănătos să faci haz de necaz, dar glumele ar trebui să rămână la stadiul de glume, în același sertăraș cu cele sadice despre bebeluși, evrei, negri și așa mai departe.

Faci curățenie, tai o ceapa, citești, te duci la psiholog să-ți rezolvi traumele, te freci de un gard și tot faci ceva. Nu sta degeaba. Chiar dacă ești ca mine, o persoană care se apucă de multe lucruri și se plictisește după o perioadă, caută mereu alte lucruri care să te preocupe. Și nu mă refer la distracții de moment. Fii curios, sună clișeic, dar viața chiar e scurtă. Iar oamenii curioși nu se plictisesc niciodată. Wink.

Click for mură-n gură.

de ce nu mă uit la televizor

În ultima vreme am fost bombardată cu meme-uri inspirate din emisiuni actuale din România șiii mi-am dat seama că sunt cel puțin 5 ani de când nu m-am mai uitat neobligată la TV.  De ce ?

M-am gândit să fac o listă cu motivele principale pentru care nu mă uit la tv, aceleași motive pentru care consider televiziunea o mizerie, din fericire, pe cale de dispariție.

1. Reclamele publicitare o, da ! cât de original. toată lumea urăște reclamele, știu. Nu mă deranjează reclamele, cât mă deranjează faptul că sunt repetitive și lungesc emisiunile sau filmele cu cel puțin 20 de minute. Totul în jurul nostru este împânzit de reclame, să fiu nebună să îmi mai umplu memoria și voluntar cu așa ceva.

2. Tipul de conținut – mai ales cel românesc, care personal, îmi jignește inteligența şi nu mi se pare altceva decât o mare sursă de negativitate. Bârfă şi scandal. Totul trebuie să fie șocant, dramatic și intim. Pentru mine televiziunea este locul unde se adună și aplaudă toată mizeria umană. Dacă vreau să mă deprim, nici nu trebuie să deschid televizorul, îmi e de ajuns să-mi amintesc că încă există Măruță (și că are și cine să-l fută acasă).

3. Mie simplul act de a sta în fața unui TV mi se pare dăunător, indiferent de natura emisiunilor. Nu zic că statul în fața unui computer este mai sănătos, Facebook-ul și întreg social media e puțin mai jos pe lista mea de lucruri-de-care-sper-să-mă-rup-în-viitor. Ironic, având în vedere facultatea pe care o urmez.

4. Există o grămadă de alternative prin care te poți menține informat: internet, ziare, radio. Internetul îţi dă, însă, posibilitatea de a verifica o ştire din mai multe surse. Lucru pe care, din păcate, cred că mai mult de jumătate din utilizatorii de internet NU îl fac, oricum.

5. Timp! Mie nu îmi ajung 24 de ore. Nu ințeleg de unde au oamenii timp să se uite la TV. Pentru mine Facebook şi Instagram sunt suficiente. Dacă vreau să pierd timpul apelez cu încredere la ele, oriunde, oricând. Diferența dintre ele este că Instagram-ul pentru mine chiar este o sursă mare de inspirație, pe când Facebook…

well, nu te poți feri de toate.

Sunt atât de multe metode de relaxare, prin care poți să te și dezvolți în același timp, încât nu înțeleg de ce ai sta în cur și ți-ai umple creierul cu informații inutile despre viețile unor persoane pe care nici măcar nu le cunoști. Crime. Violuri. Ori alte lucruri care nu au legătură cu realitatea în care trăiești tu.

Aș putea scrie despre cât de toxică și ruptă de realitate este televiziunea la nesfârșit, dar vreau să știu părerile voastre. Voi de ce vă uitați la TV?

 

PE CARE

Bun venit pe Internetz, aici toată lumea are acces la informație. Unii sunt conștienți de asta și învață sistematic. Pe alții îi doare-n pulă și pe mine mă doare-n pulă de ei. Aici avem Facebook-ul, locul unde oamenii socializează și se împart în tot felul de grupări teroriste: familie, colegi și grammar nazi.

Grammar nazi sunt acei oameni triști a căror singur scop în viață este de a corecta greșelile gramaticale ale altora, lucru care-i face să se simtă foarte inteligenți și superiori. Vorbesc cu acel soi de grammar nazi aparte, a cărui activitate are loc mai mult în online, și care constă în a distribui memes cu PE CARE, articole de pe diacritica și a face 3 copii pe zi să plângă, ca să simtă că au făcut ceva cu viața lor.

Cred că cu toții avem momente de grammar nazi. Eu mor când aud vroiam, servici și nu se merită, dar dacă ești genul de om care nu poate participa altfel la o conversație decât corectând greșeli gramaticale, te furnică în fund sau simți o neliniște crescândă atunci când vezi că “Someone is typing a message…” și ești mereu pregătit să analizezi totul, înseamnă că ai rămas de tot în urmă și vezi că îți crește și un beculeț pe cap.

Poftim, uite o viață. Du-te și fă ceva frumos cu ea. Cum ar fi prieteni. Pasiuni reale. Și ținte mai înalte decât gramatica de clasa a 4-a.

Am o listă impresionantă de greșeli pe care le fac intenționat, pentru că sunt pe internet, cu prietenii mei, nu într-un examen, nu scriu declarații, nici eseuri argumentative și n-am nimic de demonstrat nimanui. Am o idee, o spun și cui nu-i place să mă pupe. Cine stă să-mi analizeze ideile prin prisma gramaticii sau argoului folosit, îmi pare rău, dar nu suntem pe aceeași lungime de undă, așa că te rog să te retragi, încet, și să-mi arunci un Bounty din mers.

Trăim in era informației și oricine poate învăța să scrie corect din două click-uri pe google. Dacă omul nu scrie corect pe facebook, uite ce ar putea să însemne:

  • îl doare-n pulă
  • se grabește și îl doare-n pulă

Sau că aveți prea mult timp liber și vă pasă prea mult de niște lucruri care nu ar trebui să te afecteze în niciun fel.

Cred ca trebuie să fii foarte idiot să nu faci diferența dintre scris lejer, greșeală de tastat si gramatică de baltă.

Cât timp nu comentezi pe blogul meu, simte-te liber să îți scrii partikip în frunte.